Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Ziua a doua "a curajului de a visa" - la a 100-a întâlnire naţională a psihanaliştilor americani

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Eu cu barrista in spate in Starbucks dupa ce mi-a dat gratuit ceai...

Scriu din nou dintr-un Starbucks din Chelsea, unde am si ceai si wireless gratuit (iti pun si o poza cu mine, si cu barrista care tocmai mi-a dat un ceai gratuit; l-am intrebat de ce - si mi-a zis ca "asa i-a venit"). Katia, Vasili si Ipam (pisicile lui Mark) m-au lasat in pace aseara si am reusit sa dorm mai bine. O noua zi la adunarea psihanalistilor americani! Cand am plecat de dimineata eram ingrijorat ca o sa ascult multe lucrari clinice, or eu voiam teorie.



Astazi aproape ca nu am auzit nimic clinic. Incerc sa imi pun gandurile intr-o oarecare ordine la sfarsitul zilei. Senzatia mea este ca m-am mutat un pic intr-un alt tip de intalnire. Am trecut de la seminarii clinice, foarte focalizate pe detalii si caz, la probleme majore legate de teoria psihanalizei, Freud si mostenirea lui si institutionalizarea psihanalizei. Am fost la trei intalniri mari. Prima a fost prelegerea presedintei, careia ii expira mandatul. A doua a fost o masa rotunda legata de mostenirea lui Freud si psihanaliza astazi. A treia a fost o discutie in departamentul de educatie al ApsaA legat de modalitatile de promovare ale asociatiei. Si pe final am auzit cateva cuvinte despre "revolutia in psihanaliza" (George Makari).

Presedinta vorbind si eu cu macul...

Presedinta, Prudence Gourguechon, a avut o prezentare foarte puternica legata de psihanaliza aplicata. Mesajul ei a fost foarte simplu si direct: psihanaliza este hermeneutica, este interpretare si trebuie sa o legam de spatiul social. Daca nu facem asta, spune ea, disparem ca asociatie. Ideea ca analistul trebuie sa stea in cabinet e un simptom de izolare sau de aparare defensiva (de fapt ea a folosit conceptul de "manic defense"). Ea vede multe modalitati folositoare de diseminare sociala, dar in primul rand i se pare ca psihanalistii trebuie sa faca comentariu social si munca de advocacy sociala. Ea s-a dat pe sine ca exemplu in ideea de comentariu social, care trebuie sa evite diagnostice puse pe pacienti care nu sunt in terapie, dar care trebuie sa vorbeasca limpede cu limbaj psihanalitic despre probleme sociale. Daca psihanalistii sunt indemnati sa blogheze, sa vorbeasca public despre problemele sociale, atunci si institutia trebuie sa se implice mai mult in probleme sociale si politice. Mi-a placut mult cum a atins relatia persoanelor LGBT cu terapia. ApsaA are un trecut foarte conservator in ce priveste terapia cu persoanele LGBT, pentru ca ideea ca gay-ii trebuie normalizati a fost foarte prezenta in psihanaliza pana in anii '90. Sfatul ei a fost foarte fain:
Da, avem o istorie patata, dar nu trebuie nici sa o evitam si nici sa ne simtim in permanenta vinovati cand vorbim de ea. Trebuie sa atingem suferinta umana, iar comunitatea LGBT e un loc important.
Mi-a placut cum a atins si problema psihologiei pop sau a cartilor de self-help. Ele domina piata de psihologie americana, iar cativa din initiatorii psihologiei pozitive, cum ar fi Martin Seligman, au contracte foarte tari cu armata americana ca sa intareasca capacitatea de indurare (resilience) a soldatilor. Ea a zis ca trebuie folosita bresa de psihologie creata de psihlogia pozitiva si ajutati soldatii si veteranii cu probleme. Psihanaliza poate sa ofere in plus fata de manualele de self-help ideea de relationalitate umana, o modalitate de limitare a anxietatii si posibilitatea ca pacientii sa isi construiasca o poveste coerenta despre propria persoana.

