Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

In atentie flotanta

Videopsyche

Comentarii alese

Featuring

Dor de viata

Mi-a atras atentia din tragedia petrecuta in Muntii Retezat zilele trecute acest cuvant. Era un nume, iar numele este menit sa numeasca...

Artvizier

Imago

Sic transit

Dor de viata


marți, 25 aprilie 2017 6 comentarii

tragedia retezat bucura dor psihanaliza

Mi-a atras atentia din tragedia petrecuta in Muntii Retezat zilele trecute acest cuvant. Era un nume, iar numele este menit sa numeasca ceva. Ce ar putea numi dorul? Cuvant specific limbii romane, unic, el este definit in dex ca o dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva drag, de a reveni la o indeletnicire preferata, nostalgie; stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; suferinta pricinuita de dragostea pentru cineva (care se afla departe). Sunt suficiente aceste cateva randuri explicative pentru a ne da de inteles ca dor se refera la o pierdere, la o cautare infinita a ceva ce am avut si ii simtim din plin si cu durere lipsa.

Parintele Meslier, exorcistul in suflet...


luni, 24 aprilie 2017 Niciun comentariu

Parintele Meslier Armand Farrachi Dumnezeu

Parintele Meslier nu credea nici in Dumnezeu, nici in suflet, nici in vreo dogma a Bisericii. Ar fi fost foarte surprins sa asiste la multiplele sale resurectii. Nascut in 1664 intr-un sat din Ardeni, mort in 1729 intr-alt sat din Ardeni, el n-a lasat ca urma a minusculei sale odisei decat un manuscris postum, blasfemiator si hulitor, de o violenta revolutionara si anticlericala care il va face sa fie descoperit de Voltaire, jefuit de Diderot, citat de Puskin, deturnat în mai '68 si redescoperit in anii 2000 gratie lui Armand Farrachi.

De ce iubim repetitia in muzica


joi, 20 aprilie 2017 Niciun comentariu

repetitia in muzica

Cu totii am avut perioade in viata noastra in care ascultam piesa preferata de zeci si zeci de ori, incontinuu. Zile in care ne trezeam cu refrenul unei melodii care ne obseda si pe care o fredonam iar si iar. Repetitia in muzica nu este doar o caracteristica a genului pop, ci este un fenomen global. Ea ne transforma din ascultatori pasivi in participanti activi. Procesul psihologic prin care se produce aceasta transformare a fost explicat de Elizabeth Hellmuth Margulis, director al Music Cognition Lab de la Universitatea din Arkansas.

Alice si Casa Poporului


marți, 18 aprilie 2017 Niciun comentariu

freud iepure alice in tara minunilor casa poporului

Am fi putut reitera cu mare lejeritate zilele acestea celebra calatorie a lui Alice in Tara Minunilor. De data aceasta am fi invitat-o in peisajul ultrarealist din fata Casei Poporului. Sa spunem ca am fi invitat-o in Tara Poporului. O tara supradimensionata, populata de personaje sinistre, dar pline de veselie. Mai tineti minte ce cauta Alice cu atata inversunare in calatoria ei fantastica?

Botoxul, identitatea sexuala si lobotomia emotionala


joi, 13 aprilie 2017 Niciun comentariu

Sociologii au studiat indelung legatura dintre expresia faciala si interactiunea sociala. In anii 1950, Erving Goffman a dezvoltat conceptul de facework prin care a aratat modurile prin care expresia faciala actioneaza ca un sablon care gestioneaza, proceseaza si exprima emotiile umane. Modul in care arata si se exprima fata noastra ofera informatii importante despre sinele nostru si despre felul in care dorim sa fim perceputi de ceilalti.

Botoxul a schimbat pentru totdeauna lupta fiintei umane impotriva imbatranirii. Se estimeaza ca numarul celor care au folosit botoxul in SUA este de 11 milioane, peste 90% femei.

