Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Cine nu este perversul?



Cine este perversul? Simt nevoia, Bogdane, sa-ti impartasesc din crisparea mea cand am citit titlul articolului tau. Ma incerca din nou acea surda enervare care avea ca sursa revolta banala a celui care, "normal" fiind, se simte atacat de ganditorul minoritar. Acesta se agata de proiectia lui (celalalt e de vina pentru ca eu ma simt altfel) si cauta cu incapatanare sa-l faca pe celalalt sa se simta (minoritarul pe normal) asa cum se simte el, vinovat, rusinat, nelalocul sau intr-o societate absurda care-i refuza anormalitatea cu perseverenta celui care face norma. Desi nu-l cunosc pe Foucault indeajuns cat sa-l critic, simt in argumentatia lui o inversunare profunda, care ar merita studiata. Poate de aceea nici nu e cel mai bun sprijin intr-o incercare de a defini cat de cat senin, obiectiv, echilibrat problema.

Ok, pana aici, nimic nou.

Apoi, gandindu-ma la perversiune si la ce zicea Freud, cum ca perversul, desi se afla in cunostinta legii / normei, se face ca nu pentru a-si atinge scopul, ceea ce, aprofundeaza André Green, ar implica o denegare a realitatii vecina cu psihoza, mi-am adus aminte ca Brînduşa Orasanu spunea la un moment dat ca toti avem o parte perversa, ca omul "normal" functioneaza si in registrul asta, diferenta facand-o, desigur, masivitatea partii de functionare perversa.

Acum, pe mine ma intereseaza mai putin latura sexuala a povestii, care este clar descriptibila si incadrabila. Probabil ca perversitatea morala / sociala e mai activa in individul banal.

Si atunci se pune intrebarea: ce este un pervers? Ca sa ne putem stabilii termenii si criteriile. Dupa descrieri, perversul este acea persoana care se afla in imposibilitatea de a-si accepta limitele si diferenta, este acel individ sfasiat intre tendintele contrare care se cer puse impreuna, cu negarea evidentei (homosexualul care vrea sa fie si barbat, sa aiba penis, dar vrea sa fie si femeie, sa poata fi penetrat, de pilda). Asta implica o lacomie si o incapacitate de a admite ca nu poti fi ambele sexe intr-unul. Este motivul pentru care homosexualii vor sa aiba familie (sa fie, asadar, normali din punct de vedere social, sa aiba copii, sa mosteneasca, etc.) Vor sa fie si diferiti, si asemenea noua, celorlalti. Perseverenta cu care isi striga diferenta si dorinta de similaritate cu heterosexualii este in mod fundamental expresia dorintei sfasietoare de a fi doua persoane intr-una. Pentru ei, a accepta limita ca sunt doar homosexuali este cea care-i infurie si-i aduce in pozitia de lupta ideologica.

Sa trecem la perversitatea morala / sociala, care are la baza aceeasi dorinta de a fi ceea ce nu esti, in tentativa de a pastra intacta existenta interna a a subiectului. Din nou suferinta, poate ca nu la intensitatea resimtita de un pervers sexual, care este confruntat non-stop cu limita lui (a propos de masivitatea partii de functionare perversa). Mecanismele de reglare sociala (asocierea cu persoane cu interese si probleme comune, sublimarea, lupta politica in numele intereselor unui grup, ritualurile, etc.) constituie debuseuri pentru insatisfactiile individului aflat in dificultate de a-si accepta limita si locul in lume. Un pervers moral / social este acel individ care traieste intr-o vesnica nemultumire, care nu-si gaseste locul, care nu-si permite sa reflecteze aupra nemultumirii lui profunde pentru ca acest lucru i-ar da masura suferintei lui fundamentale de a fi sfasiat intre limita a ceea ce este si enorma dorinta de a fi altceva decat ceea ce este. Desigur, gospodinele care se viseaza printese si traiesc in fantasma serialelor tv se confrunta si ele cu limita, poate nu la fel de dureros ca terapeutul care, pacient fiind, nu accepta limita de a fi pacient si incearca sa-i ajute pe altii din postura de terapeut. Ce sa mai vorbim de judecatorul infractor, de pilda?

Freud zicea catre finalul vietii ca din pacate dezideratul unui eu perfect integrat care a depasit cu totul mecanismele de clivaj e doar o utopie. Cred ca a incerca sa ne vedem partile si sa le punem impreuna ar fi un bun inceput in depasirea impasului pervers la care lumea contemporana ne provoaca cu asiduitate. Oare nu cumva invidia este motorul acestei vesnice nemultumiri a "normalului pervers"? Caci ce altceva atat de persistent ne face sa ne dorim sa fim ceea ce nu suntem, ne impiedica sa ne aceptam locul in lume si sa ne bucuram de existenta asa cum ne-a fost data, fiind recunoscatori pentru sansa de a trai?