Figurile de cetatean psihanalist. Vezi cum e asezat Freud in povestea asta, un pic mai mare, dar in galeria de psihanalisti...

Secventa din slide-ul presedintei. Aici e vorba de H. Kohut care a reactionat bine la o poveste cu psihanalisti si Barry Goldwater

Riscul mare al ideii de implicare sociala este ca poate fi foarte polarizanta. Ea a blogat acum catva timp despre reclamele care incurajau sterotipul femeilor castratoare. A avut 700 de raspunsuri pe blog, cele mai multe pe care le-a avut vreodata, dar jumatate dintre ele o acuzau ca ea este castratoare.

De la "cetateanul psihanalist" ma mut la grupul de educatie, unde m-a invitat Michael Schulman. ApsaA are un grup national care vrea sa implice studentii si doctoranzii in psihanaliza. Ideea ca trebuie organizate premii si incurajati studentii sa vina la intalniri e "mentalizata" de toti participantii. Marea problema, dupa mine, este ca ApsaA pune tarife pentru participare la intalniri, iar ele sunt serioase. Eu am venit pentru ca mi-au oferit sa particip gratuit la intalniri, ca fost aplicant la fellowship-ul national. Mi se pare foarte prohibitiv ca intalnirile sa fie platite de studentii din diferite programe ale institutelor locale sau ale asociatiei nationale.

Michael Schulman si Carol Levin. Tin mult la poza asta pentru ca cei doi sunt din doua institutii rivale in Michigan: MPI si MPC. Imi place ca pozeaza impreuna.

Institutele locale au programe pentru academici, unde poti sa obtii o diploma, dar fara posibilitatea de practica clinica. Programele CORST, dupa mine, trebuie integrate cu practica clinica, dar din cauza restrictiilor legale nu poti sa fii un academic si clinician. Doar California are o lege sustinuta de Peter Loewenstein care faci sa poti sa practici odata ce se absolva modulul academic.

Masa rotunda: Roth, Gabbard, Greenberg, Fonagy si redactora unui jurnal american de psihanaliza

Trec la masa rotunda centrala a zilei. Ce facem cu Freud astazi? Ideea de a organiza o masa rotunda cu 4 prezentari scurte cu raspunsurile la argumentului colegului / colegei mi se pare foarte buna. Glenn Gabbard ii introduce pe cei patru invitati, doi psihanalisti de la Londra (Priscilla Roth si Peter Fonagy) si doi psihanalisti americani (Warren Poland si Jay Greenberg). (Stau cu Jim Hansell si imi zice ca formatul e nou si ca ii place). Sunt patru argumente pe masa: Poland, care e un psihanalist relational si independent sustine ca psihanaliza nu trebuie sa aiba o idee de nucleu tare (bedrock) si ca psihanaliza e vie si creativa doar cand se mentine in transformare permanenta; Roth, care mie mi se pare o freudiana ortodoxa, spune ca ideea de complex a lui Oedip e centrala pentru gandirea psihanalitica si ca, spre deosebire de Freud, ea crede ca dizolvarea complexului e continua si tine pe toata durata vietii; Greenberg e pe gustul meu si spune ca trebuie abandonat determinismul psihic din gandirea lui Freud si sustine ideea ca accentul pe intrapsihic e prioritar pentru terapie; Fonagy imi place si el si spune ca trebuie abandonata ideea lui Freud ca activitatea constiintei e structurata de inconstient, constiinta fiind mult mai misterioasa si interesanta decat lasa Freud sa inteleaga.

Masa rotunda

Cei cinci sunt nume importante pentru miscarea psihanalitica: de exemplu, Greenberg a scris cu Stephen Mitchell o lucrare care a schimbat gandirea psihanalitica (Relatiile de obiect in teoria psihanalitica) si este acum editor la Contemporary Psychoanalysis; Peter Fonagy are titlul de Freud Professor la University College London si cu siguranta e unul dintre cei mai importanti teoreticieni contemporani (vezi ideea de mentalizare). Controversele celor patru merg de la rolul anatomiei pentru activitatea psihica si ce importanta are relatia interpersonala pentru intrapsihic pana la rolul sexualitatii in patologie.