O cusca mergea sa caute un om


marți, 11 aprilie 2017 Niciun comentariu

evaluarea nationala clasa a II-a elevi frica

Asistam in weekend la niste discutii legate de evaluarea nationala care urma sa aiba loc saptamana aceasta la clasa a II-a. Intr-o atmosfera sumbra, tensionata, parea ca aceste evaluari nu prefigurau nimic bun. Totul se invartea in jurul fricii. Copiii fusesera atentionati din timp ca eventualul esec va avea efecte foarte grave asupra viitorului lor parcurs scolar. Ma gandeam ca sentimentul dominant din discutie era frica. Una imensa, ca o ceata care paralizeaza si inhiba orice simt comun, lasand loc doar absurdului sau ridicolului. Le pretindem copiilor sa traiasca aceeasi teroare pe care o traiesc parintii lor, care adulti fiind, tot tremura de frica la evaluarea anuala in care primesc feedback de la angajatorii lor si eventual o mica apreciere. Observam ca de o buna bucata de vreme aceasta frica este foarte prezenta in discursul social. Copii de clasa zero speriati de moarte ca nu stiu sa faca adunari sau scaderi sau sa desparta in silabe. Copii de clasa a II-a speriati ca vor pica examenul vietii lor. Copii de clasa a IV-a speriati ca vor fi lasati repetenti daca gresesc. Copii de clasa a VI-a speriati ca nu dibuiesc tainele abstracte ale matematicii. Copii de clasa a VIII-a speriata de marele examen ce le poate deschide sau inchide viitorul definitiv. Adolescenti speriati de faptul ca habar nu au despre ce e vorba in viata aceasta si ca li se pretinde sa isi detalieze tot ceea ce urmeaza sa faca in urmatorii 10 ani. Tineri speriati de sentimentul straniu dat de o facultate in care simt ca nu au ce cauta si care nu le spune nimic. Adulti speriati ca nu mai pot trai in familia lor din copilarie, dar la fel de speriati de ideea ca ar putea fi nevoiti sa plece, sa traiasca independent. Oameni carora le e frica de tot si toate. O frica generalizata care nu poate fi combatuta decat metodic, anticipand tot ceea ce ar putea nemultumi sau deranja. O frica care trebuie mascata, machiata, deghizata in curaj, nepasare si mai ales in siguranta. Un pacient ma intreba cum ar putea face in asa fel incat ceilalti sa nu mai vada cat ii este de frica, sa le arate cu totul altceva, sa se arate puternic in fata lor. Il intrebam la ce i-ar folosi o astfel de scamatorie daca el s-ar simti in continuare in interiorul lui ingrozit.

Convorbiri particulare intre fiica si mama


joi, 6 aprilie 2017 Niciun comentariu
convorbiri particulare ingmar bergman liv ullmann
Departare, inserare, fete palide, respiratia care continua, totusi, pulsul sangelui care continua, totusi. De o parte, manie confuza: tu, care esti mama mea, tu nu m-ai iubit niciodata. Eu am mers pe drumurile mele proprii, drumuri pe care tu, mama mea, fara indoiala mi le-ai aratat, dar cand te-am crezut si am mers pe drumurile pe care tu mi le-ai aratat, dar ai uitat, atunci ti-ai desprins inima de mine, nu ai vrut sa ma mai vezi. Te-am iubit si te-am admirat in zadar. Asa a fost si asa este.

Internetul oceanic


marți, 4 aprilie 2017 Niciun comentariu

internet balena albastra adolescenti sentimentul oceanic freud

Purtam o discutie cu jurnalista Calina Curticapean de la Radio Romania Cultural pe tema Balenei Albastre in particular, dar si a interactiunii copiilor si adolescentilor cu mediul online in general. Dialogul nostru pornea de la faptul ca citisem chiar in ziua respectiva un articol care se numea “Cum ii impingem pe copii sa joace balena albastra” si de la faptul ca jurnalista imi adresase o intrebare cu privire la promovarea excesiva a acestui “joc” in media si faptul ca aceasta promovare ar fi sporit exponential interesul pentru acest subiect. Mergand pe firul natural al discutiei am ajuns la a-i explica interlocutoarei mele metafora internetului ca un ocean. Exista cateva trasaturi particulare ale oceanului. La suprafata totul este linistit si arata la fel, in timp ce pe masura ce ne afundam in adancime el este populat de tot felul de specii, este tot mai agitat si mai intunecat. Apoi, singurul reper real al oceanului este tarmul. Cu cat te indepartezi mai tare de el, cu atat totul devine mai confuz si mai greu de recunoscut. Oceanul este o intindere fara margini, pe cat este de fascinant, pe atat de inspaimantator poate deveni. Asadar, de ce te-ai avanta fara sa stai macar pe ganduri pe internetul-ocean?

