Prin anii şaizeci-şaptezeci era foarte prezentă antipsihiatria. Nu reiau aici toată discuţia. În mare, critica psihiatriei era sau de tip Thomas Szasz (boala mintala nu există, există doar boli neurologice sau abuzuri flagrante care distrug vieţi), sau făceau o analogie de tip marxist: bolnavul mintal este analog proletarului, psihiatrul analog capitalistului care-l exploatează. Existau tot felul de "comitete de actiune psihiatrică" mai mult sau mai putin radicale. Unele refuzau să vorbească cu "exploatatorul"; altele acceptau discuţia. În Franţa, unde am fost eu pe la începutul anilor '70, existau terapii de grup în care era acceptată o implicare a bolnavilor în gestiunea instituţiei. Evident, era pusă în discuţie şi familia, ca locul prin excelenţă al alienării insului. Dennis Cooper anunţa "moartea familei".
Textul de fata este un comentariu al articolului "Matte Blanco’s thought and epistemological pluralism in psychoanalysis"publicat de Michel Sanchez-Cardenas in 2011.
Fundația Generația vă invită la prezentarea cărții Fundamentele tehnicii psihanalitice de R. Horacio Etchegoyen, joi, 22 martie, ora 18.30 la sediul din Calea Văcărești 252, et.2, ap.1, sector 4.
Ascultaţi o recenzie a romanului Soluţia Schopenhauer de Irvin D. Yalom, carte din 2005 a celebrului psihoterapeut - tradusă în limba română în anul 2010 la Editura Vellant.
A.R.P.C.F Asociatia Romana de Psihanaliza de Cuplu si Familie – Furnizor de Formare Profesionala in Specialitatea Psihoterapie Psihanalitica de Cuplu acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, anunta deschiderea inscrierilor 1 Martie – 25 Martie 2012 pentru Curs formare de baza si continua in Psihoterapie Psihanalitica de Cuplu si Familie
Conferinta Nationala Alzheimer s-a incheiat sambata. Dar povestile celor pe care i-am cunoscut acolo continua, la fel si gandurile pe care acestea le suscita.
Am vazut perspectiva organizatorilor, am privit din pozitia unui pacient, acum vom incerca sa ne punem in locul unui ingrijitor.
Alone in the Mirror: Twins in Therapy chronicles the triumphs and struggles of twins as they separate from one another and find their individuality in a world of non twins. The text is grounded in issues of attachment and intimacy, and is highlighted by Dr. Barbara Klein’s scholarly research, clinical experiences with twins in therapy, and her own identity struggles as a twin, all of which allow her to present insights into the rare, complicated, and misunderstood twin identity. She presents psychologically-focused real life histories, which demonstrate how childhood experiences shape the twin attachment and individual development, and she describes implications for twins in therapy, their therapists, and parents of twins. Unique to this book are effective therapeutic practices, developed specifically for twins, and designed to raise the consciousness of parents as well. Readers will find these practices and the insights within invaluable, whether they use them to communicate with twin patients, family members, or if they are part of a twinship themselves.
Ce-aş putea face azi pentru dv., dragă doctore Wilhelm Reich? V-am cunoscut când vă aflaţi pe culmile gloriei. Eraţi cercetătorul care înţelesese mecanismele biologice care induc cancerul. Eraţi teoreticianul care reconciliase psihanaliza cu comunismul. Eraţi clinicianul care examinase psihologia fascismului. Eraţi filosoful nietzscheean care care îl apostrofase pe "Little Man" din noi şi îl incitase să-şi spargă carapacea caracterială.
De la Conferinţa Naţională Alzheimer urmăriţi mai jos o expunere a doamnei Helga Rohra, reprezentantă a pacienţilor la Conferinţă şi o personalitate despre care s-a vorbit mult în aceste zile.
Sa nu-i uitam pe cei care uita.
Pastreaza amintirile.
Dar chiar, unde se duc amintirile atunci cand suferi de o boala asa cum este dementa Alzheimer? Este prima intrebare care mi-a venit in minte, inca de la deschiderea oficiala a Conferintei Nationale Alzheimer. Si pe parcursul celor trei zile ale conferintei am incercat sa aflu raspunsul la aceasta intrebare.