Mie mi se pare ca acordul intre ei este foarte puternic si ca diferentele sunt imblanzite mai degraba decat explicitate. Cea mai interesanta disputa mi se pare cea intre Roth si Fonagy, unde Fonagy sustine ca patologiile sexuale pot fi legate de modul in care mamele nu oglindesc (sau contin) bine activitatea sexuala a copilasilor. Experientele sexuale timpurii nu sunt astfel mentalizate, pentru ca lipseste un continator care sa reflecte cea ce mamele nu au fost la randul lor invatate. Roth nu e de acord - si crede ca Fonagy vrea sa explice prea mult in loc sa se focalizeze pe anumite ocurente patologice.

George Makari vorbind despre revolutia in psihanaliza

Bun, il las pe Makari si interventia lui pe altadata. Mi se face din nou somn - si... pe maine. BTW: Daca vreun cetitor vrea sa dezvolt vreo idee anume sau vreo emotie, sunt pe receptie.

New York, New York



PS: Unul din cele mai interesante momente a fost cand Greenberg, in entuziasmul unei critici, a spus ca el a fost de acord cu o lucrare pana la un moment dat si ca, spre deosebire de Poland, el a rezistat mai mult. Sala a reactionat imediat la declaratia inconstienta a lui Greenberg (evident, cu 200 de psihanalisti in fata, e greu sa treci cu vederea o astfel de remarca). Greenberg a continuat delicios si a spus ca
evident, asta nu a fost in mod absolut o scapare.
Articol şi foto de Bogdan Popa

21 de comentarii

  1. Foarte utile parerile despre psihanaliza aplicata ale presedintei APsaA, pentru noi (AIPsA:)). Despre atitudinea psihanalizei fata de LGBT am discutat si noi la Gradiva, acum cateva luni, intr-un articol despre asa-zisa "terapie de reorientare sexuala" (sustinuta de Schoenewolf) - si au fost niste comentarii destul de transante. Am semnalat de asemenea cartea lui George Makari despre revolutia in psihanaliza, acum vreun an, un an si ceva, cand a aparut - m-ar interesa ce a sustinut autorul ei la conferinta.

    Foarte interesanta ideea cu stimularea studentilor pentru a fi prezenti la manifestarile majore psihanalitice - dar e oare si realista? Ma intreb... personal, problema mi se pare mai generala. (Cred ca ar fi util de detaliat si ce inseamna programele CORST la care faci trimitere).

    Care ar fi azi nucleul tare despre care s-a discutat la masa rotunda? Inteleg ca mai toti - chiar si Roth, o freudiana ca la carte, nu? - doresc sa reformeze ori sa "actualizeze" conceptiile lui Freud, intr-o privinta sau alta...

    Disputa dintre Roth si Fonagy parea interesanta - poate ca vei avea timpul necesar, la un moment dat, dupa conferinta sa o dezvolti putin? (in caz ca s-a discutat mai mult si daca nu vor mai exista interferente feline...).

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place mult stilul articolului. Parca te imbie la psihanaliza:)
    M-ar interesa despre Oedip si ce inseamna ca "dizolvarea complexului e continua si tine pe toata durata vietii".

    RăspundețiȘtergere
  3. Bogdan Popa16/1/11 04:18

    @Dorin:

    Makari a facut un fel de parcurs istorico-filosofic a ideii de minte si relatia intre minte si corp. Sa fiu sincer, nu m-a prins foarte tare ce a zis. Am auzit ca are o carte buna, si e mare lucru sa fie intr-o sesiune plenara (cu 200 de auditori).

    Institutele de psihanaliza au doua module, unul clinic (cu pacienti si practica) si unul academic (doar cu cursuri). Programele CORST sunt modulele academice ale institutelor. Ele au un statut special, pentru ca nu poti sa practici terapie cu PhD academic.

    Pai de ce sa nu fie realista? Daca nu incerci sa te extinzi si sa atragi studenti, nu ai sanse mari ca institutie, nu?

    Nucleul tare al psihanalizei: asta mi s-a parut o discutie epistemologica, daca exista astazi un nucleu tare al psihanalizei. Care are fi el- asta e deja a doua discutie. Poland sustine ca nu exista un nucelu dur/tare, si ca existenta unui nucleu dur elimina ideea de disciplina flexibila si creativa.

    Poate dezvolt dupa conferinta disputa intre Fonagy si Roth.

    @ad: Ma bucur ca stilul e atragator. Priscilla Roth a avut o lucrare in care sustine ca ideea lui Freud ca faza oedipala trebuie depasita trebuie corectata. Pentru ea, noi traim toate dramele oedipale toata viata, si ele sunt actualizate in permanenta. Cred ca ea ar zice ca analiza poate sa ne faca constienti de ele, si pot sa existe forme de imbunatatire a calitatii vietii noastre psihice importante, dar ca nu putem depasi niciodata un anumit raport triadic relational cu parintii.

    Aici e interpretarea mea, asa ca ia-o ca interpretare. Sper sa nu ii maltratez foarte tare ideile. Daca mai vrei/vreti dezvoltari, cu placere.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bogdan Popa16/1/11 04:28

    Erata cu Jay Greenberg: el este noul editor la Psychoanalytic Quarterly si sustine ca accentul in psihanaliza trebuie mutat de la intra-psihic la relatia intre inter-personal si intrapsihic (si nu ce am zis in articol).

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari si multumiri pentru incitantele relatari de la conferinta!
    Ca un incepator in ale psihanalizei, cer si eu detalii in legatura cu o referire pe care ai facut-o la cele spuse de Fonagy si anume ca „trebuie abandonata ideea lui Freud ca activitatea constiintei e structurata de inconstient, constiinta fiind mult mai misterioasa si mai interesanta decat lasa Freud sa se inteleaga”.
    Ce ar trebui inteles prin constiinta in acceptiunea lui Fonagy? Si, mai ales, sub ce aspect este ea mai misterioasa (decat inconstientul, subinteleg)?
    Acel „abandon” de mai sus m-a dus cu gandul la toate curentele acestea care plaseaza constiinta in centru si toata lumea si-o „extinde” prin diverse grupuri de dezvoltare personala. Nu sunt impotriva lor, insa prefer psihanaliza si tocmai de-asta as vrea sa inteleg corect ideea lui Fonagy.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bogdan Popa17/1/11 09:25

    @ AHL: Ok, imagineaza-ti ca sunt prins intr-o confruntare cu parintii si ii testez, si nu imi aduc aminte de titlul cartii, ce vreau sa le zic, cum ma simt pe mine in acel moment, si alte lucruri.

    Intr-un fel de model clasic a lui Freud, eu am o bariera, poate, care vine dintr-un reprimat. Pentru ca exista un conflict intre id si eu, si pentru ca sunt niste instincte care imi guverneaza viata mea psihica (drives), eu nu imi amintesc de anumite detalii, pentru ca ele sunt inconstiente.

    Acum, ce ar fi sa schimbam cumva modelul si sa ne uitam la cum imi amintesc eu conflictul: cum arata parintii in memoria mea, cum intind cartea, ce culori are ziua respectiva. Blurajul asta, care este important intr-un model relational, este o experienta afectiva direct legata de relatiile mele de obiect, adica de relatiile cu parintii.

    Blurajul are o calitate inconstienta (si de asta amandoi gandim psihanalitic), dar nu este produs de niste instincte, cat de o matrice relationala si o experienta pe care eu o am. El e generat de o lipsa de continere adecvata. Si pentru ca pot sa il investighez, sa il mentalizez cu terapeuta mea, el este mai degraba constient decat inconstient. Si pentru asta el este foarte misterios, si fascinant.

    Sper sa faca cumva sens incercarea mea sa il traduc pe Fonagy. daca esti de acord cu ce spun, sau nu, te rog, pune in cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  7. :-) Introducerea raspunsului tau m-a facut sa zambesc.

    Iata ce am inteles eu!
    Pe de o parte, atentia, daca pot spune asa, nu mai este pe natura inconstienta a acelor continuturi, ci pe ceea ce fac ele odata ajunse in plan constient, pe transformarile care se produc.

    Pe de alta parte, faptul ca aceste continuturi ajunsesera sa fie inconstiente s-a datorat unor evenimente externe (pe exemplul ales de tine ar putea fi imprejurarea in sine, relatia mea cu parintii, capacitatea parintilor de a a contine, nivelul meu de dezvoltare psihica etc) care au dus la refularea lor sau a unor parti din ele. Adica blurajul, cum il numesti, vine pe o istorie personala deja existenta, generata de evenimente exterioare mie, dar care ma creeaza si care nu mai are la baza doar pulsiunile inconstiente si conflictele dintre instante.
    Cam asta am priceput eu.

    Cat despre mister, mie mi se pare ca intreaga activitate psihica are aceasta calitate si ca e foarte dificil sa delimitezi influentele exterioare tie de cele interioare sub acest aspect al misterului. Toate compun, impreuna, psihismul uman. Insa, presupun, daca mai poti lucra pe consecinta evenimentelor externe asupra ta, nu prea poti face nimic cu privire la raporturi clare dintre instante(sine, eu, supraeu).

    Nefiind catusi de putin teoreticiana, ma bazez doar pe experienta venita din terapia mea (sau analiza personala, depinde cum vrea fiecare s-o numeasca)si pe minime lecturi psihanalitice.

    Multumesc pentru rabdare, Bogdan.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pe mine ma intereseaza tema aplicarii intelegerii psihanalitice la problemele sociale si necesitatea iesirii psihanalistului din cabinet. Oare am putea face rost de discursul presedintei APsaA? Cred ca ne-ar fi foarte util! Aceeasi idee a fost sustinuta la cel de-al 17-lea Congres European de Psihoterapie de anul trecut de la Bucuresti de catre psihoterapeutul elvetian Peter Schulthess care a zis ca e necesar ca psihoterapeutul sa vorbeasca in public.

    PS:
    Pisicile asa te miorlaie la inceput dar apoi se obisnuiesc cu tine. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu cat recitesc cele scrise de tine, cu atat imi mai trece cate ceva prin minte.
    Modelul propus de tine, acela de a porni de la niste amintiri concrete, constiente (cum arata parintii, cum intind cartea)pare o atitudine cumva activa, voita. Nu ma asez pe divan si urmaresc ce imi vine in minte, ci imi dau o directie, pornesc de la ceva concret de tipul "vreau sa vad cum arata acel moment, acea zi" si despre asta vorbesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mentalizarea (Fonagy) reprezinta capacitatea de a reflecta mintea celuilalt ceea ce se intampla mai mult la nivel preconstient-constient; este diferita de conceptele de constientizare si empatie si de alte cateva concepte inrudite de care o diferentiaza el (trebuie sa le revad).

    RăspundețiȘtergere
  11. Georgiana,

    Stiu ca dupa conferinta de la noi, din noiembrie, mi-am pus intrebari cu privire la mentalizare. Cred ca l-am auzit pe Vasile Dem. Zamfirescu folosind termenul. Insa imi paruse mai mult o referire la capacitatea pacientului/analizandului (era vorba de un caz concret), desi nici analistul nu a fost/e scutit de un astfel de proces.
    Spun asta fara sa imi fie foarte clar in prezent ce anume reprezinta mentalizarea. Imi suna ca un fel de integrare a ceea ce ai constientizat.

    RăspundețiȘtergere
  12. am trimis un cometariu duminica in care rugam autorul sa spuna mai multe despre:

    "Fonagy imi place si el si spune ca trebuie abandonata ideea lui Freud ca activitatea constiintei e structurata de inconstient, constiinta fiind mult mai misterioasa si interesanta decat lasa Freud sa inteleaga."

    sper ca de data asta sa intre si comentariul meu!

    apreciez foarte mult stilul articolelor lui Bogdan Popa si chiar ma intereseaza sa aflu mai multe!
    inclusiv despre pisici :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Bogdan Popa17/1/11 21:54

    @ Georgiana: Tu esti un "obiect bun" pentru mine in Bucuresti. Mi se pare foarte important ce faci pentru psihanaliza aplicata. Cred ca discursul o sa fie publicat in newsletter-ul asociatiei, si merita citit. E foarte bun.

    Poate ne lamuresti un pic cu mentalizarea, pentru ca si pentru mine e un pic vag (ca pentru multi care l-au folosit la conferinta, ca pe un buzzword).

    @AHL: Cred ai inteles foarte fain ce am vrut eu sa spun. Ce as adauga la ideea de mister este ca traditional inconstientul este misterios. Ce ar fi daca relatia dintre continuturi constiente si cele inconstiente e fascinanta? Astept mai mult sa citesc despre analiza ta in Gradiva. Si poate si te gandesti cum modelul lui Fonagy are de face cu experienta ta din terapie.

    @ Daniela: Sa vedem ce spune si Georgiana despre mentalizare. Piscile lui Mark sunt in NYC acum, dupa ce am avut o relatie usor S@M cu ele. Acum o am pe Miss Kitty in casa, si e o pisica foarte interesanta. Tu daca ai pisici, crezi ca ele pot sa "mentalizeze"?

    RăspundețiȘtergere
  14. @Bogdan Popa

    Pana la urma va trebui sa il citesc pe Fonagy, nu mai am scapare. Printre voi, aici, ma simt ca la examen. :-) Glumesc, dar numai pe jumatate. Am emotii de fiecare data cand scriu un comentariu.
    Acum ma gandeam daca nu cumva ceva din ceea ce spui tu despre relatia fascinanta dintre continuturile constiente si inconstiente am cuprins deja in cateva texte care vor aparea pe Gradiva. Vedem la vremea cand vor deveni publice.
    Multumesc din nou, Bogdan.

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc foarte mult pentru aprecieri, Bogdan!

    Da, e de citit Fonagy. Anul asta avem un seminar facultativ despre el dar nu am reusit sa ajung decat la cateva intalniri la inceput si ma simt tare frustrata pentru asta.
    Uite ce zice el:
    Mentalizarea, sau functia de reflectie, este achizitie a dezvoltarii care permite copiilor sa raspunda/reactioneze ("respond") nu doar la comportamentul unei alte persoane ci si la conceptia copilului ("child's conception") cu privire la atitudinile, intentiile sau planurile celorlalti. Mentalizarea ii abiliteaza pe copii sa "citeasca" mintile altor oameni. Atribuind stari mentale celorlalti, copiii fac comportamentul oamenilor plin de sens si previzibil. Asa cum copiii invata sa inteleaga comportamentul altor oameni, ei pot activa in mod flexibil, din multiplele serii de reprezentari ale obiectului-sine ("self-object") pe care le-au organizat pe baza experientei primare, pe cea sau cele mai potrivite pentru a raspunde adaptativ relatiilor particulare.
    Explorarea sensului actiunilor celorlalti, in schimb, este crucial legata de abilitatea copilului de a gasi sensul propriei sale experiente psihice, o abilitate ce noi sugeram ca sta la baza reglajului afectiv, controlului impulsului, autonomiei si experientei de a fi "self-agency" (asta e tradus la noi prin ceva de genul "centru de initiativa si actiune" si nu mai stiu cum… - un termen care ma enerveaza tare).

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Bogdan si Georgiana: vreau sa va pun o intrebare. Tardiv, ce-i drept. Oare cand Fonagy vorbeste despre mentalizare ia in calcul si faptul ca copilul poate devia mult sensul intentional al celuilalt? De pilda, un copil cu tendinte paranoice, ca in cazul prezentat de Klein are o importanta capacitate de mentalizare. Dar aceasta capacitate nu are neaparat legatura cu realitatea psihica a celuilalt. Inclin sa cred ca un copil performant la capitolul acesta e un copil care intelege intentia celuilalt in mod aproape corect. Altfel, intelegerea devianta nu face decat sa-l pastreze pe copil in lumea lui interna.

    P.S. Ma uitam la poze...

    RăspundețiȘtergere
  17. Ioana, eu cred ca Fonagy ar zice ca mentalizarea are de a face cu realitatea psihica a celuilalt. Nu poti face mentalizare doar a propriei minti, pentru ca mentalizarea reprezinta transformarea unui continut care nu e numai intra-psihic, dar e si inter-psihic. El crede ca problema cu mentalizarea este tocmai ca bebelusii nu sunt oglinditi bine de mame, si de aici si problemele de atasament si intelegere. Sunt curios ce spune Georgiana de asta.

    RăspundețiȘtergere
  18. Bogdane, eu cred ca mentalizarea trece prin diverse faze care tin de parcurgerea zonei de intersubiectivitate de la nediferentiere la diferentiere. Oare nu cumva o mama a carei individualitate e cam nediferentiata va avea dificultati in a-si vedea copilul ca fiind separat, ceea ce va produce consecinta grava a nediferentierii si in copil? Asadar, intr-o buna mentalizare participa doua minti bine diferentiate.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ultimul comentariu al Ioanei este si raspunsul meu, adica sunt de acord cu tot ce a scris desi nu am inteles intrebarea ei initiala adica nu am inteles ce vrei sa spui despre "interpretare corecta/gresita" a intentiilor celuilalt. Mentalizare nu inseamna a interpreta intentiile celuilalt (corect sau mai putin corect) ci a sti ca exista intentii ale celuilalt care sunt diferite de ale tale (chiar daca iti sunt necunoscute). Incapacitatea sau dificultatile de mentalizare nu inseamna numai o interpretare gresita a intentiilor celuilalt ca poti interpreta gresit si apoi te poti corecta daca admiti ca ceea ce interpretezi tu la celalalt e doar o ipoteza dar problema e atunci cand nu ai posibilitatea sa te corectezi pentru ca in mintea ta nu exista decat o singura varianta. Borderul, de exemplu, (spune Fonagy) nu poate emite ipoteze cu privire la intentiile celuilalt ci doar o singura varianta in care el crede.

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Georgiana: foarte interesant ce zice Fonagy despre borderi. Adica mentalizare nu este atat capacitatea de a intelege corect intentiile celuilalt, cat capacitatea subiectului de a admite diferenta, si deci, posibilitatea de a se insela. Eu ma refeream la proiectiile masive ale subiectilor, proiectii care nu lasa loc de spatiu de reflectie. Paranoicul, de pilda, ai zice ca mentalizeaza serios, dar el nu face decat sa proiecteze, nu sa introiecteze ceva de la celalalt. Pentru ca mentalizarea presupune si introiectie. Este ceea ce ofera unui subiect abilitatea de a patrunde oarecum in lumea celuilalt. Altfel, cum sa intelegi ce e in mintea cuiva separat de tine? Ma gandesc ca parapsihologia are o importanta sursa in aceasta credinta ca putem intra in mintea celuilalt...

    RăspundețiȘtergere
  21. Am inteles ce vrei sa spui. E vorba despre pseudomentalizarea de care vorbeste el. Trebuie sa fac un rezumat.

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!