Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Despre pantaloni, atei si dictatori

miercuri, 26 septembrie 2012


Gimnasta daneza la Jocurile Olimpice in Londra, 1908 

Pantalonii maica-mii mi-au ramas in minte ca cel mai puternic manifest impotriva ideologiei. Mama ii purta la sfarsitul anilor '70, si erau facuti de bunica mea, care a fost croitoreasa. Erau stransi in partea de sus si largi inspre incheieturi, si deja aveau un aer vintage, ca si cum, cand ii purta,  mama celebra o epoca care murise deja. Ei aveau o tusa hippie, dar cu aerul ca Woodstock se intamplase de ceva vreme si copii nascuti atunci erau deja maricei.  Cand ma uit la ei, acum, ii vad pe cei de la Bee Gees cum ne indemnau frenetic "sa stam in viata". Pantalonii astia imi vorbesc de o epoca de dinainte de oroarea anilor '80, care a venit cu magazinele goale si cu frig in Romania, sau care a adus disperarea anilor Reagan intr-o America care ascundea rusinos ravagiile facute de SIDA.

Pentru mama, pantalonii facuti de bunica marcheaza insa si un episod trist. Mama era profesoara de liceu in Roman, orasul unde m-am nascut, si facea ore de educatie fizica. S-a intamplat ca ea sa se duca la scoala imbracata cu pantalonii astia, iar responsabilii cu disciplina vestimentara sa nu fie de acord cu alegerea ei. Din cate tin minte, i s-a sugerat apasat sa nu mai vina niciodata imbracata asa. Era mare lucru sa fie atentionat ca nu corespunzi cu disciplina de partid, mai ales cand lucrai in invatamant. Asa ca mamei i-a ramas optiunea sa poarte ochelarii astia care sunt foarte faini, si pantalonii largi spre incheieturi, in iesirile de familie, de unde si poza unde eu invat sa merg.

Si acum ma intreb ce era atat de amenintator in pantalonii mamei. Poate ca sugerau o epoca de inovatie, de eliberare sexuala? Poate ca erau prea "vestici" pentru gusturile celor care aparau disciplina vestimentara? Explicatia care imi place cel mai mult este ca pantalonii astia amenintau un soi de consens, care nu era explicit, dar pe care toata lumea trebuia sa il respecte. Pantalonii maica-mii erau anti-ideologici, pentru ca puneau sub semnul intrebarii ideologia oficiala a conformismului vestimentar. Ei erau un mic act de rezistenta, o forma de a spune "nu", care ii tinea in viata pe cei care, ca parintii mei, trebuiau sa se adapteze la un ansamblu de norme sociale, care erau nearticulate, dar subintelese.

Eu si mama in padure, 1978, cred

Pantalonii maica-mii mi-au venit in minte, nu stiu de ce, cand citeam despre cum functiona acuza de ateism la sfarsitul secolului al XVI-lea in Anglia. Stephen Greenblatt, intr-un eseu minunat care se numeste Gloantele invizibile, povesteste cum Christopher Marlowe era denuntat la politie ca sustine opinii atee. Ce e interesant, ne spune Greenblatt, este ca Marlowe a fost acuzat ca este un Harriot, ceea ce insemna in limbajul epocii ca sustine opinii eretice, ca matematicianul Thomas Harriot. Bineinteles, ne spune Greenblatt, Thomas Harriot, in corespondenta privata si in scrierile publice, nu s-a abatut niciodata de la conventia epocii, in care trebuia sa te declari un ortodox si fidel sustinator al religiei. Dar acuzatia de ateism sau de erezie functiona ca o tactica de delegitimare, ca un mod de a te plasa in afara normelor sociale, aproape ca pe un criminal.

Spune Greenblatt:
Evidenta istorica este greu de crezut; chiar si in absenta presiunii sociale, oamenii mint usor in ce priveste credintele lor cele mai intime. Ei au mintit mult mai mult intr-o atmosfera de represiune nestanjenita. Totusi, aici exista mult mai mult decat doar minciuna politica. Pana la urma, tradarea era la fel de dur pedepsita ca ateismul si cat timp perioada abunda in momente documentate de tradare in fapte si vorbe, nu exista nici un ateu autoproclamat. [...] Ca Machiavelli si Montaigne, Thomas Harriot si-a declarat credinta in Dumnezeu si nu exista nici o justificare in toate cazurile astea pentru a respinge declaratiile lor de credinta ca fiind doar o simpla ipocrizie.

