Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Aviatorul

luni, 26 noiembrie 2012



Filmul The Aviator (Martin Scorsese, 2004) a fost discutat la sedinta interpretativa lunara a Asociatiei Interdisciplinare de Psihanaliza Aplicata din 17 noiembrie 2012.

Scena-cheie, atat a intregului film, cat si a parcursului existentei personajului principal, Howard Hughes, se regaseste la inceput, in primele minute, cand mama copilului Howard Hughes il "programeaza" pe acesta, in cadrul unui moment realizat cu o oarecare sacralitate de ea - momentul in care isi spala copilul suficient de mare pentru a fi capabil de a realiza singur acest proces. Aceasta programare psihica este realizata prin accentuarea cuvantului carantina si prin imprimarea, in mintea copilului, a sentimentelor de nesiguranta cu privire la propria lui existenta fizica. In acest fel, mama infaptuieste un act care ar trebui sa o apere mai degraba pe ea de eventuale incomoditati. Daca el, copilul, s-ar fi imbolnavit, ea ar fi fost cea care ar fi trebuit sa-l ingrijeasca. Astfel, pericolul contaminarii, al mortii, al dezintegrarii, ar fi ajuns si la ea. De vreme ce reusise sa supravietuiasca sarcinii, respectiv copilului (cata vreme acesta nu reusise sa o anihileze din interior - adica din pantecul ei), nu avea de gand sa-i permita acestuia sa-i puna viata in pericol din exterior (prin intermediul diverselor maladii pe care le-ar fi putut lua).


Scena in care unul din amicii lui de la masa, in timpul cinei, s-a intins sa ia o bucata de carne (sau poate o leguma) din farfuria lui Howard este, de asemenea, reprezentativa si confirma ideea programarii inoculate de catre mama. Poate insemna si o teama a personajului, legata de pericolul invadarii spatiului personal, respectiv a lumii sale interne. Insa este de remarcat faptul ca o singura persoana a fost acceptata in acel spatiu - Kate. Acel moment a fost marcat de gestul personajului de a-i oferi sa bea o gura de lapte din aceeasi sticla din care bause si el. Si mai interestant este faptul ca si el, la randul lui, a baut dupa ea, in ciuda ritualurilor obsesionale prin care se apara de contaminare. Ca un fel de contopire simbolica a celor doi. Ca un fel de ritual de acceptare sau asimilare a celuilalt in universul sau intern.


Ideea sanului expus, dar nu neaparat descoperit, a fost introdusa de regizor probabil pentru a accentua conflictul pe care personajul il resimtea in legatura cu mama lui. O mama hiperprotectoare, avand in vedere faptul ca inca isi spala copilul ajuns la o varsta destul de mare pentru a se putea spala singur. Ceea ce o determinase sa actioneze in acel mod era, insa, nevoia de control total asupra oricaror situatii ce i-ar fi putut pune existenta in pericol. Privind lucrurile prin prisma ideii conform careia copiii reprezinta extensia existentei parintilor, garantia supravietuirii lor prin intermediul copiilor, se poate concluziona ca ea a incercat sa-si asigure aceasta supravietuire, transmitandu-i copilului teama ei de moarte, de inexistenta, de neant. Si, intr-un fel, a reusit, intrucat Howard, ajuns la varsta maturitatii, nu poate tolera ideea de element nou, generator de nesiguranta, de incontrolabil, intrucat incontrolabilul ii provoaca o anxietate extrema, declansatoare a unor episoade psihotice in care personajul se izoleaza pana la urma. Aici apare ideea de "carantina" (cuvant rostit pe litere, ca intr-o incercare de constientizare, de asimilare a notiunii de separare, de izolare, de unicitate), idee ce poate fi interpretata ca pe o izolare voita, ca o separare a personajului de lumea reala, in incercarea de restructurare a propriei personalitati si de recuperare a controlului pierdut asupra universului intern.


Diana Orzan

este absolventă de Psihologie.
DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!