Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Când delirul devine forma curentă de existenţă

miercuri, 11 aprilie 2012



Dacă nu pot admite că există boli psihice colective, trebuie totuşi să iau în considerare posibilitatea unor stări psihologice bine individualizate care au o valoare emblematică. Faptul că psihanaliza s-a constituit prin studiul isteriei are o semnificatie istoric-culturală. În scurta sa şedere la Paris (1885-1886) Freud are prilejul să vadă demonstraţiile lui Charcot, iar tot deceniul următor al cercetării lui este consacrat isteriei (sfârşind cu Studiile asupra isteriei, 1895, în colaborare cu J. Breuer).

Ce înseamnă această valorizare extremă a isteriei? – Pentru mine, ea face parte din procesul de desacralizare, în care trupul nu mai este Templul omului (cum spune Sf. Pavel, I, Corinteni 6). Trupul devine Teatrul de operă al omului, în care se desfăşoară spectacolul multisenzorial, deşănţat al Fiinţei. Opera, concomitent, cunoaşte o dezvoltare fără precedent! Este momentul Wagner, care se prelungeşte glorios în prima jumătate a secolului. Conversiunea isterică este teatralizarea Fiinţei, trupul este suportul unor multiple operaţii semiotice (metafore, metonimii). Apoi, odată desacralizarea săvârşită, isteria îşi pierde mult din interes. Boala emblematică devine schizofrenia.

Virajul trebuie să fi avut loc în jurul celui de al doilea război mondial (nu vorbesc despre conceptul de schizofrenie, mult mai precoce, ci despre momentul când devine «emblematic»). Mi se pare că primul semnal îl dă A. Camus cu romanul Străinul, apărut în 1942, dar al cărui enorm succes se dezvoltă după război. Totul se întâmplă ca şi cum omul vid al schizofreniei "simple" (Meursault, personajul din Străinul) s-ar umple cu imaginile şi procesele lumii virtuale. Oare este destul de cunoscut şi de apreciat Philip K. Dick (1928-1982), autorul unei opere voluminoase de science-fiction şi istorie alternativă? "Goticul" actual este doar confirmarea acestei tendinţe: delirul devine forma curentă de existenţă. Iar progresele informatice ale realităţii virtuale ne fac să credem că suntem abia la început de drum. Chiar conceptul de singurătate devine altceva în lumea Internet (Facebook, etc). Dar despre asta, altădată.

Ion Vianu

este psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*
Foto: Vanessa Paxton, a violent possession

3 comentarii

  1. Foarte interesante asocierile psihiatriei cu istoria culturala. As fi foarte curioasa de un articol despre ce se intampla in ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ader intru totul la observatia ta, si eu citesc cu interes astfel de eseuri "interdisciplinare". Si mi-as dori sa citesc mai des (dar cred ca ele nu sunt la indemana oricui:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesant articolul!

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!