Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

O dubla fata a narcisismului...


vazuta prin prisma psihologiei sociale ne ofera articolul
"Orgoliul, un defect plin de calitati"
Va invit sa va spuneti parerea si, de ce nu, experientele personale pe aceasta tema...:)

89 de comentarii

  1. E un articol ce se inscrie in ce comentam anterior...,pe alt pagina,cu Ada,v-a-v de ce anume ni se "serveste" in presa si ce urmaresc "presarii",din start,cand isi ochesc inclusiv "relatii si cupluri ciudate".

    Asa si aci.Ni se scarpina orgoliul feminin,sa aratam ce tari suntem noi,independente si date dracului...
    "Miscarea feminista" e totdeauna citibila,usor citibila...si "zgaraiei" orgoliul (ranit?) al unei femei...De aceea,eu cred ca ,fiind pe un site "pro-women",("ele.ro"),dna Branisteanu ne-a pus pe citit ceva...ce stia ca ne place (ma rog,cel putin noua femeilor...).Public tinta.

    Pe acest site am gasit un sondaj v-a-v de cat ne place sa fim de independente.Cel mai mare procentaj (mult peste celelate) e detinut de "imi place sa fiu independenta,dar sa aiba cine sa ma sprijine cand cad" (citez aprox).Nu stiu cat de mult putem generaliza dintr-un simplu sondaj pe net.
    Totusi,o femeie nu poate fi implinita fara sa aiba un barbat,copii,familie,viata,sentimente.Sigur,e Tamara Buciuceanu sau nu stiu mai cine.Dar,chiar de ar spune si ar sustine si astfel de persoane altfel,eu subscriu la ideea ca implinirea,oricat de independenta ai fi ca femeie,nu poate fi decat in fericirea generata de familie,de copii...,pe langa succesul propriu profesional si bucuria de a darui...bucurii!Ca fara intrigi,invidii,orgolii,nu putem trai...,asta asa e,doar de-asta suntem femei,nu?!

    "Foloseste-ti astfel orgoliu in avantajul tau, pentru a gasi solutii pozitive. Nu-l lasa sa iti scape din frau, pentru ca o sa ajunga sa te manance pe interior pana cand nu o sa mai ramana nimic din tine decat ura si invidie."

    Pe langa faptul ca mai trebuia si articulat cuvantul "cheie" (orgoliu + L ),e contrazicere in ce se spune acolo Rebeca Penes.Daca esti egoista si ar trebui sa folosesti orgoliul in folosul tau personal,...apoi se sustine imediat ca sa nu facem asa,pentru ca ajungem sa ne "manance" din interior orgoliul,pana nu ramane nimic in afara urii si invidiei,se cam bat cap in cap astea...Iar autoarea pare ca era intr-o stare "ciudata" (cel putin) cand a putut concepe astfel de asertiuni...

    Din punctul meu de vedere,cedeaza cel mai destept.Chiar si cand cei doi intr-un potential conflict sunt "egali".Cel care cedeaza castiga...maine,cel care nu cedeaza azi,castiga doar ceva temporar.Curent,acel castig e doar un pseudocastig,e chiar daunator propriei persoane.Asta insa nu are cum sa realizeze azi,vanitatea si orgoliul nemasurat pot fi nefaste;maine insa...E si chestie de luciditate,depinde de capacitatile fiecaruia de a evalua corect situatia.

    Succesul nu este niciodata final,
    iar infrangerea nu este niciodata fatala; ceea ce ramane, in ultima instanta, este curajul de a fi incercat.Si multimirea ce are sa vina.Nu azi,ci maine.

    Evident,depinde si de lupta.Sunt lupte si...lupte.Daca te lupti sa-i arati cuiva ca daca trece pe rosu,moare,iar el sustine altfel,oricate argumente i-ai aduce,inevitabilul nu-l poti opri.Daca insa te lupti sa-i arati iubitului ce sexy esti,pentru el...si nu te vede sau,daca te lupti sa-i arati sefului tau direct de la job ca meriti mai mult ca apreciere profesionala,iar el te mentine pe un salariu prost,atunci cedezi azi...,cedezi maine,dar...daca ai minte si rabdare,reusesti!In interesul si al tau,daca nu chiar in primul rand al interesului tau!
    Nu vreau sa generez invidii...E,poate,inclusiv o chestiune de educatie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Io nu mai inteleg nimic. Ce dracu sa castigi?

    RăspundețiȘtergere
  3. Si da, desigur, femeile insarcinate sau cu copii sunt fooaaarte implinite. Asa mai pot si ele sa isi tina barbatii acasa. Am vazut io pe "tradati in dragoste" cum fac femeile implinite: "daca nu pentru mine macar pentru copil :((".
    Da... un copil, o copie a propriei personalitati, o sarcina... maaare implinire. O femeie nu poate fi implinita fara o fiinta care sa ii fie bilet de cazare in casa unui barbat, sau lant pus de glezna barbatului cu pricina.
    O copie... o fiinta in care sa pui ce nu ai, o fiinta pe care sa o transformi in persoana ta fantasmata, sa o investesti cu toate calitatile pe care le-ai pierdut pe drum, pentru ca sa simti ca... ai facut ceva, sa iti poarte numele mai departe... da... sa-l traumatizezi si sa il fixezi anal, sa ii imprimi credinta "eu te-am facut eu te omor" sau "eu te-am facut, imi apartii, faci cum spun eu, devii ce spun eu". Da... maare implinire. De-abia astept :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Puii mei, ca doar de-asta suntem femei, sa ne falim cu burtile umflate... Mai multe n-avem de facut pe lumea asta... decat sa facem "cadouri" barbatilor si noua niste papusi vii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa fii tu sanatoasa si te vad eu...,peste (1 zi,1 luna,1 an...? stii?...)!Copilul,viata de familie,te vor shimba.Daca ajungi sa ai.Nu-ti urez ce nu vrei acum,se pare.Dar,la ziua Z,vei fi altfel.
    Eu am mai zis pe undeva pe aci,pe la voi: o femeie,care e femeie...,tine familia si "scoate" ce vrea si cum vrea din barbat.Si de-ai avea pe dracu sot!Daca esti ciufuta,orgolioasa,poti claca.Si,din pacate,cum mai stim si noi...,cum mai vedem pe la TV si ziare etc,cum am vazut si cateva cazuri pe la voi,se poate sa tragi dupa tine in suferinta si pe altii.Iar cand apare un copil,doi...

    Nu ii faci cadou barbatului copilul,VI-L faceti reciproc!
    Copilul,in conceptia ta,e doar...o clona! E ceva ce-ti repugna.Dar,daca ai rabdare...Cu tine,evident.

    "Daca nu pentru mine,macar pentru copil...".Uneori,asta poate deveni cea mai frumoasa declaratie de dragoste.Depinde de receptori.

    RăspundețiȘtergere
  6. Pentru Cristian: M-ai intrebat pe o pagina deschisa de tine care a fost trecuta azi la "arhivare" (Oare se poate spala creierul?) ceva si nu am apucat sa-ti raspund.

    M-ai intrebat :
    pe tine la ce te mai ajuta?
    cate lucruri iti scapa acum de sub control? le-ai putea numara?

    Iata ce postasem acolo,succint:

    Dna Branisteanu,dvs spuneti ca la psihanaliza mergi daca ai "cel putin o vaga banuiala ca tot ceea ce simtiti sufleteste este si contributia dvs., contributie care nu tine nici un pic de vointa pe care o aveti, ci de parti din dvs. pe care nu le puteti controla pentru ca sunt sadite in Inconstient din copilarie"

    Sunteti ,se pare...,in ceea ce ne spune dl Mihai M, in "cazurile disperate in care omul vine la psihoterapeut nu pentru ca vrea "sa fie analizat", ci pentru ca de ex. din cauza fobiei se poate rata dpdv profesional si personal ? Sau...din...

    ….ar putea sa existe cineva pentru care TOT ce simte sufleteste (stiti ,real,ce inseamna asta sau scrieti "din scripte"?!)nu e SI contributia sa? Si,cum ziceti,"vaga banuiala"...? Vaga,vaga? Ceata mare...,mare...!?

    ..."parti din dvs nu le puteti controla...".La dvs,dati-ne exemplu,sa intelegem,ce parti din dvs dna Branisteanu ,nu le puteti controla:o mana,inima,creierul,un picior,fobiile,parul,coloana vertebrala...,ce?!Care parte v-a dus la psihanalist?Pe care ati simtit-o? Sau sunt mai multe,"inconstiente",saracele...?

    ...Psihanaliza te ajuta.Te ajuta sa "iti devina sub control...".Ce si cu ce pret?......

    Ma rog,dna Branisteanu nu a dorit sa raspunda la nimic.Poate ca si tacerea e un raspuns.
    …………….
    Iti raspund ,Cristian,deci...,la ce m-ai intrebat.Nu am nicio problema a face asta.Vad ca mai toti se feresc sa vorbeasca despre sine ca...
    Am facut psihanaliza,terapie.Scriu nu din auzite.Ci din traite.Nu m-a ajutat,in afara unor trairi si pseudorezolvari ale unor conflicte interioare sau exterioare...,care,faptic,au dus ulterior,uneori…, la a-mi face mie rau,direct sau indirect...E,desigur,trairea mea.Concluzia mea.Banii mei risipiti.Dar,a fost…
    Am cerut celor ce sunt bloggeri aci sa exprime anumite chestiuni legate de persoana proprie,am scris de cateva ori....De ce crezi ca se refuza asta?Nu cumva pentru ca,exceptand putine situatii si/sau persoane,nu au ce spune?Din mai toate punctele de vedere.Mai ales de cat de "bine..." le-a facut psihanaliza,legat de tot ce inseamna implinire personala.
    Am un job foarte bun,am muncit si am invatat pe branci,am o familie minunata (sper sa nu supar iar...).Chiar si cand am eu sau sotul o problema,suntem in stare sa trecem peste ea si redescoperim ce minunata e viata,ce bucurie putem avea cand dam masura bunavointei si gandului bun reciproc!Pentru ca,sa stii Cristian (asta e parerea mea),caracterele se vad in principal cand apar situatiile de disconfort,de orice fel ar fi,cand e...ceva ce nu iti convine,atat ceva ce faci tu,cat si atunci cand apare o atitudine ce vine asupra ta si tu n-o consideri OK.Potentialul tau uman e manifestat pe deplin nu cand ceri ceva,ci atunci cand oferi!Eu ,iarta-ma,dar nu am ce-ti zice altfel,sunt multumita pe deplin de ce am reusit sa realizez.Nu banii,nu...,poti fi azi mai bine,maine mai putin bine sau chiar (de nedorit) rau.Dar daca tu ca femeie si tu ca barbat scoti din tine ce-i mai bun si util si ,maximizezi asta in folosul reciproc,e OK.Intelegi?
    E frumos si placut sa ai bucuria unei vieti de familie implinite!A,sa nu crezi ca “miere si lapte…”non-stop.Insa,ca sa stii cum sa gestionezi situatiile de criza,Cristian…,stii cum se zice,ce nu poti controla,stapaneste!Ma refer,desigur,la noi,femeile...
    Daca e sa ma intrebi pe mine,am puterea sa recunosc,desi sunt femeie si…orgoliul feminin mi-ar putea juca feste,am puterea sa spun ca intr-o familie…femeia e nr 1!

