Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Imi doresc sa nu fi fost tatal meu

vineri, 10 august 2012



Un articol cu un dialog de vacanta, dintr-un film pe care, personal, l-am apreciat foarte tare pentru capacitatea sa de a creiona, folosind umorul, o bogata lume fantasmatica. Dialogul se regaseste in filmul de animatie Ice Age 4: Continental Drift si pune fata in fata doi mamuti, tatal si fiica adolescenta, intr-o discutie despre libertate versus interdictie. O buna ocazie pentru a prezenta cititorului modul in care conflictul oedipian se reactualizeaza in adolescenta.

Fiica: Eu cand o sa ma pot intalni cu baieti?
Tatal: cand o sa mor eu, plus trei zile
Fiica: nu-mi poti controla viata
Tatal: incerc doar sa te protejez. Asta fac tatii
Fiica: imi doresc sa nu fi fost tatal meu

Doua aspecte reies la o prima lectura - si anume fantasma de paricid si dorinta de incest. Tatal nu poate concepe acceptarea unui rival in relatia cu fiica sa, infruntarea cu acest rival fiind o chestiune pe viata si pe moarte, doar uciderea sa l-ar putea da la o parte. Iar fiica isi doreste sa fi putut alege si pastra drept obiect al iubirii sale pe tatal sau.


Moartea simbolica a tatalui si doliul aferent ("plus trei zile") este cea care permite deplasarea libidoului spre alte obiecte ale iubirii care vor fi investite ca atare. Originea acestei ucideri o gasim in eseul Totem si Tabu, prezentata ca o prefigurare a intrarii umanitatii in civilizatie si sub incidenta interdictiilor.
Intr-o buna zi fratii izgoniti se reunira, isi ucisera tatal si-l devorara, punand astfel capat stapanirii paterne. Uniti au cutezat sa infaptuiasca ceea ce i-ar fi fost peste putinta unui singur individ (poate un progres in civilizatie, manuirea unei arme noi le conferise simtul superioritatii). Este evident ca si-au mancat tatal ucis, fiind vorba despre salbatici canibali. Parintele violent a fost fara indoială modelul invidiat si temut al fiecarui membru al cetei de frati. In acest fel ei au realizat identificarea cu tatal, devorandu-l; fiecare si-a insusit o parte din forta lui. Ospatul totemic, poate prima sarbatoare a umanitatii, ar fi repetarea si comemorarea acestei memorabile actiuni criminale, care a marcat inceputul atator lucruri: organizatiile sociale, restrictiile morale si religia.

Otto Kernberg vorbeste in articolul sau "Cuplul si grupul" despre o regresie partiala a functiilor eului care apare in adolescenta si care activeaza procesele de clivaj pentru a face fata conflictelor inconstiente reaparute in legatura cu sexualitatea manifestata. Diminuarea mecanismelor de refulare a eului tine atat de regresia partiala a supraeului si de reorganizarea acestuia, cat si de nevoia de a integra nevoile sexuale retrezite cu interdictiile supraeului infantil. Simultan are loc reconfirmarea interdictiilor infantile fata de dorintele sexuale in legatura cu obiectele oedipiene.
Reactivarea conflictelor oedipiene si lupta in jurul refularii tendintelor sexuale oedipiene sunt motivatii inconstiente primare in ceea ce priveste separarea adolescentului de obiectele parentale si desfasurarea unei vieti sociale in cadrul grupului sau. (Otto Kernberg, Relatii de iubire, Editura Trei, 2009)


Asadar, atat tatal cat si fiica incearca sa descopere cum se poate produce aceasta separare atat de necesara, dar atat de dureroasa si periculoasa. Negarea diferentelor si anularea filiatiei pot fi doar doua dintre mecanismele de aparare care se impotrivesc acestei separari.

Cristina Călărăşanu

este psihoterapeut de orientare psihanalitică în formare, psihodramatist în formare, membru fondator al Asociaţiei Române de Psihanaliză a Legăturilor de Grup şi Familie şi delegat în cadrul Federaţiei Europene de Psihoterapie Psihanalitică.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!