Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Doi generali adulteri si o doamna care gateste crocodili in direct

miercuri, 14 noiembrie 2012

"Ascunde-o si pune-i-o: Seful CIA, Petraeus, isi da demisia din cauza relatiei extramaritale", titreaza un tabloid american

Astazi, 13 noiembrie, scandalul sexual de la Washington in care sunt implicati generali a devenit subiect principal de stiri. O fantoma imperiala domina psihicul mass-media. In ea, doi generali, un agent FBI fara tricou si doua doamne apropiate lui Petraeus sunt sub lupa intrebarilor si fantasmelor colective.

Unul din actorii principali ai dramei, David Petraeus, este generalul pe care atat democratii, cat si republicanii l-au invocat ca simbol al patrotismului american. El "a invins" in Irak, sau cel putin a avut strategii mai bune de limitare a dezastrului, si a reabilitat razboiul din Afganistan. Petraeus are imaginea razboinicului feroce, al strategului fara pereche, al omului crescut la West Point care iti alearga maratonul la micul dejun. Corpul unui barbat extrem de atletic, slab dar cu fibra, si cu privirea parca tintita catre o solutie pragmatica, a ajutat simbolismul razboinicului neinvins. Petraeus a fost amintit continuu de candidatul John McCain in 2008 ca avand capacitatea sa intoarca razboiul din Irak. Din pacate pentru McCain, el pierdut alegerile care au adus un presedinte, Barack Obama, care a retras armata din cosmarul irakian. Ca in Roma Trei, care este un posibil sequel la un serial HBO de succes, cu incest si generali orgiastici, media americana s-a transformat intr-un spatiu paralel al indignarii si fantasmelor erotice. In plus, nu poate decat sa ajute ca generalul Petraeus era seful CIA in momentul in care s-a descoperit legatura lui romantica.

Pe scurt, povestea e urmatorea. El (Petraeus) are o legatura romantica cu biografa lui (Paula Broadwell). Scandalul devine public dupa ce biografa, aparent geloasa pe o prietena apropiata a generalului (Jill Kelley), ii trimite scrisori amenintatoare. Prietena lui Petraeus, care are si ea prietenii ei, il suna pe un domn de la FBI care declanseaza urmarirea lui Petraeus. Domnul insa ii trimite lui Jill Kelley, prietena lui Petraeus, poze cu partea de sus a corpului descoperita. Intre timp, se descopera ca un al doilea general, John R. Allen, care trebuia sa il inlocuiasca pe Petraeus in Afganistan, flirta nerusinat cu Jill Kelley. O poveste de tipul asta - cu doi generali adulteri si un agent FBI dezmatat - poate sa hraneasca media pentru cateva saptamani. Un vis mediatic, un Clinton-Lewinski doi, care poate sa fie mai tare decat toate povestile cu Brangelina care se impaca si se despart, pe care lumea le citeste inainte sa faca plata la supermarket.

In povestea cu generali este generata, evident, si seducatoarea. Ea este Paula Broadwell, ofiter in armata care l-a intalnit pe Petraeus, evident, la Harvard (Harvardul si Libia nu pot sa lipseasca din cocteil, evident; dar nu am timp sa extind observatiile mele aici despre structura de tip Casablanca a povestii si nici nu am sa detalizez cum Jill Kelley a gatit aligatori in direct pe Food Network).

E important ca suntem intr-un punct al povestii in care avem doi generali adulteri, care sunt prieteni apropiati cu o doamna care gateste aligatori in direct.

Paula Broadwell a devenit o senzatie cand si-a descoperit bratele sexy si cand si le-a aratat public la televizor. Mai mult, s-a comentat si ca subtiorile Paulei au putut fi vazute in interviu, moment care il face pe Frank Bruni, unul din editorialistii de la New York Times, sa exclame ca
exhibitionismul subtiorii ar fi un fel de vrajitorie sexuala, sau afrodisiac, cheia la toate misterele.
Frank Bruni are dreptate. Presa americana s-a dezlantuit sa o vada pe Broadwell in rol de seducatoare a generalului puritan. Cu "ochi expresivi verzi", cu "haine mulate" si "fuste stranse pe trup", presa a provocat o fascinatie erotica intensa pentru Broadwell.

Bruni continua:
Trebuie sa fie mai mult decat o coincidenta ca Bill Clinton a avut o relatie cu un intern la Casa Alba; Newt Gingrich cu membru din staff-ul Parlamentului; John Edwards cu o femeie care il urmarea cu aparatul de fotografiat si care facea mini-documentare hagiografice despre campania prezidentiala; si Petraeus cu o femeie care l-a facut subiectul unei biografii atat de omagiante, incat intrebarea principala, dupa cum glumea Jon Stewart, era daca Petraeus era "exceptional sau incredibil de exceptional".