    Referitor la ce imi scapa de sub control,Cristian,problema e ca eu nu cred ca trebuie sa iti propui ceva in acest sens.Eu cred ca nu trebuie sa ne facem iluzii,pentru ca ar insemna sa avem deziluzii.Daca imi scapa ceva de sub control,imi scapa.Si ce daca?
    Cate poti controla si cate nu?Pai,cine stie asta,Cristian?Nu cred ca trebuie macar sa ne preocupe asta.Nu are sens.Sunt desigur chestiuni de formare a eului nostru,a comportamentului,a educatiei noastre,sunt amintiri,trairi,fiecare avem dorinte ,nazuinte.
    Ce sens are sa iti zici:"daca nu fac asta...,daca nu face altcineva caruia eu ii cer asta,pai...arde ?!"Bine...,e adevarat,e un moment in care modul cum vedem fiecare viata si altele,se schimba: cand ai o familie si,esential,sentimentul de mama (scuza-ma,tu chiar n-ai cum sa-l stii...),de parinte (aici,da...),cand ai copil sau copii,asta schimba multe.De dorit, in bine.La oamenii slabi,neechilibrati,cu frustrari lasate la vedere sau ascunse,ce macina...,apar comportari subsumate discretional,nesanatoase eului propriu,cu influente aidoma asupra celor din jur.Cand nu mai esti singur,ci ai copil,sot,catel,purcel...,se schimba lucrurile.Nu mai esti doar tu cu tine insati,esti tu cu cei din jurul tau.Si trebuie sa inveti arta compromisului,a parteneriatului comun (cam cum era Romania acum vreo 10 ani,in "Parteneriat pentru pace" cu NATO!),arta de a trai fericit,pentru ca fericirea nu e ceva abstract,intangibil,e ceva foarte palpabil,firesc,necesar.Un singur lucru il subliniez aici: numai de tine depinde.

    Vezi,eu discut de astea si tie poate ti se par ciudatenii ale asumarii cuplului.Ca sa parafrazez ceva ce e la voi pe blogg,eu as zice ca toate cuplurile sunt ciudate,intrinsec.Sunt asa pentru ca sunt,pentru ca exista,pentru ca,fiecare e diferit de altul,unui cuplu i se pare ciudat altul in masura in care nu seamana cu el.
    Familia,e adevarat,in mediul in care este azi societatea si la ce agresiuni e supusa familia,e din ce in ce mai...ciudat sa ai familie.Sa nu mai zic de faptul ca,stii desigur si vezi,ce eforturi enorme,uneori insurmontabile,sunt nevoiti doi oameni sa faca pentru a-si intemeia o familie,iti trebuie o locuinta,iti trebuie un job sa te sustina...,intervine cinismul si chinul luarii unei decizii si unei alegeri de genul :"sa ma cuplez cu ala ca are mai multi bani si-mi poate oferi...mai mult decat am sau sa ma cuplez cu ala pentru ca il simt sincer,ma iubeste si cred in steaua lui,a noastra?" s.a.m.d.,plus influentele..."adunate" de tine,in timp,dar si influentele din jurul tau,mai mult sau mai putin binevoitoare.
    Uite,iti mai dau un exemplu si cu asta inchei (imi permit inca...,mai am doua zile de concediu).Am avut un moment in care am putut sa merg 3 ani la specializare in Luxemburg.Stiam ca asta va putea sa genereze probleme,nu numai pentru relatia mea cu sotul meu,ci si (mai ales) pentru copil.Am cantarit mult.Am decis,eu cred,foarte bine.Cine spune :"lasa...,mergi acolo,are sa fie bine,castigi,vezi lumea,copilul creste...,sotul vine la tine la nu stiu cat timp,e internet,sunt telefoane...",eu cred ca se inseala.Eu am decis ca e esential ca sa am copilul alaturi,sa aiba o continuitate in viata,cu taica-sau si cu mine alaturi,asta mi-a dat si forta sa merg mai departe in toate.Daca nu esti casatorit inca,,nu stii de-astea...Daca esti,poate ca gandim la fel,poate nu.Dar eu stiu ca asa sunt toate in regula in viata mea.
    Ti-am dat un exemplu,doar unul...Sa-ti mai zic de cati ma sfatuiau sa fac intr-un fel sau altul?Sau de cati stiam,simteam ca imi doreau nu sa imi fie bine,ci sa faca orice sa ma induplece a pleca in Luxemburg nu pentru ca i-ar fi pasat de mine,ci pentru ca in fapt imi doreau raul?

    Solutia la orice,e in tine,Cristian.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai pus in discutie un subiect foarte spinos, Ana: copilul adus pe lume pentru a satisface orgoliul mamei... Eu cred ca intr-un grad mai mic sau mai mare, aceasta este o componenta a oricarei relatii parinti - copii, din pacate pentru acestia din urma si aici nu fac distinctie intre mame si tati, desi tu te-ai referit numai la orgoliul matern.
    A pro pos, credeti ca femeile sunt mai orgolioase decat barbatii?

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Cristian, alpha spune zice ce spune. Cu micul amendament ca o familie nu te implineste cu necesitate. Nu este garantia "fericirii". Si... pana la urma... ce inseamna o familie? Si... de unde vin copii? :d

    RăspundețiȘtergere
  9. act ratat.
    Erata: in comentariul anterior cuvantul "zice" se inlocuieste cu "bine"

    RăspundețiȘtergere
  10. Hai,dati-o incolo de treaba...
    Mai,fetelor,ce naiba de orgoliu sa ai ca sa nasti?La ce va referiti?Nu cred in aceasta afirmatie.Femeia naste din iubire,din dorinta,din placere,din bucuria de a da viata,din...ce nici macar nu se poate exprima in cuvinte...(bine,nu vorbim de violuri).

    Copilul sa fie adus pe lume din orgoliu...,de parinti,sa fie asta o componenta a relatiei copil-mama si copil-tata...N-as crede.Copilul are o relatie cu mama sa inca dinaintea nasterii.Cu tatal,nu e tot asa.Nu e aceeasi chestie mama-copil cu tata-copil.

    O problema ce apare ca acuta actualemnte e generata de faptul ca parintii (nu cred ca poate fi contabilizat daca un copil are nevoie mai mult de mame sau de tati,ambii sunt importanti),este ca,in disperarea asta dupa bani,dupa "material",acestia petrec din ce mai putin timp cu copilul.Asta ii creeaza probleme copilului,in primul rand,care (stim bine) pot afecta comportamentul lui in viitor.E trist,dar asta se intampla.Personal,am convingerea ca e foarte important ca parintii sa petreaca mai mult timp cu copilul lor.Cum s-ar putea si cu ce s-ar putea inlocui dragostea si timpul oferit copilului propriu?!
    Eu as aduce in discutie si o alta problema.Sunt copii ce nu au practic contact cu parintii ,n motive ("capsunari",divorturi,dezinteres etc).Vedem chiar cazuri de suicid,la varste fragede,extrem de ingrijoratoare.Nu mai vorbim de traumele prin care trece copilul ce e-n disputa parintilor la divort...As putea spune ca multe din divorturi,din cazuistica despartilor in tribunale,"la bara", au drept sursa principala orgoliul ,impins la extrem de multer ori,fara o justificare clara.Eu as trece la negativa aceasta insusire umana.Am mai spus de asta intr-un comentariu anterior.
    Iar cine are sau nu orgoliu mai mare,femeia ori barbatul,nu are nici o legatura cu sexul persoanei.Tine de modul tau de a fi,de cat anume investesti in acea relatie,de cat vrei de la ea si ce cumul de prioritati ai in si cu viata ta.Si de cat responsabil vrei si poti sa fii nu numai cu tine,ci si cu sau mai ales cu familia ta.
    Viata unei femei devine alta...,nu are cum sa mai fie identica dupa cu cea de dinainte de nastere.Se schimba prioritatile,esentiala e "minunea" ta...Asta nu inseamna ca ar trebui sa uite de sine,dimpotriva,cu cat are implinirea unui camin fericit,cu atat ea insasi devine generatoare de fericire pentru ceilalti.Revin insa si conditionez sansele de reusita intr-o familie prin capacitatea si disponibilitatea fiecaruia dintre parteneri de a merge in intampinarea dorintelor celuilat,de cat si cand vrei si poti sa ai initiativa de a darui celuilalt bucurie neconditionata,inainte de a-i cere sa iti satisfaci tu o nevoie care,pentru tine,poate fi imperioasa.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, am pus problema "orgoliului" in privinta dorintei unei femei de a naste un copil. Desigur, nu generalizez. Este, totusi, incontestabil faptul ca unele femei fac copii ca sa completeze un cuplu care devine deficitar. Un copil, nascut din... insuficienta. Partenerii cuplului nu mai au ce trai impreuna, deja se uita fiecare la televizorul lui, ziarul de dimineata devine pretextul ideal ca cei doi sa evite tacerile de tip jenant, si... ajung sa umple spatiul cu... scancetele sau cu gangurelile unui al treilea. Pe linia materna, in acest caz, un copil poate fi "creat" din panica de a-si pierde partenerul. Iar o asemenea creatie poate duce mai tarziu la folosirea copilului pentru a mentine inchegat un cuplu care altfel s-ar destrama. Asta spre disconforul celor doi protagonisti si spre traumatizarea plodului care... stim bine... nu prea pricepe el "ca nu e vina lui" ca mami cu tati se bat pe el.

    In alta ordine de idei, alte femei nasc pentru a se dedica unei alte fiinte. Din dorinta de viata, fac un copil caruia i se daruiesc in totalitate. Aici... imi permit sa "exagerez" punand urmatoarele intrebari: de ce partenerul nu este suficient pentru aceasta dedicare totala? Si... de ce are ea nevoie de a crea o alta fiinta vie pentru a-si indeplini dorinta proprie de... viata?

    Si... o intrebare "ciudata"... pe ce cai simbolico-imaginaro-inconstiento-etc propozitia "copii se nasc din dorinta" este inlocuita cu "pe copii ii aduce barza"? Lasand la o parte faptul ca "scapi mai ieftin" cu explicatia... de ce tocmai barza?
    Revenind... ce-a fost mai intai? Dorinta de penis sau dorinta de copil? Sau dorinta de viata?

    RăspundețiȘtergere
  12. Anamaria,uite ca suntem si noi de aceeasi parere odata!...Sa ne fie de bine sau nu?

    Si eu sunt de acord ca o familie nu e garantia fericirii.
    Dar e o conditie.Necesara,dar nu suficienta."Vina" fericirii vine din dragoste!Iar cand a aparut si copilul,e vital sa constientizezi responsabilitatea ce o ai,suplimentara,sa investesti timp si ce...mai ai,impreuna cu partenerul de viata,in copil.
    Imi permit sa ma repet: femeia e nr 1 intr-o familie,ca vor barbatii sa accepte sau nu,treaba lor!Si sustin asta pentru ca ,daca vrea cu adevarat ceva de la un barbat,femeia n-are cum sa nu reuseasca sa-l "aduca" spre satisfacerea nevoii ei (excudem tipi de genul...alcoolisti,drogati,violenti etc).Indiferent despre ce tip de nevoie are!

    RăspundețiȘtergere
  13. parafrazand... cuvintele sunt o cheltuiala de precizie pentru a-ti exprima vagul...