Selon la théorie lacanienne, le phénomène psychosomatique est une lésion corporelle dont la causalité est psychique. A la limite de nos élaborations conceptuelles, ce phénomène ne répond pas à l'interprétation signifiante, car il est du registre de l'écrit, du hiéroglyphe. Il s'imprime à même le corps. Il opère donc comme un nombre : comptage d'une jouissance inconnue du sujet.
Prelegeri, workshopuri, cursuri… Din aceasta oferta a Conferintei Nationale Alzheimer, am ales, in dimineata zilei a doua a conferintei, workshop-ul "Cum sa scrii un articol stiintific pentru a avea sanse reale de publicare", sustinut de dr. Ara S. Khachaturian (Executor Editor, USA) si dr. Kathleen Hayden (Senior Editor, USA). Bineinteles, nu se au in vedere numai articolele avand ca subiect boala Alzheimer.
Asa cum am promis, revenim cu mai multe detalii despre Helga Rohra, care vorbeste zilele acestea in numele pacientilor in cadrul Conferintei Nationale Alzheimer.
Propun cititorului de aceasta data un articol despre identificare si ambivalenta, despre oglinda si oglindirea relatiei terapeutice. Despre cum se construieste o legatura si despre iubirea si ura care circula necontenit pentru a da viata legaturii. Vom porni ca de obicei de la un fragment clinic generic care ne trimite la tema abordata.
Prezentă la conferinţa de presă de joi, din deschiderea Conferinţei Naţionale Alzheimer 2012, Daniela Vasile a discutat cu doamna Cătălina Tudose, preşedinta Asociaţiei Române Alzheimer, despre necesitatea unui program naţional de demenţă, despre constituirea Alianţei Anti-Alzheimer chiar în aceste zile şi despre specificul românesc al diagnosticării demenţei Alzheimer.
Centru: conf. dr. Catalina Tudose, presedintele Societatii Romane Alzheimer. De la stanga la dreapta: Dan Prelipceanu - Presedintele Asociatiei Romane de Psihiatrie si Psihoterapie, Ioan Fulga - Facultatea de Medicina si Farmacologie "Carol Davila", Helga Rohra - reprezentant al pacientilor, Irimie Cristian-Anton - Secretar de Stat Ministerul Sanatatii, Annete Dumas - Public Affairs Officer Alzheimer Europe, Victor Olsvszaky - Seful Biroului pentru Romania al Organizatiei Mondiale Sanatatii
Joi, 23 februarie 2012, la sediul Institutului National de Statistica s-au deschis lucrarile Conferintei Nationale Alzheimer 2012, care vor dura pana sambata, 25 februarie. Evenimentul reuneste importanti specialisti in domeniu din tara si din afara tarii, dar si specialisti din domenii tangentiale ca, de exemplu, farmacologia, precum si reprezentanti ai Uniunii Europene si ai statului. Dar, poate cea mai surprinzatoare dintre toate, este prezenta unor reprezentanti ai pacientilor, despre care urmeaza sa vorbim mai pe larg. Conferinta din acest an marcheaza 20 de ani de existenta a Societatii Romane Alzheimer (SRA).
Publicat în condiţii improvizate în 1952, Peau noire, masques blancs a devenit unul din cele mai importante texte ale filosofiei şi teoriei critice a secolului al XX‑lea şi manifest al unor mişcări contemporane de eliberare din toată lumea. E o carte scrisă la doar 27 ani, la Lyon, de un tânăr a cărui identitate însuma însă experienţa unui membru al Rezistenţei şi apoi soldat al armatei libere franceze, medaliat de război, pe fondul istoriei bogate de imigrant cu experienţa a zece ani de exil, marcată înainte de plecare de liceul unde învăţase cu Aimé Césaire şi de rasismul soldaţilor francezi în Martinica, la mijloc de o reîntoarcere politică în prima sa casă din Antile şi, la sfârşitul acestei perioade, de un nou început al vieţii, în Franţa, ca student şi apoi practician în filosofie şi psihiatrie. Fanon publica micul său volum într‑o lume occidentală al cărei rasism şi a cărei violenţă colonială sunt "evidente" privirii noastre retrospective, mai mult de jumătate de secol mai târziu. Cât despre prezentul nostru, e rezonabil să spunem că abia începem să îl înţelegem, nu în ultimul rând prin familiarizarea cu o genealogie a gândirii critice altfel redusă la invizibilitate sau neutralizată de eurocentrismul dominant chiar în interiorul a ceea ce se numeşte "teorie critică".