Bruni are dreptate. Femeile sunt expuse la rusinare publica intr-un astfel de scandal si sunt ocupante ale rolurilor de vrajitoare imorale. Totusi, mi se pare facil ca el se indigneaza ca barbatii nu au dat dovada de mai multa stapanire morala. Pentru Bruni, generalul Petraeus, in loc sa fi muscat din mar, ar fi trebuit sa bea V8, care e bautura cu multe legume, fara spunk, si care este in analogia comentatorului echivalentul relatiei cu sotia lui. O partenera stabila, dupa Bruni, e greu sa produca idealizarea pe care barbatii nostri puternici o cauta in noi legaturi romantice. Dar, pentru el, barbatii trebuie sa se multumeasca cu legatura familiara si adanca, dar mai putin electrica.

Partea care e discutabila din ce spune Bruni e cea in care cauta o solutie facila in moralitatea barbatilor. Imi este simpatica solutia asta, pentru ca feministii victorieni, ca raspuns la rusinarea femeii, rusinau barbatii ca fiind foarte putin maturi. Dar poate ca de la Foucault incoace, ca sa revin la obsesia mea, am invatat ca puterea are incarcatura erotica. Oricat de neplacut ne suna astazi, nazismul avea o fascinatie erotica fantastica, mai ales cu uniformele intunecate, razboinice, in combinatie de negru-rosu, care inspira adulatie si dorinta de supunere. Si, cum remarca Foucault, poate cumva incorect istoric, figurile dominante ale national-socialismului erau
demne de mila, patetice, figuri puritane, victorieni necasatoriti cu vicii secrete (in cel mai bun caz).
Hitler, de pilda, nu mi se pare un exemplu de reprimare sexuala, si nici Himmler, de altfel. Dar pentru Foucault, intrebarea era cum oamenii astia puritani au devenit referinte clasice in pornul industrial, pentru care imaginatia erotica murdara era ocupata de nazisti. (De aici vine de altfel si stereotipul care leaga practicile S&M de figuri naziste, in postura de sadici sau masochisti compulsivi). Eu cred ca intrebarea lui Foucault ne deschide usa sa intelegem mai bine cum suntem fascinati de putere si ce putem face cu nazistul din noi.

Ca sa revin la generali si crocodili, mi se pare ca moralismul care fie ii blameaza pe ei, fie le blamează pe ele in scandalul de la Washington nu intelege cu adevarat resorturile ascunse al erotismului puterii. Puterea creaza dorinta, si dorinta este generata in special in spatii in care pedepsele sunt foarte serioase (un general ca Petraeus poate sa fie adus in fata tribunalului militar pentru adulter, conform legii). Dorinta de a refuza legea, de o incalca, este mai puternic produsa in spatiile care o interzis public, o ascund. Din nou, ca sa il citez pe Robert Stoller, imaginatia noastra erotica este aprinsa de incalcarea legii, de transgresiune si de posibilitatea de umilinta. De aici, nu mi se pare ca solutia este individuala, asadar ca barbatii sa stranga din dinti si sa bea limonada in loc sa muste din mar. De fapt, nici nu cred ca exista o solutie, pentru ca imi este greu sa inteleg problema. Altfel spus, nu mi se pare ca problema este decizia individuala de a avea legaturi romantice. Cred ca se poate intelege mai bine care sunt mecanismele structurale care duc la producerea imaginatiei erotice. Dar a le intelege este diferit de a impune un moralism individual care intuneca resorturile mai adanci ale actiunilor noastre.

Bogdan Popa

este pasionat de psihanaliză, nu îi plac republicanii americani, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*
[Nota red: Dată fiind actualitatea imediată a articolului de faţă, partea a doua a articolului "Relatia reala dintre psihanalist si pacient" de Daniela Irimia a fost reprogramată la Salonul Relaţional pentru miercuri, 21 noiembrie].

2 comentarii

  1. Asta e o prostie; generalul a fost prins cine stie cu ce si s-au gandit mai marii: ce sa servim drept explicatie astfel incat meletenii sa puna botu'; si au inventata mizeria asta: hai generale X ca tre sa te cari si fiindca tot esti tu impreuna cu Cici hai sa pozam in moralisti de pension...adica tre sa fii naiv sa crezi ca aia l-ar fi tinut in functie, dar vai, neprihanitul a cazut in pacat...

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am distrat citind textul, l-am luat aproape ca pe o asociatie libera. E poetic pe alocuri. Generali, crocodili, femei...

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!