    RăspundețiȘtergere
  14. pentru alpha: este necesar oare sa fie cineva numarul 1 intr-o familie? Are sens acest... soclu? Are vre-un rost? Contribuie oare la "fericire"?
    Dragostea se naste in doi. Iar doiul acesta se obtine prin suma:
    0+1+0+1. Indiferent cine este primul zero, cine este al doilea 0, cine este primul 1 si cine este al doilea 1. Important este ca cele doua zerouri si cei doi unu sa se... contopeasca. "femeia" si "barbatul" devin in acest caz... simplu spus... cuplul. Competita pe locul 1 este de un total nonsens si creaza dezechilibre mai grave sau mai putin grave. Depinde ce simt cei doi ce pot obtine din "convergenta" lor unul catre celalalt. La un moment dat... se opresc acolo, unul este numarul 1, celalat mai jos, si... balanta se va reabilita (poate) temporar, cu aparitia unui 1+0 mai micutz. Si apoi... leganatul de-abia atunci incepe.
    Pana cand ala micutz creste, isi ia zeroul si unuul si se duce, si cei doi... raman incompleti, fatza in fatza cu propriile rani neastupate, intrebandu-se "si acum ce naiba facem? ne despartim sau facem altul..." Asta in cazul in care nu au fost prevazatori sa mai faca unul, si inca unul, si tot asa, pana la batranete, cand... ca sa nu fie ei cei abandonati, in mod natural abandoneaza ei micutii napastuiti si vinovati de a fi fost nascuti din "pacat".

    RăspundețiȘtergere
  15. Stiu ca n-o sa-ti vina sa crezi,dar mai inainte...a fost gaina,inainte de a fi oul! Demonstrat stiintific!

    Dorinta de penis a unei femei...normale e organica.E insa diferita de dorinta de a avea un copil.Crede-ma!Ca nu ai cum sa faci un copil daca nu..."acaparezi" un spermatozoid sa-l faci "fericit",se subintelege.

    Exemplele tale nu sunt iesite din comun,insa nu sunt nici pe departe regula intr-o familie.
    Ca un copil e folosit,cum spui,ca moneda de plata a politelor (orgoliilor?) parintilor ce nu se inteleg la un moment dat,asta e proportional cu discernamantul parintilor."Plodul" ala...,cum ii zici tu,Anamaria,ala e...podul legaturii in cuplu,nu e un "corp strain",asa cel putin ar trebui sa fie.Continui sa nu intelegi,vad...,ce rost are sa mai facem si "plozi",cand putem sta si asa...,sigle,sau mai putem sta si cu un partener,ba sa-i mai si schimbam dupa cum ni se...Pai,daca era dupa tine,cred ca specia umana disparea de mult!
    Ca s-ar putea ,din alte motive...,sa se intample sa dispaream ca rasa,asta e alt atreaba.

    Ca sa revin si sa inchei,in acelasi timp,ce-i impiedica parintii ce si-au daruit iubire si au acel copil sa se poata iubi si intelege,sa fie fericiti?Eu cred ca doar prostia.Iertata fie-mi...,dar nu am alt termen.

    RăspundețiȘtergere
  16. Si, pe langa orgoliu, mai este, desigur... posesia.
    Un partener nu il ai in posesie, iar restul sunt obiecte. Dar un copil... ooo... creatia ta, copilul tau, sange din sangele tau. Da... o femeie poate sa faca un copil din dorinta de a obtine ceva ce va fi pe vecie al ei. Ca partenerul... cine stie cand incepe sa isi lase ochii (si nu numai) la alunecat dupa altele si... ce te faci atunci... impreuna cu cine te mai ascunzi de propriul sentiment de singuratate?
    Nimic nu mi se pare mai tragic decat o mama singura, impreuna cu un copil trecut de adolescenta. Si pentru ea si pentru faptura care vrea sa zboare, dar se teme sa o paraseasca. Grava responsabilitate pentru un copil, sa isi aiba singuratatea propriei mame pe constiinta.

    RăspundețiȘtergere
  17. Eu ,totusi...(mai cerceteaza,nu te oblig sa ma crezi pe cuvant),afirm ca tot femeia "conduce" familia.Si,daca vrei sa si calculam,acolo 1+1= 2,niciodata 1+0=1,sau 0+1=1.De-aia se nenorocesc oamenii,pentru ca nu constientizeaza ca 1 nu poate face,intr-o familie,2!Nu e doar o chestie de calcul aritmetic.

    RăspundețiȘtergere
  18. Se pare ca dau impresia ca militez impotriva actului de a face copii. Nu m-am exprimat corect. Si, chiar daca as sustine o asemenea "teza", puterea mea de a obtine rezultatul este absolut nula, asa ca... nu va ingrijorati, supravietuirea speciei umane nu depinde de mine, din fericire.
    Oricum ar suna, "legatura" intr-un cuplu se stabileste intre EL si EA. Daca este nevoie de un copil pentru a pecetlui un cuplu, pentru a oferi garantia stabilitatii, atunci cuplul ala este un refugiu, de multe or confortabil, de ce sa nu recunoastem.
    Iarasi, ma dispensez de ideea cum ca "mai bine singur decat intr-un cuplu deficitar". Nu... nici pe departe. Cuplurile deficitare sunt mai bune decat singuratatile despartite. Dar... este totusi de neinlaturat faptul ca...un deficit totusi exista. Si faptul ca "cei doi" il ignora, sau pur si simplu sunt total "unaware" de el nu stiu daca este cea mai fericita situatie din lume, si nici cel mai propice mediu de crescut un copil.
    In fine... ce stiu eu... nu am copii.

    RăspundețiȘtergere
  19. Si nu stiu... asta cu "femeia conduce" sau altele asemenea pur si simplu ma zgarie pe creier. Conduce ce? Demersurile de gestionare a designului interior al casei? Garderoba familiei? Agenda sociala a cuplului? Ce conduce femeia? Ce conduce barbatul? Masina? Carutul la super market? Ce... Din astfel de elemente se compune o "familie"? Grrr... "femeia conduce o familie" imi suna ca si cum ai zgaria cu unghiile pe tabla. Suna... cumva... i du'no... smply... WRONG. La fel ca si varianta opusa...
    Ce e condusul?

    RăspundețiȘtergere
  20. Ana, eu cred ca este specific barbatilor care au probleme in cuplu sa sustina filosofia cum ca femeia ar fi numarul 1 in familie pentru ca asa scapa ei de responsabilitatea relatiei. Ia gandeste-te si la acest aspect!:)

    Intrebi de ce are nevoie femeia sa aiba un copil din moment ce il are pe barbat...?:)) Asa se nasc bancurile, nu?

    RăspundețiȘtergere
  21. E grav,iar sunt de acord cu tine..."Cuplurile deficitare sunt mai bune decat singuratatile despartite."Cata dreptate ai!Dar,ia in calcul si netrebnicia celui ce PRODUCE despartirea,raul ce si-l asuma,inerent,dar direct,pentru sine si pentru partener si,mai cu seama,pentru "plod".

    Dar... este totusi de neinlaturat faptul ca...un deficit totusi este.Pai,iar zic: cat de prost trebuie sa fii,masochist,inconstient,nu stiu...,ca sa nu discuti,rezolvi si elimini deficitul (de incredere,de...ce-o fi el,de orgoliu...,poate...) respectiv?Totusi,sa nu uitam ca suntem doar niste animale cu ceva mai mult creier...Uneori,ne lipseste tocmai ce e esential,tocmai ce ne deosebeste de animalul..."original" din noi (pacatul originar=Adam +Eva...sau barza "ta",Anamaria...?): CONSTIINTA.

    RăspundețiȘtergere
  22. :) da, georgiana, intr-adevar, am "nascut" un banc. Nu a fost intentia mea. Departe de mine gandul sa "copilaresc" imaginea de barbat.

    Si da... cred ca povestea cu "femeia conduce" vine pe doua cai: 1. fantasma de care ai pomenit, care apartine masculului si care scapa astfel de responsabilitate, poate linistit sa se duca la bere cu baietii ca "are ea grija". They get out of our hair, cum s-ar spune pe americaneste.
    si 2. fantasma femeii cum ca si ea e "general" fata de "armata" ei. Nu se bate cot la cot cu barbatii pentru binele unei tari, nu concureaza la sumo cu nimeni, nu face lupte greco-romane, asa ca se ia la tranta cu propriul barbat si isi creaza si ea o armata in miniatura unde isi poate exercita in liniste (sau nu) capacitatile barbatesti care, desi inzestrata fiind cu ele, i se contesta in afara casei.
    Curat nevrotic. Eu imi doresc o dragoste psihotica. Internati-ma pentru asta!

    RăspundețiȘtergere
  23. pentru alpha: da, a bate pasul pe loc intr-un cuplu deficitar, fara a incerca sa "rezolvi problema" poate proveni dintr-un masochism inconstient. De ambele parti. Tragicul se regaseste in aceea ca cei doi, in loc sa se uite unul in ochii celuilalt(sa vada ce nemultumiri sunt si ce se poate face, sau daca se poate face ceva) ajung la solutia geniala de a se uita fiecare in alta parte, eventual la solutia si mai geniala de a se uita fiecare la copil (scuze daca par a folosi cuvantul asta in mod obsesiv compulsiv, dar ma preocupa problema lately)

    RăspundețiȘtergere
  24. Daca un barbat cu probleme in cuplu (femeia lui nu are,daca e in cuplu?) are ca specificitate faptul ca el crede ca femeia e nr.1 in familia lui,fericita trebuie sa fie femeia asta!Ia sa ne gandim,pai...,daca el considera femeia lui...inaintea lui (nu comentam altceva,fara amanunte),de ce nu i-ar conveni femeii asta?
    E o contradictie in aceasta afirmatie.
    Si de ce ar fi nevoie sa-i tranfere ei intreaga responsabilitate a cuplului?

    De ce e nr 1 femeia?Pai,daca suntem...asa,stim!
    Uitati-va si voi la TV,cum apare o femeie pe ecran,emisiunea e...altfel!Uitati-va pe strada,cand e o femeie...Uitati-va la reviste si ziare,daca e femeia pe coperta...,se vinde tot.Iar reviste cu femei (modelling,cancan,sex etc) se vand foarte bine,pe cand singura revista cu barbati din Romania a dat faliment in 3 saptamani de la lansare!
    Cam asta e.

    RăspundețiȘtergere
  25. Si... tot lately ma mai preocupa ceva, legat tot de "copil".
    Doi... iubire mare. Libertate in doi, fericire si tot diagnosticul "endorfinic" cu pricina. Apare majestatea sa... copilul. Ce se intampla cu atentia, ingrijirea, sprijinul pe care cei doi il negociau exclusiv intre ei? Se imparte... Si... sa te fereasca sfantul ca un copil sa aiba acelasi sex cu tine, ca sa te tii atunci de "viata noua". O viata cu supliment de gelozie, de constatare a neglijentei, a ierarhiilor care se stabilesc in dragostea partenerului, in problemele de gestiune proprii (ca femeie si ca barbat) in ceea ce priveste contributia directionata catre fiecare membru al familiei. Da... foarte dificil...

    RăspundețiȘtergere
  26. Eu nu am intrebat de ce femeia e numarul 1. Eu am intrebat... de ce aceasta afirmatie? De ce aceasta ierarhie? Putea fi invers... barbatul e numarul 1 (caz in care, evident mi s-ar fi trezit instinctele feministe nevrotice).
    De ce trebuie ca unul din ei sa fie numarul 1? Ce avantaje are acel numar 1 din a fi numarul 1? Si, ok, numarul 1 sa presupunem ca e "fericit" dar... sa ne gandim la numarul 2... Cum e pozitia asta? Cat de fericit se simte numarul 2 cu lantul de glezna, eventual cu disconfortul de a se simti... castrat/a?

    RăspundețiȘtergere
  27. Ia uite,acum esti tu integral de acord cu mine,Anamaria...Se intampla a treia oara.Ce naiba,fuzionam?Chiar sper ca nu!

