Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Pavilion Screenings: Farmecul discret al activismului politic




/for English please scroll down


PAVILION SCREENINGS

Farmecul Discret al Activismului Politic
Curator: Stefan Voicu


Schimbările culturale şi extinderea socialului în cyberspaţiu au generat noi modele şi scheme de a acţiona. Trecerea către post-uri (post-modernism, post-industrial, post-socialism etc,) şi identificarea societăţii cu spectacolul constituie cadrul estetic şi social, cele două confundându-se aici, al manifestărilor vizuale contemporane. Considerate a fi desublimate prin comodificarea lor, vechile acţiuni transgresive au fost înlocuite de proteste, revolte  semiotice şi rebeliuni cybernetice. Tony Smythe afirma în 1960, ca reacţie la un articol care încuraja violenţa în activism, că în adevărata luptă de clasă nu ne luptăm cu oameni, ci cu idei.[1]


Filmele din acestă serie de proiecţii se prezintă ca forme de activism simbolic, în care manipularea semnelor este ontologic comodificată, mai exact, acţiunea de a regiza un film are o funcţie economică a priori pe care autorul o scoate la suprafaţă sau o explorează critic. Privite în relaţie cu condiţiile economice, politice şi sociale în care au fost realizate, La dialectique peut-elle casser des briques? este un atac adresat mişcărilor din mai '68, la fel ca şi filmele lui Godard (care ar putea fi şi un elogiu al acestora). Bananas dezvoltă subiectul revoluţiei cubaneze şi ce a însemnat aceasta pentru SUA, dar mai ales poziţionarea SUA faţă de situaţia respectivă. Cât despre Louise-Michel, Du Levande, Trash Humpers şi seria de filme scurte (episoadele din Dumbland a lui David Lynch şi cele trei scurte ale lui Jay LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter), acestea tratează probleme cu care societatea contemporană se confruntă. Contextualizarea lor punctează către adaptarea discursului la condiţiile existente la momentul realizării cinematografice, oferind legitimitate imaginilor folosite în mod subversiv şi autoreflexiv.

În acest tip de practică, asumarea unei estetici politice care să atace autoritarianismul - fie prin violenţă simbolică, fie prin deconstruirea miturilor contemporane - transcende identitatea politică declarată a subiectivităţii fiecărui act regizoral - definit în comun prin asamblarea eclectică a ideilor circulate în reţele sociale. Privite precum manifeste vizuale, filmele funcţionează ca alternativă, articulată sub o formă agonistică, în lupta hegemonică.  Astfel, cinema-ul îl putem defini  ca pe un câmp de forţe, unde filmele sunt proiecţii vizuale ale unui tip de gândire ideologică şi participă, documentând totodată, la acest conflict perpetuu al pluralismului politic. (Ştefan Voicu)

[1].In the real class struggle it is not people we are fighting but the wrong ideas. Vernon Richards (ed.), Violence and Anarchism. A polemic, Freedom Press, London,1993

Stefan Voicu este sociolog si teoretician.

Pavilion Screenings este un nou program curatorial al PAVILION - journal for politics and culture. Un curator va fi desemnat pentru a crea un concept şi o selecţie.

Imagine: Still din "Tout va bien" (1972) by Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Gordin.

Program 2011
Toate proiectiile au loc la PAVILION UNICREDIT, Bd. Nicoale Titulescu nr. 1 (Piaţa Victoriei), Bucuresti.



24 mai

19.00
Tout va bien (1972) Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Gordin

Pe aceași linie în care ridicolul, absurdul și tragicul se provoacă într-o construcție omogenă, ultimul film al regizorului Harmony Korine explorează temele ce pot fi integrate în asamblul teoretic al noilor forme de anarhism. Constituirea relațiilor de putere și reproducerea lor, paleta amplă de specificități tolerate și intolerabile.



21 iunie
19.00
Bananas (1971) Woody Allen

Bananas este un film care face aluzie la revoluția cubaneză dar și la evenimentul denumit criza rachetelor. Woody Allen duce comicul la extrem, ridiculizând astfel manifestările revoluționare, intervențiile pacifiste legitimate hegemonic și asumpțiile de veridicitate ale mass-mediei.  Prin abordarea sa regizorală, Allen nu  avansează către o revoluție cinematică, el proiecteaza într-un limbaj al semnelor  impotența oricărei reactiuni.