Si continua Greenblatt:
Eu nu sustin ca ateismul era de negandit la sfarsitul secolului al XVI-lea, dar ca mai degraba el era de gandit intotdeauna ca gandul altuia. Asta era una din atractiile lui [a ateismului] ca defaimare; ateismul este intodeauna marca altuia - de aici si usurinta cu care catolicii ii numesc pe protestanti martiri atei si protestantii aduc in genere aceleasi acuze impotriva papei.

Care e legatura intre Greenblatt, ateism si maica-mea? Ei bine, eu cred ca pantalonii maica-mii functionau cumva ca un simptom de ateism, adica ca marca unui posibil criminal, cel care violeaza un anumit tip de normativitate sociala. Mama, ca Thomas Harriot, nu sustinea opinii eretice in public. Mama nu citea Ayn Rand, adica nu facea apologia capitalismului dezlantuit, si nu sublinia metodic pasaje din Foucault sau Marcuse, ca sa faca rezistenta la comunism. Mama, in public, articula si ea ideologia oficiala a timpului, care venea cu formulele si stereotipurile ei. Totusi, mama facea un act cumva mai radical, si mai anti-normativ, pentru ca indraznea sa poarte eretic pantalonii astia la servici. Pantalonii astia erau o forma ce articula ateismul secolului al XVI-lea, pentru ca puneau sub semnul intrebarii o ideologie care era luata de-a gata, ca fiind de neinterogat. Pantalonii astia te faceau vulnerabil la defaimare si la acuza ca nu respecti dogma fundamentala a epocii, care se articula in codul vestimentar. Pantalonii maica-mii sunt o forma de rezistenta care construieste o alternativa la ideologia dominanta, care pare necrutatoare si omnipotenta.

De ce spun eu povestea despre maica-mea si ateism?

Ma uitam la televizor zilele astea, iar in Romania mi se pare ca ideologia dominanta este cea in care celalalt este dictator, celalalt submineaza institutiile statului, celalalt este doritor de putere si vrea sa aiba control asupra oamenilor. Partile se acuza reciproc de subminare a ceva. Dupa cum spune Greenblatt, "ateismul" in secolul al XVI-lea parea ca era intotdeauna gandul altuia, ca celalalt face lucruri care sunt de neinteles, criminale sau josnice. Cum se poate construi opozitia la o ideologie dominanta de tipul asta? Cum se poate scapa de o dihotomie in care esti fie cu Basescu, fie fan Ponta? Dupa cum ai inteles pana acum, cititorule, pantalonii maica-mii, sau mai degraba ce au reprezentat pantalonii maica-mii, pot sa constituie o alternativa la gandirea ingusta. Formele de rezistenta sunt locale si sunt aproape intotdeauna construite si modelate de ideologia oficiala. Acuzele astea de dictator pot fi usor construite ca forme de denegare, ca forme de a scapa de cat de intolerabile sunt gandurile de negandit: ca tu esti dictator, ca tu esti insetat de putere, ca tu subminezi institutiile statului. Pantalonii mamei sunt un mod de a construi un spatiu diferit, alternativ, in raport cu teroarea ideologica a ceea ce trebuie sa gandesti.

Bogdan Popa

este pasionat de psihanaliză, nu îi plac republicanii americani, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*

10 comentarii

  1. Frumoasa constructie.
    Din cate imi amintesc, profesoarele nu aveau voie pe vremea lui Ceausescu sa poarte decat fuste sau rochii. Era un fel de a le interzice, probabil, sa-si aroge un alt rol decat cel feminin. Tot un fel de razvratire capitalista ar fi fost si sa te imbraci cu pantaloni. Nu tipul pantalonilor facea diferenta, asadar.
    Tu spui ca solutia de la evitarea polarizarii ar fi adoptarea unui compromis mai mult sau mai putin constient?
    Adica sa ne intoarcem de unde am plecat? La ce bun? Ca sa ne protejam linistea interioara? Asa?

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate nu imi aduc aminte bine, dar cred ca erau profesoare care purtau pantaloni inainte de '89.

    Cat despre ideologii, eu cred ca ele ne influenteaza tare modul in care gandim. Ceea ce e ok. Dar ele ne ingusteaza modul in care percepem lumea, si exista moduri locale de rezistenta care se opun unei hegemonii discursive. Actele de creativitate politica--sa porti pantaloni evazati-- par insignfiante, dar ele deschid un spatiu alternativ fain.

