Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

In atentie flotanta

Videopsyche

Comentarii alese

Featuring

Deficitul de gemelaritate

Scena politica autohtona ofera un prilej de reflectie cu privire la dinamica inconstienta a functionarii grupale. Asistam la o miscare d...

Artvizier

Imago

Sic transit

Tangoul, marul niciodata muscat


marți, 27 iunie 2017 Niciun comentariu

tango psihanaliza fairbairn

Am asistat la un spectacol de tango, una din manifestarile artistice ce au avut loc cu ocazia Syros Tango Festival, in Ermoupolis, capitala insulei, in incinta Teatrului Apollon, o bijuterie arhitecturala denumit si Mica Scala din Milano. In ciuda decorului nobil si elegant, si a privirilor pline de sobrietate ale marilor maestri ai muzicii si artei, ale caror portrete alcatuiesc cupola impresionanta a teatrului, navalnicul si imprevizibilul tango s-a potrivit de minune. Dincolo de dorinta pasionala si a erotismului galant al cuplului din tango, de data aceasta expresia scenica a dansului a adus in mintea mea o alta cheie interpretativa. Mi s-a parut ca tangoul este o ilustrare foarte buna a teoriei relatiei de obiect, asa cum a descris-o psihanalistul britanic W. R. Fairbairn, autorul celebrei sintagme: libido is not pleasure-seeking but object-seeking. Tocmai plecand de la aceasta expresie, tangoul pare o continua cautare a celuilalt niciodata avut, dar mereu seducator. Ispita este o eterna promisiune a unei intalniri care nu se intampla insa niciodata pentru esenta cuplului este o continua fuga.

Dialog in relatia de iubire


joi, 22 iunie 2017 Niciun comentariu

Jan Švankmajer Dimensions of Dialogue


Passionate Dialogue from Yoav Shemesh on Vimeo.

Jan Švankmajer, Dimensions of Dialogue (Možnosti dialogu), 1982
Muzica de Yoav Shemesh

Deficitul de gemelaritate


marți, 20 iunie 2017 Niciun comentariu

wr bion geamanul imaginar psihanaliza

Scena politica autohtona ofera un prilej de reflectie cu privire la dinamica inconstienta a functionarii grupale. Asistam la o miscare de agresivitate indreptata nu impotriva unei opozitii, ci impotriva propriei structuri de functionare. Intr-o incercare de paternaj autoritar ratat, un “tata”, el insusi impotent in a se impune in acest rol care i-ar putut oferi prin putere un scut impenetrabil in fata unei amenintari intolerabile de castrare (in fata unui astfel de eu fragil orice rivalitate devine o amenintare), a gasit de cuviinta sa inscauneze ca inainte purtator un fiu idealizat. Ca orice fiu preaiubit, avea o misiune dificila, aceea de a transcrie prin idealul intruchipat o copie fidela a tatalui sau. De a deveni geamanul dorintelor si aspiratiilor acestuia. Purtatorul gandurilor si cuvintelor lui.

Cand incepem sa ne credem posete...


miercuri, 14 iunie 2017 Niciun comentariu

editura trei erich fromm omul pentru sine

Celebru diagnostician al  metehnelor noastre psiho-sociale, Erich Fromm redefineste binele si raul intr-o noua traducere a Editurii Trei: Omul pentru sine. O cercetare asupra psihologiei moralei. Iata un fragment in avanpremiera din volumul care va aparea in aceasta luna in colectia ”Psihologia pentru toti”.