    RăspundețiȘtergere
  28. Faptul ca revistele cu/pentru/despre femei se vand ca painea calda arata faptul ca femeile sunt mai "frumoase". Avem nevoie sa si "conducem" familia? Este necesar ca sa fie de la inceput desemnat (implicit sau explicit) un conducator al familiei?
    Daca ar fi asa, sa ne gandim la situatia in care "conducatorul/conducatoarea" familiei este... pe tusa ca sa zic asa, bolnav/a, plecat/a, sau... ocupat/a. Ce se intampla? Se duce casa de rapa?
    Raman la parerea cum ca ierarhia intr-o familie, fie ea si matriarhala este semnul unui dezechilibru care este preferabil a fi evitat.

    RăspundețiȘtergere
  29. Fuzionam fuzionam. Las' ca-i bine :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Sunt de acord ca nu e usor in viata de cuplu.Invidii...,gelozii pe copilul tau...s.a.
    Dar ce fericire sa gasesti in singuratate?
    Comparam?
    Anamaria,nr 1 sau nr 2...,e ca la sex,cu pozitiile!Mai deasupra,mai sub...,ce naiba!Nu stii ca si daca ,aparent,lasi sa fii...pe locul 2 sau sub...,tot tu poti conduce?Chestie de abilitate.Si iarasi trebuie sa ma crezi: nu te nasti cu ea,ci te educi pe parcurs,o dobandesti!

    RăspundețiȘtergere
  31. alpha, eu nu inteleg ce e cu "condusul" asta... Cu alternarea rolurilor da... in cuplu se face cu schimbul "la condus". Dar a tine mortis sa conduci tu, sau sa iti astepti randul cu nerbdare, gasindu-te in mod repetat in imposibilitatea de a suporta in mod "fericit" rolul de neconducator... ei asta mi se pare un pic bolnavicios. Parerea mea. Eu una nu as vrea sa fiu condamnata la a conduce pe veci o casa, o masina, o familie... cel putin nu daca exista si un al doilea. Cat despre al treilea... ramane de vazut.

    Acum... pana nu se face de trei AM, ma duc sa fuzionez cu perna si asternuturile. Avand in vedere ca discutia s-a purtat aproximativ "in timp real", ma surprind simtind nevoia sa imi anunt retragerea.
    Prin urmare (nu credeam ca o sa vad asta vre-o data pe un blog) va spun noapte buna.
    Si... mai fuzionam :)

    RăspundețiȘtergere
  32. Mergem prea departe,nici asa...,patriarhat,matriarhat...,radicalism.
    Daca tu ai placerea sa iesi cu copilul sa-l plimbi cu caruciorul in parc,dar...cedezi si-l lasi pe el sa mearga,ce crezi,cam ce pozitie ai?1 sau 2?Din punctul fiecaruia de vedere,fiecare e nr...1.Sau 2.
    Evident ca,daca vrei sa mergi pe bicicleta,cert mergi cu ambele roti functionale,altfel...cazi.Ce am vrut si sustin fara ezitare e desigur ca un cuplu nu poate rezista fara...ambele roti,ca la...bicicleta.Insa,numai una...e prima roata,cealalta...e a doua.Si stii de ce?Nu pentru ca impune cineva,ci pentru ca e frumos,e placut,e incantator ca sa te stii,ca femeie,apreciata si pusa permanent pe locul 1!Eu una recunosc ca-mi place asta,imi satisface si...(m-ati prins!) orgolilul,sunt chiar OK astfel!

    RăspundețiȘtergere
  33. Noapte buna!Retragerea si la mine...
    Interesant...De "vina" sa fie faptul ca suntem doar intre noi,femeile?

    RăspundețiȘtergere
  34. Intre noi femeile... prea multa electricitate descarcata..(sexul tare nu mai posteaza... )

    tezaurul desteptaciunii acumulat istoriceste de omenire... noi femeile..., suna promitator si treaba cu nr.1...dar... personal cred ca fiecare rol indeplinit de noi (femei si barbati)aduce in lumina doar o fateta a personalitatii, o implinire sau neimplinire. Maternitatea e un punct spre care te misti in mod firesc ca femeie. Poti sa-l iei sau nu dar nu poti face abstractie de el. de ce il iei sau nu..asta e o alta treaba si ...mai vorbim

    RăspundețiȘtergere
  35. Buna Dimineata!
    interesanta analogie cu bicicleta. Dar eu vreau un cuplu in care sa fiu una din pedale. Eventual stanga...
    Si... tot vorbind de roti... ce se intampla cu a treia roata la... bicicleta? Cum se simte roata aia? Sau... mai rau, a treia pedala?

    RăspundețiȘtergere
  36. Sigur,poti sa vrei...orice,poti sa fii o spita,nu doar o pedala.
    Sa stii ca sunt barbati carora le place ca femeia sa fie doar o spita...sau o pedala...Sau doar o sa!Depinde de gusturi,de acceptiuni.

    Daca ai facut analogia cu a treia roata...in contextul in care discutam de "plod"-ul ..."tau" (!!),depinde de bicicleta,depinde de roti...

    Ai intrebat la un moment dat:Avem nevoie sa si "conducem" familia?
    Avem nevoie...

    Un singur trup in care prioritar este "sistemul digestiv". Ce ingereaza, cum prelucreaza, cum elimina resturile - de asta depinde functionarea intregului. Sa consumam "alimente" de calitate - adica, trairi pozitive si impreuna. Daca nu, apar dificultati. "Diareea" sau "constipatia", adica eliminarea excesiva, necontrolata, cu "resturi nedigerate" (reprosuri, invinuiri etc.), respectiv, ca analog al constipatiei: lipsa de comunicare.

    V-ati dat seama: propun un model al cuplului, ca organism. Ideea mi-a venit tocmai pe cand aveam o astfel de "diaree"; apoi raul mi-a trecut, facand analogia si incercand sa o continui. Am obtinut un model largit: organismul familiei.

    Cu sistemul respirator, e clar: pentru cuplu, plamanii sunt copiii (faceti abstractie de elementul numeric 2). Fara ei, ca fara aer. Sistemul excretor pot fi bunicii. Doamne da ca ei sa isi indeplineasca functia de a curata toxinele. Daca nu, putem muri de uremie.

    Unde au ramas El si Ea? Pai, sunt oasele si muschii. Formeaza impreuna sistemul locomotor. Fara coordonarea lor, este imposibila miscarea.

    Sistemul reproductiv e sistem reproductiv. Dar perpetuam atitudini si valori inscrise in codul (psiho)genetic. Dar sistemul circulator si sistemul nervos? Inima si creierul familiei ar trebui sa fie Iubirea si Invatatura divina. Familia e familie doar cu Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  37. Ce face femeia cand,nestiind ce e mai bine ,stand in dubiu...,se apuca sa caute solutia "de avarie",cand "rotile scartaie"?
    Dubiul e legat de faptul ca ii e greu sa se hotarasca,ii e teama de ce va urma...,ca impact al actiunilor ei:sa se lupte de una singura, pentru a avea copii tata ori sa se concetreze pe viata sa si sa-si vada de treaba si copii sa aiba tata doar de weekend (considerand ca ea isi pastreaza copii)? Femeia se gandeste ca,poate,cei mici vor beneficia de tata in regim intensiv,in week-end...si nu vor suferi,nu e nici o schimbare,ea isi poate vedea de treaba ei...,"drumul" ei.
    Asa e oare?
    Ce credeti?
    Oare daca femeia ar accepta cum sunt viata si societatea,ar face compromisuri impreuna cu partenerul ei,ar invata sa se tolereze si sa se sprijine cu acesta reciproc,sa se inteleaga...,daca ar gestiona abil crizele de familie,punandu-si la bataie istetimea tipic feminina,atunci rezultatul n-ar fi familia unita?
    Fiecare ne stim,desigur,propria istorie sau love-story-ul (scuzati fortarea lingvistica).Eu sunt subiectiva,pentru ca...ma stiu pe mine...,sunt intr-o familie sanatoasa.Dar,ma incarc mereu cu "paza buna trece primejdia rea",in sensul ca introvertismul si ignorarea nu au ce cauta in relatia de familie si cred necesar ca intr-un cuplu partenerii,evoluand in casnicie,avand apoi copii,trebuie sa-si cimenteze relatia si sa se cucereasca reciproc mereu.In duet,nepunandu-si relatia doar pe umerii unuia dintre ei.Chiar si in avarii sunt solutii,asa cred si eu,chiar si "cuplurile deficitare sunt mai bune decat singuratatile despartite",cum zicea Anamaria aseara...

    RăspundețiȘtergere
  38. Psihologie sociala sau jurnalism de revista pentru femei?
    Atata timp cat nu foloseste deductia ( si principiile din care sa se deduca ceva) psihologia asta sociala nu este altceva decat o banalitate.

    RăspundețiȘtergere
  39. M-am gandit... M-am rasgandit... m-am gandit din nou...
    Am "gresit". Dorinta si nevoia sunt unul si acelasi lucru. Semnalizeaza un dezechilibru, o stare de nonhomeostazie. Dorinta de penis, dorinta de copil, dorinta de viata vine din lipsa a... ceva. Dintr-un dezechilibru intre ceea ce intra si ceea ce iese.
    Dorinta vine din insuficienta, copii se nasc din dorinta, deci, copii se nasc din insuficienta. Viata mea este insuficienta, prin urmare, nasc un copil pentru a imi schimba viata. Dau la schimb viata mea pentru alta viata, pentru viata altuia. Imi doresc o alta viata... Imi doresc sa traiesc altceva, pentru ca sunt nemultumita de propria mea viata, de insuficienta propriilor mele trairi.
    Imi doresc un copil pentru ca sunt nemultumita de faptul ca viata mea s-ar putea termina. De faptul ca viata mea este terminata, si vreau alta. Vreau o viata noua.
    Daca sufletul ar fi nemuritor, o viata noua s-ar putea obtine si.. prin moarte. Iar implinirea unei dorinte, este moartea dorintei... a crea un copil este o viata noua, un alt tip de moarte. Dedicarea vietii mele altcuiva este un semn cum ca eu cred ca nu imi merit propria existenta, prin urmare o ofer altcuiva... Unui barbat, si... daca barbatul se dovedeste a fi insuficient, sau prea suficient, unui copil.

    Fara o legatura constientizata... Trec la altceva... Dorinta de a contine, specific feminina, prezenta si la... barbati. O femeie isi doreste sa contina, prin urmare se orienteaza catre ceilalti, sau catre Celalalt. Aici apar doua posibilitati: ori Celalalt este prea mult, si atunci femeia se sperie de propria incapacitate si face un copil pentru a contine mai putin, ori Celalalt este prea putin, si atunci femeia face un copil pentru a contine mai mult. In ambele cazuri este vorba tot de o insuficienta, a ei de a fi umpluta, sau a lui de a o umple.

    Valabil si invers. Ma refer aici la dorinta unui barbat de a avea un copil (se mai intampla sa stiti, oricat de incredibil ar parea, unii barbati isi doresc sa aiba copii)

    Ma mai gandesc... Cam asta este activitatea mea principala in ultima vreme...

    RăspundețiȘtergere
  40. Nu am nici cea mai mica intentie de a nu recunoaste vreuna dintre dorintele enumerate aici in nevoia de a avea copii. Insa nu trebuie uitat ca cea mai imprtanta ramane cea instinctuala (pura): cea a instinctului matern. Daca instinctul o permite se pot anacliza si celelalte in corpul satisfacerii sale.