Recentă republică orientală a UE, România trăieşte cu întârziere episoade similare cu cele ale istoriei fostelor colonii sau ţărilor europene înapoiate din anii 50-70 (Portugalia, Spania sau Turcia, căci pe atunci nimeni nu se îndoia de caracterul european al ultimei): exodul de mână de lucru ieftină spre Apus şi consecinţele dramatice ale unei rapide depopulări şi pierderi de creiere şi braţe de muncă. Şi mai întâi a fost dispreţul pentru "căpşunari", apoi admiraţia pentru devizele ajunse în supermarketurile de acasă. Nicio reflecţie în toate acestea! Primii care au tras un semnal de alarmă au fost clinicienii din secţiile de psihiatrie: un număr însemnat de internări erau legate de traumele prin care treceau familiile separate pentru perioade mai scurte sau mai lungi. Pe urmă, s-au mai făcut auzite sporadic câteva voci de dascăli: odraslele celor plecaţi, lăsate în grija atentă, dar de multe ori neputincioasă, a unor bunici pensionari, deveneau apatice, dezinteresate. În fine, Universitatea s-a simţit chemată să-şi spună cuvântul: studii de psihologie, certificate de granturi, au demonstrat că dezintegrarea comunitară eliberează femeile din inferioritatea rurală şi din ignoranţa căminelor cvasiţărăneşti ale micilor oraşe; politologii au explicat migraţia ca parteneriat între state egale. Pentru a vedea adevărul dincolo de perdelele de fum întreţinute de prostia interesată sau naivitatea oportunistă a noilor cercetători în noile specialităţi ivite în ultimii ani, eliminând încet, încet influenţa umanioarelor, e urgentă reluarea textelor prime ale anticolonialismului. De aceea publicarea recentă a volumului Piele albă, măşti negre (Editura Tact, 2011, trad. Vasi Ciubotariu) nu are nimic exotic. Denunţarea constructelor sociale naturalizate – alb, negru, sălbatic, barbar, semi-civilizat – sunt obiectul cărţii din 1952 a tânărului doctor antilez Frantz Fanon.
Seminarul se va tine in week-end-ul 10-11 martie 2012 astfel: sambata intre orele 15.00-18.00, iar duminica intre orele 11.00-16.00.
Filmografia recomandata in aceasta prezentare este optionala, cu exceptia filmelor propuse ca studiu de caz, scrise mai jos cu litere italice, care trebuie vazute pentru a le putea discuta.
Sunt din ce în ce mai multe indicii potrivit cărora comportamentul criminal este determinat în parte biologic, in parte de către factorii de mediu. Nici neuropsihologia, nici psihologia socială nu au putut demonstra negru pe alb determinarea totală; dar sfera liberului arbitru se strâmtează treptat. Se va adeveri afirmaţia al lui Nietzsche din Amurgul idolilor, conform căreia liberul arbitru este o "metafizică a călăului"? – Eşti răspunzător, deci îţi voi tăia capul pare să spună societatea. Nietzsche arată că această "metafizică" a fost impusă de creştinism, unde teologul se face intepretul legii supreme, izvorâte direct din voinţa divină. (Azi devenim din ce în ce mai conştienţi de faptul că Islamul – sau un anumit Islam – face să coincidă textul sfânt cu legea, în timp ce doctrina creştină doar inspiră legea).
...daca cineva simte ca il umilesti, asta nu e numai ce simte el, ci ceea ce se intampla in relatia cu el.
