Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Despre "Patologiile excesului"



video game dependenta jocuri de noroc
Alain este dependent de jocurile de noroc. “E mai rău ca un drog, e o boală de care nu mă pot elibera”, spune el.

Momentele petrecute în faţa jocului mecanic îi dau fiori, senzaţii tari, la care nu e chip să renunţe. Tânăr căsătorit, a reuşit o vreme să împace jocurile de noroc şi viaţa socială. Dar în ziua în care nevasta trebuia să nască, în drumul spre maternitate, s-a oprit la un club de pariuri hipice. A pierdut o avere şi, ruşinat, a fugit de acasă, ajungând în subteranele lumii interlope.

Povestea nu este, din păcate, rodul fanteziei vreunui scriitor sau scenarist, ci reprezintă unul dintre numeroasele cazuri întâlnite de psihiatrii francezi Marc Valleur şi Jean-Claude Matysiak, autorii cărţii Patologiile excesului.

Recent tradus la Editura Nemira, volumul prezintă într-un limbaj accesibil principalele tipuri de dependenţe, precum şi soluţiile pentru tratarea lor. Avantajul cărţii este că, pe lângă adicţiile la alcool sau droguri, sunt aduse în discuţie noi genuri de dependenţe, luate deja în vizor şi de media, însă la modul senzaţionalist. Astfel, se vorbeşte mai nou despre dependenţa de jocurile video, de sex sau chiar de muncă şi sport.
Extinderea actuală a noţiunii de adicţie priveşte apariţia unor noi forme de patologii, precum dependenţa de jocurile în reţea pe internet, dar şi reinterpretarea unor probleme eterne, cum sunt pasiunea din iubire, dependenţa sacrificială faţă de un partener brutal, sexualitatea necontrolată sau chiar angajarea într-o muncă repetitivă şi sterilă,
observă Marc Valleur în prefaţa scrisă special pentru ediţia română a volumului Patologiile excesului.

Chiar dacă ambii autori sunt medici psihiatri, accentul lor cade mai degrabă pe mecanismele psihologice care conduc la adicţii şi mai puţin pe dereglările biologice de la nivelul creierului. De altfel, ei recomandă tratarea adicţiilor prin psihoterapie, fără de care simpla medicaţie nu are nici un efect.
Terapia îi va permite pacientului să-şi regândească tulburările în cadrul mai vast al unei interogaţii asupra ansamblului vieţii sale,
arată Valleur şi Matysiak în volumul Patologiile excesului.

Cât priveşte orientările terapeutice, multe cazuri sunt abordate psihanalitic pornind de la traumele copilăriei.

Vorbind despre cazul unei femei de 30 de ani care şi-a legat inexplicabil viaţa doar de bărbaţi vicioşi, psihiatrii francezi explică această dependenţă afectivă ca fiind o reproducere a unei situaţii infantile.

Ea a trecut în plan secund latura arogantă, distantă a partenerului, considerând că grosolănia lui nu era decât de suprafaţă. De fapt, aceste trăsături de caracter au atras-o inconştient, pentru că ele erau legate profund de imaginea tatălui ei, primul obiect al iubirii inconştiente.
Autorii volumului Patologiile excesului sunt însă deschişi şi spre terapiile cognitive şi comportamentale. O dovedeşte explicaţia privind dependenţa de pariurile sportive. În aceste cazuri, persoana dependentă citeşte tot timpul publicaţii de specialitate pentru a putea construi schemele precise care să o ajute să ghicească deznodământul unei curse hipice sau al unui meci de fotbal. Or, nu e vorba decat despre o falsă credinţă a jucătorului, despre o “iluzie a controlului”, cum o numesc autorii. Tabloul cauzelor diverselor adicţii este completat şi de efectele neurologice dovedite ştiinţific. “Cele mai recente studii arată că majoritatea drogurilor (heroina, cocaina, alcoolul) şi anumite conduite generatoare de senzaţii tari, precum jocul sau sexul, determină creierul nostru să secrete dopamină”, neurotransmiţător responsabil pentru senzaţia de plăcere, arată psihiatrii francezi Marc Valleur şi Jean-Claude Matysiak.

Autorii nu cred că există soluţii universale de vindecare.

Cei doi psihiatri sunt deschişi atât la terapia de profunzime, care pune pacienţii faţă în faţă cu traumele nerezolvate, dar recomandă şi trucuri comportamentale pentru a face faţă sevrajului. De asemenea, autorii volumului Patologiile excesului recomandă părinţilor să expună copilul, treptat, riscurilor vieţii, să-l facă, deci, responsabil şi nu să cadă în extreme, indiferent că e vorba despre inflexibilitate sau despre tendinţa de supraprotejare.

Victor Popescu

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Atentie, se interpreteaza!