    RăspundețiȘtergere
  41. Daca sufletul ar fi nemuritor, o viata noua s-ar putea obtine si..


    Si daca e?
    Daca Dumnezeu nu exista,nu pierdem nimic.Dar ce ne facem daca exista?

    RăspundețiȘtergere
  42. intrebare: este posibil cacei doi parteneri ai cuplului sa doreasca (pe un fundament narcisic?) sa faca un copil pentru a "depozita" in el ceea ce au mai bun ambii ca si cuplu?Un fel de obiect bun, externalizat in...

    si 2. intotdeauna se intampla doar compensator?

    si 3. fundamentul narcisic si acea nevoie de copil ca depozitar al obiectului bun naste teama de-a iesi imperfect sau diform, nesanatos?

    fricile, vinovatiile activate in ambii parteneri dau masura "iubirii " lor?

    RăspundețiȘtergere
  43. Gabriel, observatia ta asupra articolului este si a mea pana la un moment dat.
    Articolul nu a fost totusi scris pentru specialisti in psihologie, ci pentru public (zici tu, neaparat feminin, o.k.).
    De exemplu, o mare dificultate a mea in scrierea articolelor din prisma domeniului psihanalizei este ajustarea limbajului pe masura publicului larg, nespecializat. Astfel, realizarea de catre mine cu usurinta a acestui lucru, mi s-ar parea un plus al modului in care scriu.
    Este interesant ca aduci in discutie instinctul matern, pentru ca eu, din perspectiva psihanalitica, pot vorbi mai usor despre dorinta materna. As vrea insa sa ma edific mai mult si in ceea ce se cheama instinctul matern. Tu ce spui despre asta?

    Anei...
    "Dedicarea vietii mele altcuiva este un semn cum ca eu cred ca nu imi merit propria existenta, prin urmare o ofer altcuiva... Unui barbat, si... daca barbatul se dovedeste a fi insuficient, sau prea suficient, unui copil."
    Raspuns:
    Asa este, dorinta evidentiaza o lipsa, dar, atentie la ceea ce ai spus in continuare! Nimeni nu are nevoie ca tu sa ii dedici viata ta, mai ales spunand ca nu iti meriti propria existenta..., mai ales in relatia cu un copil... "A avea grija" de celalalt nu inseamna "a-i dedica viata ta"...

    RăspundețiȘtergere
  44. Imi doresc un copil pentru ca sunt nemultumita de faptul ca viata mea s-ar putea termina. De faptul ca viata mea este terminata, si vreau alta. Vreau o viata noua.

    Conexiunea ta,Anamaria, intre nemultumirea,stresul cauzat ca ai putea muri si dorinta de a avea alta viata iti creeaza ,practic un perpetuum-mobile de suferinta.Vrei o viata noua,care si ea,conform logicii tale,va fi ea la randu-i "terminata" s.a.m.d.

    De ce te chinui?
    Nu vei avea decat una.Pe asta.Doar viata asta.In oase si carne.Ca sunt si visatorii astia cu Dzeu,cu "sufletul in rai/iad" etc,aia e alta treaba,nu e oricum (intelegem) ...si cazul tau.

    De remarcat ca multi oameni sunt atat de prosti incat nu realizeaza ca pe Pamant sunt doar trecatori,au doar o unica viata.Ba,mai grav,desi pare o bizarerie,sunt capabili chiar fara a se..."stradui" prea mult,ajung sa fie perniciosi ,umilitori cu propria lor existenta,distrugandu-se; nu mai vorbim de potentialele consecinte asupra sotiei/sot/"plod"...(ce "isi mai trage" omul pe langa casa sa...).Corigibila sau nu,capacitatea asta de distrugere intra si extrapersoanala are caracteristic faptul ca nu poti repeta timpul in care se poate manifesta.De repetat,desigur...,cat cuprinde!Poate o viata intreaga.

    Daca refugiul nemultumirii e copilul,atunci nu-l faci.
    Copilul nu e doar rezultatul frustrarii...si te duci sa-l incalici (pardon,scuzati,bonsoir!),ca sa refulezi..nemultumirea ta!
    Copilul de rodul bucuriei,e o beatitudine interioara indescriptibila.Pentru cine inca nu a "gustat" din starea asta,desigur,e mai greu de deshis porii receptori pentru intelegerea unei astfel de stari...

    Oricum,introspectia,e uneori,necesara...

    RăspundețiȘtergere
  45. Tot de narcisici:
    care e (e?...) si ce manifestari presupune "o dubla fata a narcisismului"?

    RăspundețiȘtergere
  46. Disclaimer
    Dragilor, vad ca postul meu desrpre "copilul ca o creatie venita din suferinta" a fost perceput ca fiind scris la persoana I. Asa a si fost scris, dar... persoana aia I nu sunt eu. Cel putin nu partea constienta din mine.
    Daca ar fi sa vorbesc din ceea ce stiu constient despre mine, as spune ca imi doresc sa nu am copii, cel putin acum, si ca... dorinta inconstienta de a avea un copil venea din urmatoarele:
    1. dorinta de a "momi" la viata un om care nu si-a dorit suficient de mult sa traiasca
    2. dorinta de a crea o legatura falsa intre mine si substitutul temporar al acelui om
    3. dorinta de a ma simti importanta, de a avea un scop in viata

    Dorintele 1 2 3 erau perfect inconstiente pana in momentul in care le-am constientizat frumos pe... divan. Acum s-au risipit. Ceea ce am scris in comentariul alterior sunt speculatii despre... de ce mi-as putea dori un copil, in cazul in care mi l-as dori sau... ma rog... in cazul in care as fi constienta de faptul ca mi-l doresc.
    sfarsit disclaimer

    Ca tot am inceput sa asociez liber despre... mine, sa merg mai departe.
    Personal nu mi se pare ca un copil este o realizare atat de mare. Daca ne gandim bine... orice corp de femeie ( ma rog... aproape orice corp de femeie) in combinatie cu orice corp de barbat (aceeasi rugaciune) poate da nastere unui copil. Nu e nevoie sa fii nici prea frumoasa, nici prea desteapta, nici prea sanatoasa, nici prea ambitioasa, nici prea fericita, nici prea buna la pat, ca sa nasti un copil. Trebuie doar sa... te futi (scuzati expresia, o retrag daca e nevoie). Prin urmare.. unde este "creatia"? In ceea ce provine din instinct? Din biologie? Pai asa... scuzati in avans expresia, si un kkt este tot "creatie". Unde este marea realizare? In ce consta ea? O femeie poate ramane insarcinata si in urma unei inseminari petrecute in somn... Nu vad unde este "meritul" ei aici. Pentru mine, a face si a creste un copil mi se pare o trebsoara... comuna. Prea comuna. Cred ca... cel putin momentan, imi doresc altceva. Mai putin comun. Ceva care chiar sa vina din unicitatea mea, din atributele cu care ma consider investita pe orice plan, nu doar pe cel pasiv, biologic, destinologic si asa mai departe.
    Faptul ca femeile fac atata tambalau ca pot face copii mi se pare doar exploatarea unui "avantaj" asupra carora ele nu au nimic de facut. Asa este si gata. Femeile nasc... prin urmare, femeile trebuie sa nasca, prin urmare... daca-i musai... cu placere. Nu e optiunea mea, dar pot sa ma prefac, nu? (Atentie... doar aparent am vorbit la persoana I in ultimele 2-3 randuri).

    Da... un copil este... poate prea... simplu? Eu una... vreau sa contin mai mult. Mult mai mult decat un bebe mic. Fara suparare, dragelor. Sunt complet constienta de legitimitatea oricarei alte opriuni. Dupa mine... fiecare face exact ce vrea, cu motivele pe care le are. Eu aici expun doar ceva ce imi apartine mie (si poate nu numai, dar asta este complet irelevant)

    va imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  47. Erata: in postul anterior, in ultimul paragraf, cuvantul opriuni se citeste optiuni.

    va imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  48. DESPRE EFICIENTA SI NECESITATEA PSIHANALIZEI

    Karl Popper consideră că psihanaliza nu este o ştiinţă rezultată în urma cercetărilor, ci mai de grabă o idee sectară, un fel de credinţă religioasă.

    În acelaşi sens, de data asta autocritic, se exprimă şi psihanalistul francez Jacques Lacan, afirmând (în 1977, într-o intervenţie la universitatea din Bruxelles) că, în scurt timp, lumea nu va mai vrea să audă de psihanaliză.

    Pentru Adolf Grünbaum ("Kritische Betrachtungen zur Psychoanalyse", 1991) Psihanaliza se prezintă ca un sistem închis, ca o dogmă, fără criterii metodologice precis definite, fapt care contravine principiilor de bază ale ştiinţei.

    Exista o crasa lipsa de eficienţă demonstrabilă a psihanalizei terapeutice în comparaţie cu alte metode şi procedee psihoterapeutice.

    În 1981, Paul Kline a supus unei analize critice 600 de studii psihanalitice apărute în diverse publicaţii. Din acestea, doar circa 100 relatau rezultate pozitive în favoarea psihanalizei. Restul de 500 contraziceau în mod evident poziţiile teoretice ale psihanalizei sau cuprindeau din punct de vedere metodologic atât de multe lipsuri, încât nu puteau fi evaluate cu obiectivitate.

    RăspundețiȘtergere
  49. Eu nu spun ca fiecare nu are dreptul sa creada in ce vrea...,sa incerce.Am incercat si eu...,am crezut si eu.Ani...Azi,sunt perfect de acord cu Lacan cu afiramtia din postarea anteriora.

    Citind undeva cele ce le-am postat mai inainte,mi-am amintit si de altceva ce eram aproape convinsa ca e la voi pe blogg,am luat la rand postarile si am gasit.
    Am copiat postarea pentru mine si,cu permisiunea (neceruta…) lui Cristian Burcos ,cel care a pus pagina "Oare se spala creierul?" si a persoanei anonime ce a postat,imi permit sa le eu aici.
    Macar pentru cultura generala...

    ............
    Am convingerea ca multi suferinzi,oameni cu probleme,cu tulburari comportamentale,chiar incapabili sa traiasca intr-un mediu "sufocant" mama-tata-copii,nu numai ca nu-si rezolva problema,dar ajung chiar terminati psihic,uman,social,comportamental,mai ales prin tratamentul ce-l urmeaza (inadecvat sau nenecesar).
    Pacinentul ,asa e,ajunge sa fie pacient-victima chiar de pe urma
    terapeutului,de multe ori,se intampla,acesta pur si simplu il aduce in stare de sucombare launtrica,adancindu-i suferinta sa reala (sau fantasmagorica).El
    interactioneaza cu terapeutul cautat cu nesat,din varii motive (reale/fantasme),devine dependent de terapeut,"se indragosteste",..."il uraste",...regresia...si sfarseste...Nu e numai cazul psihanalizei,desi aici legatura pacient-terapeut e cea mai foavorizanta unei astfel de intamplari.Sunt si alti practicieni ai psihicului "impicati",psihaitri,psihoterapeuti...Cert e ca de multe ori cel caruia i se prezinta un pacient la cabinet da dovada de incapacitate de a da solutie corecta pacientului,retinerea de a-i transmite fie ca terapia nu ii e utila (a sa sau in general),fie ca nu stie a evalua simptomatologia,trairea,tulburarea pacientului in mod corect si eficient,fie ca nu poate din motive ce tin de propria evolutie,de starea sa,devine in mod direct o agresiune cu consecinte imprevizibile si periculoase pentru pacient.
    Se stie ca tulburarile de comportament au drept cauza combinatii ale evenimentelor vietii si evolutiei cuzelor psihologice pe termen lung,precum si ale predispozitiilor din punct de vedere biologic.