Galceava inteleptului cu mingea


marți, 13 iunie 2017 Un comentariu

roland garros simona halep yelena ostapenko

Roland Garros. Finala. Setul 2. Simona Halep conduce cu 3-0 si are sansa unui nou break. Pare o mama matura, care cu calm a ingaduit aerul rebel al adolescentei navalnice din fata ei. Dar care acum se pregateste sa ii ofere o lectie de viata necesara tuturor adolescentilor, o mustrare zdravana cum ca orice rebeliune are limitele ei si ca revolta impotriva parintilor se face la timpul ei si nu tam-nesam, cand iti vine. Yelena Ostapenko lovise, se smucise, alergase, se invelise intr-o ploaie de gesturi si murmure, afisase un aer de protest pana si la adresa propriului ego neascultator, care uneori ii alimenta narcisismul producand lovituri stralucitoare, alteori o ranea profund trantindu-i rateuri magistrale. Se certa cu ea insasi, cu racheta, cu mingea, cu fileul. Se certa cu aerul, cu cei ce o priveau, chiar si cu cerul. Buzele ei nu se opreau o clipa. Ochii ei le acompaniau ucigatori. De partea cealalta, Simona parea calma, parea ca tolereaza cu intelepciunea varstei defilarea impulsiva. Ba chiar parea ingaduitoare si continatoare fata de socurile pe care si le oferea Yelena, cand dupa o mica magie, oferea o caricatura.

Floarea de lotus...


luni, 12 iunie 2017 Niciun comentariu

lichtenberg schopenhauer nietzsche lao zi

Georg Christoph Lichtenberg, cel atat de pretuit de Schopenhauer si de Nietzsche, isi sfatuia cititorii sa isi invete spiritul cu indoiala, iar inima cu toleranta. Nu ne-am putea gandi la un sfat mai bun ori mai dificil de urmat.

Doctori si pacienti


joi, 8 iunie 2017 Niciun comentariu

pacienti si doctori

Cabinetul de consultatii, umplut cu repeziciune cu pacienti de toate soiurile si aspectele, cei mai multi - cazuri de boli nervoase, in majoritate sexul frumos. Multi erau bolnavi, grav bolnavi. Ascultam cu seriozitate ceea ce aveau de spus si ii consultam cu cea mai mare grija de care eram in stare, foarte sigur ca i-as putea ajuta, indiferent de problema. Nu ma simt atras sa vorbesc aici despre aceste cazuri. Va veni poate o zi cand voi avea probabil ceva de spus despre ele. Multi nu erau bolnavi deloc si s-ar fi putut sa nu fi fost niciodata, daca ar fi tinut seama de parerea mea. Multi isi imaginau ca sunt bolnavi. Acestia aveau cea mai lunga poveste de relatat, vorbeau despre bunicile lor, despre matusile soacrelor sau dadeau la iveala de prin buzunare o mica bucata de hartie si incepeau sa citeasca o interminabila lista de simptome si neplaceri - "le malade au petit papier" (bolnavul cu biletelul) - cum obisnuia sa spuna Charcot. Toate acestea erau noi pentru mine, care nu aveam alta experienta in afara de cea din spitale, unde nu era timp pentru nici o aiureala, si am facut multe gafe. Mai tarziu, cand incepusem sa cunosc mai multe lucruri despre natura umana, am invatat sa ma descurc cu asemenea pacienti un pic mai bine, dar nu ne-am impacat niciodata foarte bine unii cu altii. Ei pareau chiar suparati cand le spuneam ca arata mai bine si ca aveau o culoare a pielii grozava, dar isi reveneau rapid cand imi exprimam parerea ca nu imi place deloc cat de rau arata limba lor, - cum parea sa fie cazul, in general. Diagnosticul meu in cele mai multe situatii era mancatul in exces, prea multe prajituri ori dulciuri in timpul zilei sau prea multe mancaruri grele la cina. Reprezenta probabil cel mai corect diagnostic pe care l-am pus vreodata in acele zile, dar nu a fost primit cu succes. Nimeni nu dorea sa auda nimic despre asa ceva, nimanui nu-i placea. Tot ce le placea erau apendicitele. Printre oamenii din clasa superioara, apendicita era atunci in voga, ca boala prezumtiva. Toate doamnele nervoase se pricopsisera cu ea in creier, daca nu in abdomen, o duceau minunat cu ea si la fel se intampla si cu sfetnicii lor doctori. Asa ca alunecai treptat spre apendicite si tratai un mare numar de asemenea cazuri cu deosebit succes. Dar cand incepu sa circule zvonul ca chirurgii americani dadusera startul la o campanie de indepartare a tuturor apendicelor din Statele Unite, cazurile mele de apendicita incepura sa se imputineze intr-un mod alarmant. Consternare!