19 iulie
19.00
La dialectique peut-elle casser des briques? (1973) René Viénet

"Poate dialectica să spargă cărămizi?" este deturnarea integrală a  filmului The Crush regizat de Tu Guangqi.  Deturnarea, asa cum se definește în primul număr al revistei Internationale Situationniste din iulie 1958, reprezintă prescurtarea de la 'deturnarea elementelor estetice preexistente'. Integrarea productiilor artistice prezente sau trecute într-o construcție a unui mediu superior. În acest sens nu poate exista o pictură sau muzică situaționistă, ci doar un mod situaționist de a folosi aceste mijloace. Mai simplu, deturnarea   în vechile sfere culturale este o metodă de propagandistă, o metodă care relevă  demodarea și lipsa de importanță a acestora[1]. Prin dublarea imaginilor, înțesate de tehnici de arte marțiale, cu discursul public al intelectualității franceze de stânga din anii '60-'70, René Viénet reușește să demistifice coerența acțiunilor de revoltă desfășurate în contextul unor schimbări majore la nivel mondial, care pătrund în plan local. Totodată, prin aderarea sa la mișcarea situaționistă și apropierea tehnicilor propuse de aceștia, el militează  pentru o perspectivă a refuzului prin semne.
[1] Internationale Situationniste 1, 1958




20 septembrie

19.00
Louise-Michel (2008) Gustave de Kervern, Benoît Delépine

Prin situarea unor acte violente de revoltă în contextul  unei societăți pluraliste, democratice, regizorii acestui film evidențiază imposibilitatea unor astfel de gesturi. Aceasta imposibilitate survine nu datorită unui cadru juridic sever ci mai degrabă din cauza normelor tolerabilității. Turnura absurdă pe care filmul o ia, îl transformă, prin analogie cu discursul înrădăcinat referitor la astfel de practici, într-o armă subversivă care agită în scopuri introspective.




18 octombrie
19.00
Du levande (2007) Roy Andersson

Renunțând parțial la narațiune și preferând alăturarea scenelor într-un mod dialectic, uneori deconstructivist, regizorul pledează pentru o epuizare a subiectului multiplu, arătându-ne inerția metodelor de investigație și manifestare postmoderne. Ca și în Louise-Michel (2008) Gustave de Kervern, Benoît Delépine, asistăm la un absurd  care definește normalitatea relațiilor sociale.



22 noiembrie
19.00
Trash Humpers (2009) Harmony Korine

Pe aceași linie în care ridicolul, absurdul și tragicul se provoacă într-o construcție omogenă, ultimul film al regizorului Harmony Korine explorează temele ce pot fi integrate în asamblul teoretic al noilor forme de anarhism. Constituirea relațiilor de putere și reproducerea lor, paleta amplă de specificități tolerate și intolerabile.



13 decembrie
19.00
Shorts by David Lynch and Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter
Dumbland, 8 episodes (2002) David Lynch
The Man with Apple-Shaped Boxing Cloves (2006)
Hail Cracking Cobra Eggs (2007)
Hollow Porcelain Fish Chamber (2009) Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter

Cele opt episoade din seria de animații  de David Lynch și cele trei scurmetraje ale regizorilor Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter ne adâncesc în viziunea sumbră a societății contemporane. Fără sisteme de valori la care să ne raportăm, lumea în care trăim transformă orice extraordinar în banal. Dar acest status-quo definește noua ordine.

Proiectiile au scop educational. Accesul cu aparate de inregistrare de orice tip este interzisa.

---

The Discreet Charm of Political Activism
Curated by Stefan Voicu


The cultural turn and the extension of social activities into cyberspace have generated new methods and schemes of action. The reconfiguration into post- (post-modernism, post-industrial, post-socialism etc.) and the spectacle identity of society constitutes both social and aesthetic frameworks, here the two being mistaken for one with the other, in which contemporary visual manifestation occur.

Considering them as de-sublimated by their commodification, the old transgressive actions have been replaced by semiotic revolts and cybernetic rebellions. Tony Smythe said in 1960, as a reaction to an article which encourage physical violence in activist practices, that 'in the real class struggle it is not people we are fighting, but the wrong idea'.[1]

The films presented in this series of screenings are forms of symbolic activism, in which the manipulation of signs is ontologically commodified, more precisely, the action of directing a film has an a priori economic function which the auteur  reveals or explores in a critical manner. Watched in relation with the economical, political and social conditions in which they were made, La dialectique peut- elle casser des briques?  is an attack to the  social movements of may '68, the same as for Godard's film (that could be seen even as an eulegy of it).  Woody Allen's Bananas deals with the Cuban Revolution and what it represented for the US, but mostly on the political stand of this country in relation to the events that occurred during those years in Cuba. As for Louise-Michel, Du levande, Trash Humpers and the short films series (David Lynch's Dumbland episodes and Jay LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter three short films) , they stand for more contemporary problems which our society faces. Their contextualization emphasizes the adaptability of the discourse, within them, promoted at the moment of the making of, therefore giving more legitimacy to the images used in a subversive, but self-reflecting, way.

In this type of practices, assuming a political aesthetics of anti-authority - characterized by symbolic violence or contemporary myths deconstruction - transcends  the declared political identity of any subjective film directing process - defined by an eclectic assembly of  circulated, through social networks, ideas. Regarded as visual manifests, the films work as alternatives, articulated agonistically, in the hegemonic struggle. In this sense, we can define cinema as a power field, where the films are visual projections of a certain type of ideological thinking which participates, simultaneously documenting, in this constant conflict of political pluralism.