    Exista n exemple dramatice ale calitatilor inselatoare ale diagnosticarii,ale terapiilor urmate si rezultatelor lor.Dupa parerea mea,aveti chiar un exemplu al acestui fapt pe una dintre paginile acestui blog (femeia in terapie...,caruia i-a murit "sotul";acum,in cata masura poate fi incriminata ea sau terapeutul sau alegerea terapiei,e doar o chestiune de procente ,pentru cine a urmarit situatia ,nefericita in sine).

    Va spun ca azi exista studii ample unde se demonstreaza cele spuse si de anonimul de mai inainte si de mine.Relevant este inclusiv studiul clasic facut inca din 1973 de Rosenham David.
    Rosenham si inca 11 persoane apropriate s-au dus la diversi terapeuti ce trateaza psihicul,spunand ca prezentau simptomul "aud voci...".Si-au dat nume false,insa au expus exact situatia despre sotie/ sot,parinti,copii,relatii de la serivici s.a. (invers cum a incercat dl burcos,cu nume real si o descriere inventata;chit ca-i oarecum alta discutie acolo).
    Spre surprinderea lor,cu exceptia unei singure persoane,restul de 11 au fost toti diagnosticati ca...schizofrenici!

    Cu toate ca s-au purtat toti absolut normal,nici unul dintre terapeuti nu si-a dat seama ca ei erau impostori!

    Ca sa vedeti..,culmea!,in spitale sau la cabinetele individuale ale terapeutilor s-a constatat ca...mai mult de o treime din pacientii "reali" au fost indentificati ca fiind...impostori!!

    Concluzia lui Rosenham a fost ca odata ce unui pacient i se pune diagnosticul de "schizofrenic" (sau...sau...sau... sau...), terapeutii sunt incapabili sa vada dincolo de el,afectandu-i in mod direct,mai mult sau mai putin,dar in mod clar,
    afectandu-i comportamentul,evolutia sa ulterioara si raportarile la relatiile de familie,la mediul socio-uman ce-l inconjoara.
    Nu numai ca diagnosticele si terapia ce o urmeaza un pacient pot fi inexacte,dar ele pot sa aiba o pleiada de efecte negative asupra individului.

    Cercetarile ce au urmat au indicat faptul ca incadrarea intr-o terapie anume si catalogarea sa ulterioara ,in mod gresit,conform acelei perceptii pe care apoi
    o asimileaza fuzional si pacientul despre persoana sa,despre starea sa si cei din jur,pot avea urmari catastofale,evolutia persoanei fiind marcata negativ,cu repercursiuni grave,inclusiv facand dificil sa-si mai ia un serviciu sau,daca e oficializata terapia si "boala",sa ia un imprumut la banca etc,deteriorandu-se functionarea sociala si psihologica a individului.

    Link a aratat in 1991 ca efectul este ca tratarea tulburarii,situatiei derapajului psihic concret al individului (ori cel putin incadrarea in terapie si diagnosticarea tulburarii respective) poate induce rezultatul ironic al inrautatirii problemei personale.

    Mai mult,auto-catalogarea poate fi o mare problema,mai ales pentru cei ce studiaza sau practica in domeniile psihologie,psihoterapie sau medicina, e o tendinta comuna anormala de a vedea in ei insisi tulburari despre care ei au invatat si/sau aplicat.Evident,difera ca manifestare directa in comportamentul acestora,insa de multe ori poate duce la situatii grave.

    Cunoscand simptomatologia referitoare la diferite tulburari,ei pot sa-si recatalogheze propriile comportamente ca simnptome ale acelor tulburari.Daca,de exemplu,descopera ca sufera in mod "evident" de unul dintre comportamentele anormale despre care a citit,a aplicat intr-un anume tratament,intr-o terapie anume,ar fi bine sa se gandeasca de doua ori,nu ar trebui sa ajunga imediat la concluzia ca este "tulburat","afectat","epava din punct de vedere emotional",”nepotrivit cu partenerul” etc,impingandu-si intregul comportament si intereaga relationare cu cei din jur spre "rupere","trairi spasmatice","impuls" etc.Spun asta,cu modestie (sper ca nu am deranjat prin ce am expus aci) si pentru ca aud tot mai des in ultimul timp,cu dezamagire,de mai multe persoane cu pregatire in domeniu…,care au avut diverse comportamente si reactii publice si/sau familiare de-a dreptul absurde,dramatice,urate si din punct de vedere terapeutic;iar daca ne gandim la consecinte...

    ...............
    Ar trebui sa apreciem cum se cuvine darul vietii.

    RăspundețiȘtergere
  50. “Se poate exporta comunismul in desert?Da,dar e pacat,dupa un timp…,se va importa nisip.”

    RăspundețiȘtergere
  51. "Femeile nasc... prin urmare, femeile trebuie sa nasca..."...Pai,cine sa le inlocuiasca?

    RăspundețiȘtergere
  52. "femeile nasc prin urmare femeile trebuie sa nasca". M-am exprimat prea vag. Ce vroiam sa spun e: "femeile sunt capabile biologic sa nasca, prin urmare fiecare femeie este obligata sa nasca".
    Adicatalea nu trebuie nimeni sa le inlocuiasca. Unele vor face copii altele nu. It's that simple.

    RăspundețiȘtergere
  53. In privinta culegerii de pasaje antipsihanalitice postata aici mi se pare ca totusi problema nu consta in ... pura psihanaliza, ci mai degraba in modul in care este practicata. Psihanaliza este totusi un domeniu aflat la inceput. Ar fi o cerinta mult prea mare sa cerem de-acum sa lucreze la parametrii optimi. Da... psihanaliza are puncte vulnerabile, este practicata uneori de oameni care nu au nici macar o pregatire minima in domeniu, si comporta riscuri legate de introiectia unui diagnostic "gresit". Bun, acestea fiind constatate... ce ne facem dragilor? Stam cu mainile in san, lasand lucrurile asa cum sunt si plangandu-ne de ineficienta psihanalizei si injurand psihanalistii care diagnosticheaza gresit? Aaa.. pai asa... ia sa-i iau eu in colimator pe astia care cica stiu sa vindece cancerul. Mama lor... tratamentele anticancer sunt foarte ineficiente, eu i-as impusca pe toti.
    NU... Hai mai bine... sa ne gandim cu indrazneala la ce se poate face mai departe. Cum oare ar fi posibil ca, in timpul scurs de la tata freud incoace sa se ajunga "pe cele mai inalte culmi ale psihanalizei" (ca tot veni vorba de comunism).
    Ok, ceea ce incerc sa spun este: putem sa ne straduim mai mult. Putem sa invatam mai mult, putem sa mergem mai departe, sa "reparam" psihanaliza, ca sa zic asa... Sa construim mai departe. Sa punem pe langa. Lucrurile nu se opresc nici la freud, nici la klein, nici la green, nici la lacan. Doar NOI putem sa ne oprim, sa punem mainile in san, si sa adoptam atitudinea romaneasca de tipul "e o situatie disperata, nu se poate face nimic".
    Eu una... m-am suit... cu trenul asta merg.

    RăspundețiȘtergere
  54. Si... inca ceva:
    Apare cartea "100 de autori impotriva lui Einstein".
    Replica lui Einstein a fost urmatoarea:
    "daca aveau dreptate, unul era de-ajuns"

    RăspundețiȘtergere
  55. Si... ca sa ne integram componenta de homo economicus. Psihanaliza comporta riscuri. hai sa ne straduim sa le minimizam.

    RăspundețiȘtergere
  56. Si... din nou, in privinta "plozilor". Eu nadajduiesc ca se intelege din ce postez ca discutam despre "optiunea" unei femei de a "crea" sau "a se abtine de la a crea" copii. Avortul este insa o problema separata. Ce ziceti de mutarea discutiei in zona asta? Ai deja burta la gura, dar esti feminista dreacu, carierista care... dac-ar fi dupa ea s-ar duce specia de rapa. Ce faci? Il omori sau il faci?
    Ei... acuma-i acuma!

    RăspundețiȘtergere
  57. "Relevant este inclusiv studiul clasic facut inca din 1973 de Rosenham David.
    Rosenham si inca 11 persoane apropriate"
    A fost facut pe psihiatri, in contextul miscarii antipsihiatrice, in SUA, intr-un context social in care psihiatria era folosita ca instrument politic pentru a controla miscarile "anti-sociale" care izbucneau atunci. O psihiatrie retardata, care incadra homosexualitatea la boli psihice si avea pretentii foarte autoritare care de fapt ii ascundeau nestiinta.
    Si acum majoritatea psihiatrilor din Romania diagnosticheaza bolile psihice ca atunci. Daca te duci si insiri o lista de simptome vei fi tratat ca bolnav. Cam asta face psihiatria, o fisa de post a bolii. Partea terapeutica e alta poveste.
    Dar toate astea n-au nici o legatura cu psihanaliza.

    RăspundețiȘtergere
  58. Pentru Ana&plod issue:D
    Despre ce sa discutam de fapt? face fiecare cum vrea si poate. Sa spunem fiecare cum am face si de ce nu merge aici, nu suntem intre prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  59. Referitor la postarea Georgianei:"Nimeni nu are nevoie ca tu sa ii dedici viata ta”,…asa sa fie?

    E vorba de vreun suflet aflat intr-o tribulatie derivata din preaplin de “eu”,intr-atata incat nu mai e loc de nimeni.De compatimit.

    La ce folos sa-ti tii viata doar pentru tine?Ce sa faci cu ea,te stergi la cur?

    Daca nu dedici din ea…unui iubit sau unui copil sau unei idei sau unei placeri,unei
    etc…,chiar si partial,pai,esti mort.Viu.Mort viu.

    Arta,literatura…,omenirea ar fi atat de saraca,mizera fara asta!”Viata mea iti apartine”,inseamna ca “eu sunt nimic,tu esti totul” sau “te iubesc,sunt fericita si vreau sa fiu cu tine”?

    ”Imi dedic viata mea oamenilor suferinzi” (Maica Tereza) …,”Imi dedic viata mea iubirii pentru tine” (“Love Story”-filmul…)…,” Imi dedic viata eradicarii Aperheidului in Africa de Sud” (Nelson Mandela) …,”Imi dedic viata cercetarii stiintifice in medicina…” ( Australienii B.Marshall si R.Warren au demonstrat ca ulcerul si gastrita nu sunt provocate de stres,asa cum s-a crezut pana acum,ci de o bacterie)…, “Imi dedic viata slujirii Domnului!” (apostolii…,crestinii…)…,Imi dedic viata protejarii naturii,ecologiei” (Jacques Yves Cousteau) ,”Imi dedic viata promovarii sportului mondial” ( Pierre de Coubertain) s.a.m.d….

    Asa e,nimeni nu are nevoie sa ii dedici viata ta.Tu,doar tu,ai nevoie sa dedici…,macar bucati din viata ta.Dar pentru asta trebuie sa existi.

    “Deplina fericire inseamna a face fericiti pe altii” (J.J.Rousseau)

    O viata.Una.
    Ar trebui sa apreciem cum se cuvine darul vietii.

    RăspundețiȘtergere
  60. Anamaria,ca sa fiu sincera,nu ma asteptam la un astfel de raspuns din partea ta.Tu ti-ai "negociat" pentru tine...o treaba ,ai decis,mergi in continuare pe acest drum...Dreptul tau.
    Anamaria,de Sisif ai auzit?..Cred ca da.El era fericit,stia ca niciodata nu va putea sa...,dar incerca.Pentru el,nu rezultatul final era implinirea,bucuria,ci...insusi drumul,doar drumul.