Cartea de la San Michele de Axel Munthe, Editura Orizonturi, Bucuresti, 2012

Angoasa si fanatismul, doua surori


miercuri, 7 iunie 2017 Niciun comentariu

angoasa fanatism religie avort

„Familia - celula de baza a societatii”? Mai este azi familia „o celula”? In multe tari, nu. Unii resimt disolutia familiei (mai ales a celei traditionale) ca un atac la propria persoana, de aceea se straduiesc sa mentina un mod de viata care de departe nu se inscrie in realitatile pe care le traim.

O privire de pe Acropole


marți, 6 iunie 2017 Niciun comentariu

commodity criza freud romain rolland

In 1904, Freud vizita Acropolele pastrand o amintire despre care ii va scrie in 1936, intr-o scrisoare, prietenului sau Romain Rolland:
When, finnaly, on the afternoon after our arrival, I stood on the Acropolis and cast my eyes around upon the landscape, a surprising thought suddenly entered my mind: So all this really does exist, just as we learnt at school!

S. O. S.-ul lui Leonid Andreev


luni, 29 mai 2017 Niciun comentariu

leonid andreev ayn rand bolsevism comunism

Bolsevismul, un secol mai tarziu...


Ayn Rand are douazeci de ani cand se decide sa fuga, singura si fara un sfant, dar cu Nietzsche in desaga, din Sankt-Petersburg. Ea s-a lamurit repede ce inselaciune era comunismul si ce povara de plumb se abatea asupra Rusiei. Exilata in Statele Unite, va fi angajata la Hollywood de Cecil B. DeMille.

"Cele 13 motive" sau despre glamourizarea suicidului la adolescenti


joi, 25 mai 2017 Niciun comentariu

sinucidere adolescenti cele 13 motive 13 reasons why clay

Cele 13 motive, 13 Reasons Why regizat de Brian Yorkeyeste considerat serialul cel mai popular al anului 2017. Lansat de Netflix in luna martie a acestui an, a adunat pana acum aproximativ 11 milioane de tweet-uri, ceea ce il face una dintre cele mai de succes productii ale companiei americane. Filmul, bazat pe romanul cu acelasi nume al lui Jay Asher, vorbeste despre o adolescenta de 17 ani care se sinucide. Inainte de a-si pune capat zilelor, ea inregistreaza 13 casete audio in care descrie motivele care au dus-o catre tragica decizie. Casetele sunt adresate unor 13 persoane, in general colegi de liceu, si aduc la lumina diverse aspecte legate de relatia deficitara cu acesti oameni.

Detergent pentru Sine


marți, 23 mai 2017 Niciun comentariu

cyrano de bergerac hyeres psihanaliza

Am vazut recent la Teatrul Denis din Hyeres o punere in scena contemporana a clasicului Cyrano de Bergerac. Piesa se numea Cache dans son buisson de lavande, Cyrano sentait bon la lessive (Ascuns in tufisul sau de lavanda, Cyrano simtea un miros placut de detergent, ar fi o traducere ad litteram). O poveste clasica despre a fi, diferit rescrisa insa scenic intr-un mod inedit. Primul element care produce o surpriza si putina deruta este faptul ca actiunea se petrece intr-o gradina japoneza si cuprinde toate elementele specifice: decor, muzica, miscari, masti etc. Lentoarea specifica artei discursului japonez te obliga parca sa privesti cu alti ochi ceea ce se intampla pe scena si sa asculti toate nuantele fine ale dialogului aproape poetic.

Atentie, se interpreteaza!