Experienta lui Milgram reinnoita...


luni, 3 aprilie 2017 Niciun comentariu

sadic milgram louise brooks pandora s box

Experienta lui Stanley Milgram, izvorata din atrocitatile Shoah-ului si din dorinta lui de a intelege cum toate acestea au putut avea loc, a fost reprodusa in toate datele sale si cu aceleasi rezultate, ceea ce tinde sa demonstreze ca toate civilizatiile sunt crude. In schimb, supunerea fata de autoritate are un caracter universal.

La multi ani, Melanie Klein!


joi, 30 martie 2017 Niciun comentariu

melanie klein psihanaliza copilului

Melanie Klein, una dintre figurile centrale ale psihanalizei, s-a nascut la 30 martie 1882. Recunoscuta drept "mama" psihologiei si psihanalizei copilului, Klein a teoretizat importanta relatiei dintre bebelus si mama pentru dezvoltarea sa ulterioara. De asemenea, munca Melaniei Klein a cuprins cele mai primitive mecanisme si procese mentale umane care stau la baza vietii interne ale unei persoane.

Hygge-ul vremurilor noastre


marți, 28 martie 2017 Niciun comentariu

hygge terapia psihanalitica jessica yakeley

Stateam de curand de vorba cu un grup de adolescenti si discutia pornea de la celebra expresia “pe vremea mea…” auzita atat de des de la parintii sau bunicii lor. In esenta un repros idealizat, expresia producea oarecum confuzie in mintea lor pentru ca nu resimteau in nici un fel vreo familiaritate cu atat de mult laudata si apreciata “vreme” a celor dinaintea lor. I-am invitat sa-mi vorbeasca despre “vremurile lor”, adica despre timpul prezent in care traiesc si despre cum arata aceste vremuri. Rezultatul a fost unul absolut neasteptat, daca ne gandim ca tendinta idealizanta a vremurilor trecute ar fi putut avea un ecou similar asupra timpului prezent. Nu doar ca nu au vorbit la modul ideal despre vremea lor, dar au gasit capacitatea de a se apleca in special asupra a ceea ce este resimtit ca fiind perturbant, tulburator, infricosator sau derutant. La finalul discutiei au conchis ca vremea lor este una “a depresiei si a violentei” si ca si-ar dori sa plece in cautarea unui loc sigur si linistit.

Serge Doubrovsky si Jerzy Kosinski, monstri ai autofictiunii


luni, 27 martie 2017 Niciun comentariu

serge doubrovsky autofictiune jaccard
Serge Doubrovsky si-a aflat calea spre partea buna a existentei, in cazul in care exista, in noaptea de 22 spre 23 martie. Gandurile noastre se indreapta spre el.

Soarta, careia ar trebui sa ii lasam intotdeauna ultimul cuvant de vreme ce aranjeaza bine lucrurile, m-a condus la Serge Doubrovsky (gratie magistralului sau studiu despre Corneille) si la Jerzy Kosinski, dupa ce am citit la douazeci de ani L’Oiseau bariolé. Cel dintai mi-a devenit un prieten demn de piscina Deligny si de serile noastre in saloanele Lutetia. Celalalt ar fi putut fi, petrecand noi cateva seri la Crans si putand sa remarc ca era de asemenea un remarcabil schior si jucator de polo, dar s-a sinucis precoce la New York, in 1991, dupa ce publicase o ultima carte quasi-talmudica, L’ermite de la 69ème rue (éd. Plon). Toata lumea isi aminteste ori ar trebui sa isi aminteasca de povestirea sa voltaireana, Bienvenue Mister Chance, transpusa pe ecran de Hal Ashby (1979) impreuna cu genialul Peter Sellers. Acest aventurier care starnea scandaluri pe oriunde trecea a facut din viata sa o fictiune, iar din fictiuni material pentru cartile sale.

Atentie, se interpreteaza!