Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Cum s-a născut psihosomatica




Este meritul medicului psihiatru Franz Alexander de a fi adus în atenţia medicinei legătura dintre boală şi substratul ei psihic. Format în psihanaliză la începutul anilor '20 la Berlin, psihiatrul de origine maghiară emigrează în anii '30 în SUA unde fondează Institutul pentru Psihanaliză de la Chicago. În 1950, Franz Alexander îşi rezumă cercetările în tratatul Medicina psihosomatică. Principiile şi aplicabilitatea ei. În ciuda timpului scurs de atunci, tratatul rămâne în picioare, căci scrierile sale sunt încă folosite şi acum de către studenţi, profesori şi cercetători.

Chiar dacă neurologia, endocrinologia sau psihologia formei au jucat un rol important în conturarea psihosomaticii, meritul principal revine psihanalizei, atrage autorul atenţia. “Una dintre cele mai importante descoperiri ale lui Freud a fost că, atunci când o emoţie nu poate fi exprimată şi descărcată pe căile normale, prin activitatea voluntară, ea poate deveni sursa tulburărilor psihice şi fizice cronice”, spune Alexander. El duce mai departe ideea lui Freud, întărind-o cu două observaţii.

Mai întâi, afecţiunile psihosomatice urmează unor tensiuni emoţionale ţinute în frâu pe o perioadă mai lungă. În al doilea rând, la emoţii specifice, apar afecţiuni specifice. În termenii lui Alexander, fiecare stare emoţională îşi are propriul sindrom fiziologic. Spre exemplu, activitatea cardiacă accelerată e parte componentă a mâniei şi fricii, secreţia gastrică sporită poate fi un răspuns regresiv la un pericol, iar atacurile de astm sunt corelate cu un impuls inconştient reprimat de a striga după ajutorul mamei. Chiar dacă volumul Medicina psihosomatică, tradus la Editura Trei, impune o nouă disciplină ştiinţifică, autorul ei avertizează că noua ramură medicală nu oferă reţete universale.

Pentru fiecare caz, echipa formată din medic şi psihologul clinician trebuie să caute tratamentul specific. În ulcerul peptic, de pildă, terapeutul va oferi o cale de exprimare a vinovăţiei pacientului, pe când în cazul unei hipertensiuni, amelioarea poate veni o dată cu exprimarea pulsiunilor ostile înăbuşite şi cu încurajarea spre autoafirmare. Despre acestea, plus alte psihosomatizări – respiratorii, gastrointestinale, cardiovasculare, sexuale sau endocrine – aflaţi din tratatul de referinţă Medicina psihosomatică, o carte obligatorie nu doar pentru psihologi şi psihoterapeuţi, dar şi pentru medici, indiferent de specializare.

Victor Popescu

Un comentariu

Atentie, se interpreteaza!