Stefan Voicu is sociologist and theoretician.

Pavilion Screenings is new curatorial program by PAVILION - journal for politics and culture, dedicated to films. A curator will be appointed to create a concept and a selection.

Imagine: Still din "Tout va bien" (1972) by Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Gordin.

The program 2011
All the screenings take place at PAVILION UNICREDIT, Bd. Nicoale Titulescu nr. 1 (Piata Victoriei), Bucharest.



May 24
19.00
Tout va bien (1972) Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Gordin

The film "aims to fight for those who want change, and in particular for the core element, which is the exploited, the oppressed, represented in France by the men and women of the working class.[…] When intellectuals have the means to make films, since the working class doesn't, whe must approach them and listen to be able to transmit their words. We know they aren't allowed to speak neither in films nor on French TV. I tried to create images that were simpler and less complicated, precisely to show just how complex the situation is". [1]
[1]Jean Luc Godard , Tout va bien interview, 1972, at http://www.youtube.com/watch?v=dRIxYdq_CAk&playnext=1&list=PL5650B2ED5E4644A0




June 21
19.00
Bananas (1971) Woody Allen

Bananas is a film that refers to the cuban revolution and the event called missiles crisis. Woody Allen takes the comic to the extreme, ridiculing the revolutionary acts, pacifist interventions hegemonically legitimated and the mass-media truthfulness assumptions. Allen's directing approach isn't proposing a cinematic revolution, it is rather a projection, in an unique language of sign, of the impotency of any reaction.



July 19
19.00
La dialectique peut-elle casser des briques? (1973) René Viénet

"Can dialectics break some bricks?" is the complete deturnation of The Crush film, directed by Tu Guangqi. The deturnation, as defined in the first edition of Internationale Situationniste magazine from july 1958, is "short for "détournement of preexisting aesthetic elements." The integration of present or past artistic productions into a superior construction of a milieu. In this sense there can be no situationist painting or music, but only a situationist use of those means. In a more elementary sense, détournement within the old cultural spheres is a method of propaganda, a method which reveals the wearing out and loss of importance of those spheres." [1] By dubbing the images of martial arts practices, with the discourse of french left intellectuals from the '60-'70, René Viénet manages to demystify the supposedly coherent revolt actions happening worldwide, that became vivid in the local scene. In the same time, taken into consideration his international situationist movement adhesion  and the usage of the subversive techniques proposed by them,  Viénet pledges for a refusing attitude, through signs.
[1] Internationale Situationniste 1, 1958




September 20
19.00
Louise-Michel (2008) Gustave de Kervern, Benoît Delépine

By situating violent revolt acts in the context of a pluralist, democratic society, the directors of this film emphasize the impossibility of this kind of gesture. This impossibility arises not because of a severe legal frame but due to high tolerability norms. The absurd turn of the film, transforms it, in comparison to the established discourse of this kind of practices, in a subversive weapon of introspective agitation.



October 18
19.00
Du levande (2007) Roy Andersson

Giving up, partially, to narrating and preferring the presentation of scenes into a dialectic, sometimes deconstructive, manner, the director pledges for a depletion of the multiple subject, demonstrating the inert method and manifestations of post-modernism. We're being presented with an absurdity which defines the normal of the social relationships, likewise in Louise-Michel (2008) Gustave de Kervern, Benoît Delépine.



November 22
19.00
Trash Humpers (2009) Harmony Korine

On the same line in which the ridicule, absurd and tragic provoke each other into an homogeneous construction, the last Harmony Korine film explores the themes approached in contemporary anarchism studies. The constituent power relations and their reproduction, the vast array of tolerable and intolerable specificities.



December 13
19.00
Shorts by David Lynch and Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter

Dumbland, 8 episodes (2002) David Lynch
The Man with Apple-Shaped Boxing Cloves (2006)
Hail Cracking Cobra Eggs (2007)
Hollow Porcelain Fish Chamber (2009) Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter

The eight episodes of David Lynch's animated series and the three short film of Jason LaRay Keener & Jeremiah Ledbetter, takes us thoroughly through the gloomy contemporary society. Without precise values which we can relate to, the world in which we live transforms any extraordinary into plain ordinary. But this status-quo is the new order we're facing.

The screenings are in educational purposes. No pictures or video can be recorded during the screening.



---
PAVILION
journal for politics and culture
Sos. Nicolae Titulescu 1 (Piata Victoriei)
Bucharest  011131 Romania
T: + 4 031 103 4131
---
Facebook: www.facebook.com/pavilionjournal
---
PAVILION, BUCHAREST BIENNALE and PAVILION UNICREDIT are projects devised and founded by Razvan Ion and Eugen Radescu

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!