Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

În toate vremurile, soluţia a fost urgia

miercuri, 19 decembrie 2012



Aud – prin viu grai, la "şezători" în lungile seri de iarnă, la bistrou, la tv – oameni care îşi dau cu părerea despre criză. Există oameni cu autoritate; alţii cu bun-simţ (cele două calităţi nu se suprapun cu necesitate, ba, aş zice, cu toate nuanţele: dimpotrivă). Lăsând la o parte parti-pris-urile prea evidente sau prostia agresivă, aud de foarte multe ori opinii de bun-simţ, înfăţişarea unor adevărate soluţii, economice, politice, morale. Este încurajator câtă înţelepciune este în om, în omul simplu mai ales. Atunci cum se face că avertismentele, evidenţa cursei spre prăpastie nu duce la niciun rezultat? Cum se face că societăţile lasă să cadă soluţiile din cele mai raţionale în favoarea altora, mult mai puţin favorabile?

Un singur răspuns este posibil: concupiscenţa, parametrul cel mai remarcabil al psihologiei umane. Amintesc celebra metaforă freudiană (exprimată, dacă nu mă înşel, mai întâi în Dincolo de principiul plăcerii: raţiunea este un călăreţ pe un cal care s-a ambalat (calul reprezentând fondul pulsional). Călăreţul poate avea impresia că îşi mână calul; în realitate acesta face ce vrea el. Acesta era profundul pesimism al întemeietorului psihanalizei. De aceea el nu dă sfaturi, refuză "soluţiile raţionale"; se bazează pe o evoluţie internă a analizandului, pe elaborarea nevrozei de transfer.

Cum se poate transpune acest profund scepticism, referitor la slăbiciunea factorului raţiune pe planul social?

În toate vremurile, soluţia a fost urgia*: războaie, revoluţii evenimente sociale distructive care lasă un vid şi cer reconstrucţia. Consumaţia este relansată; datorită "purificării prin foc" procesul de acumulare (provizionare) reîncepe. Niciodată un analist nu a împiedicat un dezastru social, cel mult l-a putut cataliza (Marx, un bun exemplu). Niciodată un analist nu a sugerat o soluţie care să nu încapă în mintea unui om de bun simţ. Şi mai există profeţii! Aceştia au fost împărţiţi în două: unii emit profeţii care nu se realizează; de aceea sunt consideraţi binefăcători (prin profeţie au creat teama, care i-a cuminţit pe oameni şi a dus la evitarea dezastrului). O altă categorie de profeţi anunţă dezastre care se vor şi petrece. Ei fac parte, din viitor, sunt ambasadorii viitorului în prezent.

În ce priveşte prima categorie, a profeţilor care sperie şi, prin asta, salvează lumea, am motive să cred că există numai în ideal. A doua categorie există şi în afara profetismului biblic. Dacă aceşti profeţi sunt şi mari poeţi, nu putem decât să-i iubim. Dar să prevesteşti dezastre fără să produci acele mutaţii mintale în stare să le evite nu este folositor.

* Voi reveni asupra paralelei urgie / orgie.

Ion Vianu

este psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*
Foto: John Jude Palencar, Storm Worship (The Storm Twins)

2 comentarii

  1. Ne mai revenim putin din Freud, totusi?...
    Necesitatea catastrofei, pe care o postulati, e interesanta: dar de ce tip e susceptibil sa fie, concret, aceasta? Sau vreti doar sa ne spuneti ca ati observat venirea iernii, ploaia, dispunerea nelinistitoare a norilor?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu ce idee freudiana, mai exact, nu sunteti de acord?

    Aveti raspunsul despre urgie chiar in acest remarcabil eseu: concupiscenta. Chiar nu vad rostul ironiei din finalul comentariului dv.

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!