    Ma bucur ca te-am intrigat cu Soprano; e un serial foarte destept care de fapt este o critica "sangeroasa" a Americii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Majoritatea romanilor au rezistat dictaturii. Taica-miu, de pilda, era si el profesor si toata viata a purtat palarie in mod ostentativ, desi "moda" era sa porti sapca muncitoreasca sau cusma ca "presedintele". Ce-i drept, nu era membru de partid, isi permitea luxul opiniei separate.
    Nu stiu cati ani de scoala ai prins tu in comunism, dar eu mi-am petrecut 21 de ani in acel sistem, din care vreo 8 in cancelarie la tata si sunt sigura de ce spun. Pana la urma, a merge ca profesoara in pantaloni la scoala era mai scandalos decat a avea pantaloni hippie, care sunt doar o specie (e drept, vestica) de pantalon. Amintirea ta e corecta, doar ca ai tradus un pic deviat sensul interdictiei.
    Tipul asta de rezistenta apartine unui alt timp, unei alte vremi, iar mie mi se pare foarte interesant cum s-au reactivat reflexele din timpul dictaturii (nu numai in discursul tau, desigur), ca si cum am trai cu decenii in urma. Nu ti se pare semnificativ? Mai avem un pic si ne intoarcem la literatura de sertar? Ti se pare firesc? Eu refuz absurdul unei regresii sociale, nu e cazul sa devenim pasiv-agresivi, macar pentru copiii nostri. Poate pare patetic ce spun dar asa sunt eu, mai "dramatica".

    RăspundețiȘtergere
  4. Ioana, ca de obicei, ma incita observatille tale pertinente si umilitoare. Imi place ca reactivez reflexe din timpul dictaturii si ca devin pasiv-agresiv. Bineinteles, eu sunt reprezentantul unui discurs mai larg pe care tu il critici. Ce sa spun, daca tu esti dramatica, mie imi place sa regresez. Te invit si pe tine sa regresezi cu mine, visand la vremuri pasiv-agresive si balacarindu-ne in nostalgia dictaturii.

    Alexa, m-am gandit. Cred ca ce vrea femeia vreau si eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ai pus o problema serioasa, Bogdane. Eu, care urasc umilirea, umilesc.
      Maine iti raspund cum se cuvine, sau cum pot, mai degraba. In avans adaug ca mi-am luat un timp de gandire. Acuza e grea. Si nu stiu de ce, nu te cred pe de-a-ntregul cand zici ca te incita observatiile mele umilitoare.
      Pe maine.

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Despre"Pantaloni,atei si dictatori" este un articol...ingenios conceput,cu trimiteri inteligente si bine alese.De aceea,tin sa felicit AUTORUL!Titlul, care pentru inceput iti starneste zambetul si curiozitatea in acelasi timp...cam ce legatura poate fi intre cele trei cuvinte..."pantaloni,atei si dictatori"...iti dai seama ca, de fapt e ilustrata foarte bine o realitate de trista aducere aminte cand n-aveai voie sa te imbraci prea larg,sau prea stramt,prea lung,sau prea scurt;sa nu gandesti decat ce vor unii,aproape ca si astazi! Nu e mare diferenta intre cele doua personaje,care ne-au dirijat si ne dirijeaza "atat de minunat"!"Pantalonii mamei" simbolizeaza intr-adevar o alternativa la "gandirea ingusta",practicata de persoanele cu functii,datorită comodităţii, oportunismului, lipsei de educaţie şi alunecării în ideologie – în viaţa cotidiană, şi nu numai.Cum putem să dăm seama, cu ajutorul gândirii însăşi, de multitudinea alternativelor, de fapte şi de conexiunile lor, de variatele perspective asupra realităţii şi de legitima diversitate a vederilor oamenilor?

      NTLUCA

      Ștergere
    2. Mi-a placut mult comentariul. Foarte fain. Multumesc. Apropo de pantaloni, am vorbit cu mama si mi-a spus ca Ioana are dreptate--in genere, era interzis sa porti pantaloni ca profesoara-- dar maica-mea era profesoara de educatie fizica, si "ele" puteau sa vina in pantaloni la ore.

      Ștergere
  6. Mi-am propus sa-ti raspund, Bogdane, dar dupa cum vezi, ceva ma tine. Unele schimburi e bine sa aiba loc intre patru pereti si patru urechi. Altfel riscam sa cadem in salbaticie, si daca asta e acceptabil (din punctul meu de vedere, desigur) cand analizez conduita unui "politician celebru", nu sunt deloc dispusa sa-mi fac aceeasi concesie in relatia cu un prieten.
    Am multe sa-ti spun.

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!