    Referitor la Einstein,intri pe un teren minat complet.
    Stiinta e o treaba in care si cu care psihanaliza e...paralela.

    In plus,daca acolo era suficient ...1 parere(ce-ai citat din Einstein),ce parere ai,la Klein (vezi postarea mea),500 din 600 sunt suficienti?Mai adauga-ma si pe mine,mai adauga si alte suflete de pe bloggul vostru,mai auzi...,mai vezi...prin jurul tau si...

    Cand zici ca la noi sunt persoane cu pregatire minima in domeniu...,poate ca asa e.Nu minimiza insa,nu redu la asta discutia.Problema nu e asta.Problema e ca si cu pregatire maxima...:"omenirea va dori sa uite de psihanaliza";ea insasi,psihanaliza,e...
    Desigur,fiecare cu parerea sa.

    Nici nu incurajez,nici nu descurajez pe cineva,nici pe voi cei care postati aici pe blogg,sa mergeti sau sa nu mergeti pe drumul psihanalizei,in "trenul asta...".Intentia mea a fost de a trezi ceva in voi,macar putina meditatie (evident,exclud de aici cabotinii).Fiecare decide pentru el.Eu am convingerea ca "trenul" asta,Anamaria, fie merge in continuu,n-are nici o gara,nu duce nicaieri,fie...se autodistruge,mai devreme,mai tarziu.Adica,fie ca se opreste,fie ca merge in continuare,rezultatul e acelasi.Si,din pacate,nu unul nul...,cu nici un efect,ci unul negativ,pentru pacient (si psihanalistul a fost sau e pacient,ani,ani...!).Uita-te la formatorii vostri...Am mai zis:conteaza ca ii serveste cianura pacientului un dr.docent sau un..."nepregatit",conteaza cine-l "eutanasiaza"...,chiar daca el nu a cerut asta,nu a sperat asta,nu a vrut asta,ci doar (ce banal!) sa traiasca?

    O viata,una...Atat!

    Eu azi spun astea foarte realaxata,am depasit starea si consecintele celor intamplate in terapia psihanalitica urmata,imi traiesc viata...,cu copil,cu barbatel,catel...,munca,distractie,amici,dusmani...Traiesc!Stiti ce bine e sa traiesti?
    Ce faceti voi,dragelor si dragilor?Fereasca al de sus,nu-s eu salvatoarea lumii,armaghedon-ul vostru.Dar,traind...,vazand...,citind...,auzind...,mi-am permis si imi mai voi permite sa spun.Doar atat.Sa spun.Nu pot sa nu spun.

    RăspundețiȘtergere
  61. Pentru chestia cu "burta la gura..." si reactiile ce le ai (Anamaria):

    Daca ai burta la gura…,nu mai ai cum avorta in stadiul asta,mama…!

    Avortezi in primele cateva luni,daca vrei.Dar azi,cu atatea feluri de folii pe penis,cu anticonceptionale…,trebuie sa fii prea fraiera sa ti se intample sa ajungi “cu burta la gura”,sa nasti fara sa vrei!Excludem amaratele alea de prin creierii muntilor.Am presupus ca ,daca esti feminista infocata,ai ceva educatie.Nu e obligatoriu sa ai si creier,e adevarat.
    Daca ,totusi,ai ajuns acolo…,macar in ceasul 12 judeci.
    N-as ucide pentru nimic in lume.

    RăspundețiȘtergere
  62. Imi maginez o lume in care fiecare ar vrea sa-si dedice viata altuia. Eu vreau sa-mi dedic viatza lui Gigi si Gigi vrea sa si-o dedice mie. Impas. N-ar trebui un al treilea. Ar pluti prin aer dedicatiile ca baloanele cautand un destinatar. Ca berzele ducand copii :)

    RăspundețiȘtergere
  63. Imaginatia ta...,placarea ta...,iluzia ta.Sau realitatea?
    Cand te decizi,povestesti.

    RăspundețiȘtergere
  64. Voiam sa spun k atunci knd itzi dedici viata exista o persoana care primeste "cadoul". Eu n-as vrea sa-si dedice cineva viata mie, mi-ar fi insuportabil. Dvoastra atzi vrea sa primiti asha cadou?

    RăspundețiȘtergere
  65. Sunt curioasa, daca vretzi sa-mi spuneti...In analiza pe care atzi incercat-o v-ati dus cu sperante foarte mari si ati fost dezamagita ca nu se poate face prea mult sau v-a facut foarte mult rau pe langa asta? Vorbiti de viata si de moarte...suna a experienta dramatica.

    RăspundețiȘtergere
  66. Ada,le iei prea personal.Dar iti raspund.
    Cu "cadoul"...Nu faci asta pentru ca vrei sa faci placere sau sa fii utila adresantului,ca si cand ai da o bratara sau un pix etc.
    E vorba de o traire a ta,NU a adresantului.
    Dedici,dai...Suflet,mama,suflet!Sau macar din suflet.
    Nu stiu de ce nu iti e clar ce am scris acolo,e simplu de tot.Am exemplifcat foarte clar.Ma rog,chestie de perceptie,de receptie.

    Daca tu nu vrei sa ti se dedice ceva,e treaba ta.Refuzi si gata.Te tine cineva?Fiecare cu modul sau de a fi,de a se manifesta.
    Daca primesti o floare de la sotul/prietenul tau,ti se dedica...ceva din viata lui?Sau ii spui ca nu vrei sa ti se dedice,ca nu suporti?

    O viata...,una.Traiti,fetelor,traiti!Toate NIMICURILE aparente fac VIATA,dai,primesti,traiesti.
    Tu,Ada,iti place sa stai si...nici nu dai,nici nu primesti.Fericirea ta,sa fie la tine...,acolo.Eu sunt altfel.Si ma bucur.

    De dedicat,nu iti place,nu dai "cadou",nimic...De primit,nu vrei sa primesti,ca "e insuportabil".
    Mama,tu traiesti?Sau "mort-viu"?

    " Vorbiti de viata si de moarte...suna a experienta dramatica".
    De unde ai inteles prostia asta?

    Am facut referire la ce intrebase Anamaria:"Ai deja burta la gura, dar esti feminista dreacu, carierista care... dac-ar fi dupa ea s-ar duce specia de rapa. Ce faci? Il omori sau il faci? ".Si am exprimat parerea ca "nu as ucide pe nimeni".Fii mai perspicace,intelege nu din...fobii,presupuneri etc ce (posibil) le ai tu,ci mergi direct la exprimarea mea,concreta.Altfel...,"suna..." fie tendentios,fie a ridiculitate.

    RăspundețiȘtergere
  67. N-am spus
    ca eu nu dau/ nu primesc. Din ce atzi dedus asta?

    N-am spus
    ca suna dramatic referirea la avort ci "Eu azi spun astea foarte relaxata,am depasit starea si consecintele celor intamplate in terapia psihanalitica urmata,imi traiesc viata...,cu copil,cu barbatel,catel...,munca,distractie,amici,dusmani...Traiesc!Stiti ce bine e sa traiesti?"
    Daca nu vretzi sa raspundeti la intrebarea mea putetzi s-o spunetzi simplu.

    RăspundețiȘtergere
  68. Asa...si?!Nu stiu ce ai vrea sa spun.Asa cum am raspuns,traiesc.Adica imi traiesc viata,draga...,cu tot ce presupune ea.Imi faci impresia ca tu nu,prin ce intelegi si ce spui.
    Conjunctura in care am inceput terapia psihanalitica?Pai,curiozitatea,incercarea de a intelege mai multe s.a.m.d.E logic ca nu stau sa iti spun ce si cum.Retine insa: am pierdut si timp si bani si viata,fara rost.Si cand spun "Si traiesc.Stiti ce bine e sa traiesti?" nu ma refer,mama,ca...ma urmarea cineva cu pistolul sa ma impuste sau altceva,cum se pare ca ai dedus si o tii asa...,dramatizand enigmatic,aiurea.Eu spun ca atat timp cat am fost in terapie,nu traiam,am avut o viata anosta,totul era calat numai pe "inchidere",insistarea si insinuarea in mine a "izolarii" celor din jur ce ma..."persecutau" (o aberatie),bine...,"cu gura mea..."spuse...etc,stiti voi prea bine...Si "cotizarea" ,pe masura!Hai,gata...,s-o lasam balta.Deci,la asta m-am referit,ca nu am trait,nu am avut nici un folos de pe urma terapiei.Psihanaliza e o minciuna,in fapt.Singura,cu tine (uitati-va la voi ,cat de fericite sunteti ca...sunteti "voi cu voi insiva"!?)...,sa n-ai bucuria dedicarii cuiva...ceva...,a implinirii familiare,a daruirii de viata,sa nu stii sa primesti un "cadou",sa nu stii sa dai nimic,izolare in interior ("impacare" cu tine insati si cu cei ce ti-au creat "frustrari"...,se stie "cursul"...),sa te pui pe tine pe un soclu si restul...sa selectezi "straturi de mizerie" etc.OK,daca asta va face sa credeti ca "traiti",OK,dar...e un trai "mort".Desigur,e parerea mea si nu am pretentia sa va conving de ceva sau nu."Cerneti" voi,pentru voi.
    De aceea,zic,Ada: renuntarea la terapia psihanalitica mi-a permis sa-mi traiesc,real.Adica,sa-mi traiesc viata.Si sunt foarte OK!
    Poate si tu,Ada,in sinea ta...Sa iti fie de bine!Sa va fie de bine!

    RăspundețiȘtergere
  69. Mai vreau sa va spun un lucru. Traiesc foarte bine si cu psihanaliza. Fac de toate, ma plimb, ma indragostesc, imi fac prieteni, lucrez, citesc, ma gandesc, sufar, ma bucur, sunt inspirata sau deprimata. Nu stiu cum s-o zic...traiesc asha cum o facetzi si dvoastra. Psihanaliza nu m-a inchis in mine si nu mi-a luat nimic din ce aveam. E doar o parte din viata mea, o particica, pe langa care am loc de toate celelalte.
    Nu toti traim la fel o analiza. Nu suntem toti la fel. La mine e diferit de dvoastra.

    RăspundețiȘtergere
  70. A pro pos de "distribuirea" orgoliului pe sexe..., de ce credeti ca se vorbeste mai mult despre "invidia de penis" a femeilor si mai putin despre "invidia de uter" a barbatilor?

    RăspundețiȘtergere
  71. Ada,
    e Ok,daca esti bine si crezi asta,sa iti fie de bine!
    Corect,suntem diferiti.
    Insa,referitor la psihanaliza...,vanzatorii de iluzii...
    Eu cred ca psihanaliza e o porcarie.E parerea mea,v-am adus argumente,v-am dat pareri avizate etc.Daca altcineva mizeaza pe terapia psihanalitca sau cura psihanalitica,e treaba ei (lui),sa fie la...acea persoana,acolo...

    RăspundețiȘtergere
  72. Ce inseamna invidia de uter a barbatilor? Invidia pentru capacitatea de a face copii a femeilor sau o asociere cu starea de bine intrauterina? Sau altceva?