Exista o scena din Eu cand vreau sa fluier, fluier (r. Florin Serban, 2010) care nu ma lasa sa dorm. E o scena care rupe ceva din mine. E o scena care imi aduce aminte de o replica care ma pune pe jar. Sau de o situatie la care ma intorc si pe care o lucrez in minte sa o fac sa se intample altfel. Si care imi aduce aminte de anumita naivitate pe care am avut-o. Exista replici, fapte, incidente, filme care iti vin in minte obsesiv. Pare ca mintea se invarte usor in cerc si nu stii incotro te uiti. Pare ca ceva se declanseaza dincolo de vointa ta si pare ca un cerc sau o trauma, incepe se contureze. Pare ca incerci sa clarifici ceva important si un ceva nenascut vrea sa isi faca loc in minte.
Începând de mâine, 23 februarie şi până la închidere, sâmbătă, 25 februarie, veţi putea citi la Cafe Gradiva relatări "în direct" de la Conferinţa Naţională Alzheimer 2012.
Societatea Română Alzheimer organizează în perioada 23-25 februarie 2012, la Institutul Național de Statistică, Conferința Națională Alzheimer, cu tema "Actualități în domeniul demențelor; Demența Alzheimer – problemă majoră de sănătate publică a României".
In writing and lecturing over the past two decades on the relationship between psychoanalysis and art, Danielle Knafo has demonstrated the many ways in which these two disciplines inform and illuminate each other. This book continues that discussion, emphasizing how the creative process in psychoanalysis and art utilizes the unconscious in a quest for transformation and healing. Part one of the book presents case studies to show how free association, transference, dream work, regression, altered states of consciousness, trauma, and solitude function as creative tools for analyst, patient, and artist. Knafo uses the metaphor of dance to describe therapeutic action, the back-and-forth movement between therapist and patient, past and present, containment and release, and conscious and unconscious thought. The analytic couple is both artist and medium, and the dance they do together is a dynamic representation of the boundless creativity of the unconscious mind. Part two of the book offers in-depth studies of several artists to illustrate how they employ various media for self-expression and self-creation. Knafo shows how artists, though mostly creating in solitude, are frequently engaged in significant relational proceses that attempt rapprochement with internalized objects and repair of psychic injury. Dancing with the Unconscious expands the theoretical dimension of psychoanalysis while offering the clinician ways to realize greater creativity in work with patients.
A venit un moment cand am concluzionat ca, mai mereu, in pauzele din terapie am trait cele mai neasteptate, ciudate, spectaculoase evenimente de viata. Un timp cred c-am dat vina pe terapeut si pe plecarile lui. Cateodata cu titlu de disparitii, pentru ca erau neanuntate din vreme, atat cat sa ma pregatesc sufleteste.
Urmăriţi Back from the Edge. Living with and Recovering from Border Personality Disorder, un film didactic, dar interesant şi beneficiind de cazuistică, realizat de Borderline Personality Disorder Resource Center at NewYork-Presbyterian.
Milner's final text, Bothered by Alligators, came about when, in her nineties, she unexpectedly came across a diary she had kept during the early years of her son's life, recording his conversations and play between the ages of two and nine. With it was a storybook written and illustrated by him when he was about seven years old.
Philip Roth ne povesteşte această anecdotă despre Freud, care a fost întrebat într-o zi de ce noul-născut urlă fără încetare şi pare atât de furios că există.
The group of papers presented in this volume represents ten years of involvement of a group of eight core therapists, working originally with approximately forty families who suffered the loss of husbands and fathers on September 11, 2001. The project focuses on the families of women who were pregnant and widowed in the disaster, or of women who were widowed with an infant born in the previous year.
Propun cititorului un articol despre angoasa de pierdere si trairea de abandon, despre impregnarea arhaica a unui pericol psihic ce genereaza permanent o spaima de prabusire ce nu lasa loc vietii, ci doar supravietuirii.
În această seară vom viziona unul dintre cele mai interesante filme româneşti ale noului val, Eu când vreau sa fluier, fluier, din 2010. