Cu infidelitatea în psihoterapie (II)
Ne continuăm discuţia despre infidelitate şi abordarea ei în psihoterapia de cuplu cu psihoterapeutul adlerian Ramona Covrig.
De Dorin-Liviu Bîtfoi
la 9.5.11. Categorii
audio,
nevoie psihologică,
psihologie individuală,
psihoterapie de cuplu,
supracompensare,
în atenţie.
Abonaţi-vă la revistă prin email (sus) ori vizualizaţi feed-ul la RSS 2.0.
Comentaţi mai jos
Infidelitatea fatà de psihoterapeut sau fatà de partenerul de viatà? Liviu Poenaru
RăspundeţiŞtergereHmm... Se poate una fara alta? :)
RăspundeţiŞtergereMi se pare cà e ceva antinomic în acest demers. Infidelitatea este mult prea intimà pentru a fi abordatà în prezenta partenerului. Chiar dacà intimitatea e necesarà în cuplu, totul nu poate fi spus si o parte e necesar sà ràmânà un fel de "jardin secret" care trebuie abordatà într-o psihoterapie sau analizà individualà... Deci tot ce nu e spus pentru cà nu poate spus, nu va fi niciodatà elaborat. Poate esentialul. Liviu Poenaru
RăspundeţiŞtergereDa, sunt foarte sensibil la argumentul dv. Si eu m-am intrebat asta, in timp ce discutam cu Ramona. Poate o atragem in aceasta discutie, desi mi se pare deja transata, cumva.
RăspundeţiŞtergereDaca ai dorinta de reconectare, atunci vei fi sincer. Pentru reconectare ai nevoie sa fii inteles de celalalt, asa cum ai nevoie sa te intelegi pe tine insuti (celalalt e parte din tine/ adica din relatie). Cu alte cuvinte, psihoterapeutul te ajuta sa-ti traduci comportamentul, sa il constientizezi si sa fii sustinut de partener sa schimbi ceva (numai daca tu decizi ca vrei asta). Si , asa cum spunea Ramona, comportamentul tau e in relatie cu al partenerului (poate fi determinat de el). De fapt, din acest motiv e diagnosticata si tratata, de fapt, relatia. Emanuela Cojocaru
RăspundeţiŞtergere