Asa ca, vezi bine, Bogdane, crisparea mea de inceput s-a transformat in reflectie si probabil ca propunerea ta cere un efort de metabolizare pe care l-am inceput aici de dragul tau (si al meu). Acum enervarea a facut loc tristetii. Iti multumesc.

Ioana Mărculescu

este muzicolog şi realizator de emisiuni radio.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*
Foto: http://www.imdb.com/media/rm4212036096/tt0460898

7 comentarii

  1. Credeam ca psihanaliza inseamna sa vezi dincolo de identificari normal/pervers, insa din articolul dvs inteleg ca nu. Sanatatea inseamna sa te impaci cu rolul si locul pe care ti-l da societatea in care traiesti?

    RăspundețiȘtergere
  2. "Pentru ei, a accepta limita ca sunt doar homosexuali este cea care-i infurie si-i aduce in pozitia de lupta ideologica." -- la ce va referiti? gasesc prezumtioasa afirmatia dvs. homo sau hetero, cred ca orientarea sexuala nu se resimte ca o limita

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Calin: Societatea ne rezerva un rol, sau noi ni-l alegem? Dupa mine, sanatatea presupune libertatea de a ne asuma un rol, o pozitie in societate fara conflicte interne, daca se poate.

    @ Ioan B.: Tocmai asta explicam si eu, ca orientarea sexuala nu este o limita, atata vreme cat e asumata. A vrea insa sa fii si hetero (eventual in realitatea sociala)si homo (in intimitate) este o limitare care da nastere unui conflict de nesuportat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut Ioana. Imi place efortul tau de metabolizare si e curajos efortul tau public de a prelucra un material intim. Imi place ca ai luat serios tentativa mea de a ne gandi pe noi (toti) ca perversi, si ca vrei sa lucrezi cu distinctii intre diferite moduri de durere psihica. Eu ma despart de tine mai ales in modul in care analizezi categoria asta de homosexual. Poate o sa te gandesti ca homosexualitatea e o eticheta sociala pusa pe anumite practici sexuale, si ca e altceva decat invidie. Te poti gandi la homosexualitate si ca homoerotism intre femei, de pilda, ceea ce e altceva decat binomul asta penetrare/dorinta de penetrare. Eu nu sunt deloc convins ca invidia e motorul dorintei homoerotice. Noi avem un dialog de mai lunga durata pe tema asta, si cred ca e important sa clarificam mai bine ce credem. Dar, din nou, nu sunt convins ca ai schitat aici un portret al sanatosului psihic, sau al non-perversului, care sa ma faca sa cred ca agresivitatea, sau ostilitatea din sexualitate, nu e un soi de motor al vietii sexuale sau altceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Un rol fara conflicte interne? Dar asa ceva nu exista. Poate doar pe perioade scurte.
    Ar insemna sa fim foarte saraci interior si limitati.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Bogdan: In anul doi am scris o lucrare in care concluzionam ca existenta in absenta agresivitatii e un non-sens. Orice individ care-si doreste ceva este pus in miscare pe rezultanta dintre obiectul si forta dorintei fata de acesta. Deci, nu ne dorim pur si simplu ceva, pe cineva, asteptand ca lucrurile sa se intample fara a face ceva, ci actionam cu forta ( si putem citi aici agresivitatea) dorintei noastre, pe directia obiectului (adaptat la relatia cu acesta).
    Agresivitatea in sexualitate exista, si probabil ca e mai prezenta acolo unde obiectul e mai putin disponibil. Dar, ostilitatea si umilirea sunt diferite de sensul fortei dorintei. Aici erosul este deviat de la sensul cautarii placerii la cautarea placerii in suferinta celuilalt, iar agresivitatea devine distructiva.
    Invidie? Nu stiu multe despre homoerotismul feminin, dar stiu sigur ca in scenariile lor sexuale exista o dorinta evidenta de penis, si ca penetrarea nu e exclusa, dimpotriva. Nu putine sunt lesbienele care-si doresc sa fie barbati si sa aiba penis (ce dovada mai clara a invidiei de penis vrei?).
    Nu stiu daca s-a incercat vreodata un portret al sanatosului psihic, chiar as fi curioasa daca cineva dintre cititori are un asemenea indiciu. Sanatosul, dupa mine, este un om neinteresant, un moderat, fara excese artistice sau de alta natura, un banal care se naste, traieste si moare fara a lasa urme in mentalul colectiv. El nu are ce cauta la psihanaliza, pentru el marile intrebari isi gasesc raspunsuri modeste, adaptate existentei pe care o duce.
    Ce parere aveti?

    @ Calin: Poate e un ideal, dar unul relativ posibil de atins. Fericiti sunt cei care fac ceea ce le place. Dar nimic nu este perfect, desigur.

    RăspundețiȘtergere
  7. ce de experti in psihologie

    RăspundețiȘtergere

Atentie, se interpreteaza!