    RăspundețiȘtergere
  73. Phiuuu... ca de cand nu v-am vazut multe posturi au trecut :)
    Vad ca iar am dat "impresii gresite". Cica as fi "feminista infocata". Eram... intainte de terapie. Acum sunt mare :). Acum vreau sa fiu barbat :). Da frate, vreau sa fiu barbat. Sa imi dedic viata unei iubiri frumoase, care sa ma inspire sa creez ceva minunat in afara familiei. Imi doresc, cel putin momentan sa traiesc liber, sa nu am copii, imi doresc sa am un dulcineu pe care sa il venerez (dar numai pentru ca merita, nu pentru ca proiectez eu imagini parentale sau mai stiu eu ce chestii psihanalitice ce ati putea intelege de-aici), si imi doresc sa "activez" intr-un domeniu care sa ma inspire, alaturi de dulcineul meu care, pe alaturi, poate sa devina si rosinant, dar numai daca suntem suficient de "biologici" pentru asta.
    In rest... sunt femeie, dragelor, nu feminista. Am observat ca se confunda deseori "femininul" cu "feministul". Cum discuta cateva "gagici" in alti termeni decat "faaaata sa vezi ce mi-a facut bou' de barbatimiu", cum sunt luate de "feministe". Uaf, textualitatea, senzorialitatea redusa... eu cand folosesc termenii de "feminista dreacu" adaug, mental si un ton sarcastic, ironic, eventual dezaprobator. Dar ma vad in insuficienta capacitate de a-l transmite pe cai de 100011101011. In fine... trecand peste... eu militez pentru... egalitate, convietuire impreuna, suficienta in doi, dar nu tragedie antica daca unul isi ia talpasita, doua socluri in loc de unul singur, doua pedale in loc de doua roti la bicicleta, o imbratisare frumoasa, si doi de zero si doi de unu in loc de un zero si un unu (tot la cuplu ma refer). Adica... Pana la urma... femeia are asa: un uter biologic si unul simbolic, un penis simbolic, iar barbatul are asa: un penis biologic, un penis simbolic si un uter simbolic. Ei bine... astea 6 trebuie sa se combine frumos.
    Sa fie asta feminism? Miram-as. Daca as fi fost feminista, as fi reactionat efervescent la pancardele alphei despre "femeia conduce". Da, dragelor, femeia conduce. Si barbatul la fel. Femeia si barbatul conduc impreuna. uuu... oare e posibil?

    RăspundețiȘtergere
  74. Si referitor la "esti deja cu burta la gura ce faci il omori sau nu"... ma asteptam ca cineva dintre... psihanalisti sa observe ca... daca ai ajuns cu burta la gura e destul de clar ca de fapt iti doreai copilul. Chiar daca nu stiai asta. De fapt... da... "le vrem pe-amandoua". Asa ca... dac-o fi si-oi patio... inseamna ca una din cele doua dorinte contrare ale mele a fost implinita. Sa ne fie de bine.

    va pup si va urez... nu sa vedeti partea plina a paharului, ci sa fiti mereu in fata unui pahar plin.

    RăspundețiȘtergere
  75. Georgiana, eu depsre "invidia de uter" a barbatilor stiu destul de putine, cel putin pe plan teoretic. M-ar interesa insa, ceea ce stii tu.

    imbratisari

    RăspundețiȘtergere
  76. @ Georgiana
    Scuze daca nu am fost suficient de explicit. Totusi cu "revista pentru femei" am vrut sa spun altceva decat "public feminin". La prima vedere cam asta ar insemna dar stii tu ca revgistele de gen "unica", "femeia" si altecateva care spun aceleasi lucruri si de care eu n-am loc prin casa ( :))) se numesc astfel. Dupa cate stiu eu.
    Dar nu vreu sa spun ca toate femeile ar fi publicul lor.
    Deci aveti plecaciunea mea stimate doamne!
    Despre Instinctul matern am muuuuulte de zis.
    Eu le vad in numar de 7.
    respectiv: Nutritiv, Adiptiv, cel Sexual, Matern, Respirator, cel Defecator şi Urinar.
    Da click pe asta si afli ceea ce, din respect pentru posturile celorlalti colegi nu pot scrie:
    http://www.members.lycos.co.uk/gabald/texte/meta.htm

    Partea asta am si corectat-o recent de greseli si limbaj kantian care, in urma cu 10 ani inca supravietuia in gandirea mea ..:)

    RăspundețiȘtergere
  77. Ana
    "le vrem pe-amandoua". Asa ca... dac-o fi si-oi patio... inseamna ca una din cele doua dorinte contrare ale mele a fost implinita. Sa ne fie de bine."

    No,no,no. Tocmai asta-i baiul. Making a choice. Aia sau ailalta? Se pot amandoua? Nu se pot. dar daca se pot...dar daca imi pare rau de aia, dar poate mai rau de ailalta. K daca esti impacat cu ce-o iesi nu mai e nici un "fun".

    RăspundețiȘtergere
  78. Si totusi,daca asta e OK pentru tine,Anamaria,eu ...te sustin!

    De ce?Pentru ca,odata ce vei avea "plodul" in tine,daca iti doresti si...sa-l nasti,dar si sa-l avortezi,"ce o fi,o fi"...,nu mai ai cum sa decizi tu,in clipa cand "esti cu burta la gura".A decis "plodul" deja:se va naste.
    Dar,ce naiba...,ti-am mai zis anterior asta...!
    A...,ma rog,vad ca asteptai sa remarce psihanalistii (!).

    RăspundețiȘtergere
  79. Invidia de uter reprezinta frustrarea barbatului ca nu poate crea in corp, ca femeia. Sper ca barbatii de pe blog sa nu reactioneze...:)
    Ei isi compenseaza aceasta lipsa creand "in cap" (opere) precum Zeus pe fiica sa Atena...

    RăspundețiȘtergere
  80. Ca sa-mi dau si eu cu parerea - fiindca aceasta frustrare a barbatului e mult mai bine sublimata decat a femeii, fiindca creatia culturala sau nu stiu cum sa-i zic transcede procreerea, care e foarte aproape de biologie, si pentru ca traim intr-o societate (inca) misogina si macista in care capacitatea femeii de a creea cultural nu e inca bine verificata si admisa, deci barbatul are un rol superior.He's got the power. Cel mai bine se vede asta la barbatii occidentali - o spun ca metafora pt emancipare - care n-au fixisme de rol sexual si pentru un baiat de baiat din crangasi ar parea efeminatzi, le-ar striga "poponarule".
    Nu stiu prea bine...in teoria psihanalitica se afirma ca toti ne nastem valorizand penisul deja, prin transmitere filogenetica...parca, nu?

    RăspundețiȘtergere
  81. "Capacitatea femeii de a crea cultural"...in Occidentul "emancipat"...(Ada).

    Eu cred ca tipul acesta de cultura la care faci referire reflectă dispreţul pentru valorile etice fundamentale. Femeia,venerata anterior ca Mamă, Soţie, Soră, Fiică a fost redusă la un simplu obiect, fiind evaluată după criteriul atracţiei fizice şi al sexualităţii. Pornografia e o industrie ce o concurează pe cea a bunurilor materiale, iar prostituţia, chiar mascată sub pretextul "eliberării sexuale", a ajuns la un nivel fara precedent, depăşindu-se nivelul perioadelor de decadenţă ale societăţilor antice, dispărute ca urmare a descompunerii pe care a generat-o acest fenomen.

    PS: in Amsterdam,e o artera lunga de...km.Anul trecut,aflandu-ma acolo,am strabatut-o partial.
    Partial pentru ca a fost rugate (eram 3) sa parasim...zona,intrucat le aducem probleme (!).Eram imbracate normal,vorbeam la telefon etc.Ii deranja in primul rand ca nu eram "corespunzatoare",ne plimbam...,imbracate "altfel",nu eram ce vizitatori doreau.
    Pe stanga si pe dreapta ,in vitrine...,slujeau "sclavele" sexului.Mii.
    Alftel,strada linistita...,fara probleme de siguranta personala.E drept,era un post de politisti chiar acolo.

    "Invidia"?

    RăspundețiȘtergere
  82. "in teoria psihanalitica se afirma ca toti ne nastem valorizand penisul deja, prin transmitere filogenetica...parca, nu?"

    Nu!
    Si fetita si baiatul "valorizeaza" ceea ce are in momentul in care incepe sa simta placere sexuala genitala, masturbarea fiind anterioara descoperirii de catre copil a diferentei dintre sexe. Prin urmare, numim "penisul valorizat universal", membrul baiatului si clitorisul fetitei. Ulterior, ambii descopera ca "penisul" fetitei este "mai mic" decat cel al baiatului.

    RăspundețiȘtergere
  83. Aha, thnks. Spuneti k placerea determina interesul ( are sens, daca penisul ar fi o prelungire care nu trezeste ceva interesant nu l-ar baga nimeni in seama). Atunci "vreau sa-mi creasca si mie", ca fetitza, inseamna vreau mai multa placere?

    RăspundețiȘtergere
  84. Ar fi binevenite cateva exemple culturale dar si din clinica voastra, a ceea ce literatura de specialitate anglo-saxona numeste "womb envy".

    RăspundețiȘtergere
  85. Mai degraba as spune ca "vreau sa-mi creasca penisul si mie" inseamna "vreau ca si penisul meu sa fie vazut de ceilalti".

    Am observat, de exemplu, baieteii la gradinita cum isi exhiba penisul in oglinda... Fetitele nu o fac...

    Dane, in momentul asta nu imi vine in minte nici un exemplu cultural, dar spune tu!

    RăspundețiȘtergere
  86. Primul care-mi vine in minte: comoara din pestera ravnita de barbati (Aladin si cei 40 de hoti)

    Zanele de pe fundul lacului- cele care-i vrajesc pe printi

    Sirenele care ademenesc marinarii in adancuri

    Cel mai apropiat si evident exemplu ar fi atitudinea religiilor monoteiste (patriarhale) fata de femeie (devalorizare, demonizare, supunere, inferiorizare, etc)

    Din clinica:
    cuvada (identificarea masculina incs cu femeia insarcinata), misoginism, etc.

    Un ex simpatic auzit din gura unui barbat care zicea ca si masculii sunt in stare sa dea viata unor animalute care se misca independent, de ordinul a zeci de milioane...

    si o consecinta a sublimarii acestei invidii poate fi, binenteles, creatia artistica.

    Mi-a placut ex cu Atena, asocierea mea l-a omis...

    RăspundețiȘtergere
  87. Salut,

    Am descoperit cu placere acest Blog si m-a captat tema "copiilor in casatorie".

    Spun ca m-a captat deoarece si eu am fost confruntat ,impreuna cu sotia mea, cu aceasta tema.

    Ciudat e ...ca cei care au copii au un amalgam de snetimente si atitudini fata de subiect, plecand la inceput de la un act de generozitate si mergand pana la ideea de a face copii dintr-un imperativ social.

    RăspundețiȘtergere
  88. Argumentele aduse erau variate:
    - ce generosi sunt cei care fac copii...
    - doresc sa lase ceva in lume in urma lor...
    - e asa o mare placere sa cresti un copil si iti umple inima si viata de bucurii ...
    - este un imperativ social/etologic sa contribui la perpetuarea speciei...
    - acum nu-ti dai semama...dar mai tarziu vei regreta ca nu ai facut un copil....
    - sa ai propria ta familie...
    - sa ai cine sa-ti aduca o cana de apa la batranete...
    - un copil leaga mai bine relatia de cuplu...

    So and so :)))

    RăspundețiȘtergere
  89. Pentru ca subiectul este mai vechi, urmariti blogul in continuare pentru ca am sa postez un articol publicat de mine recent pe aceasta tema!

    RăspundețiȘtergere

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!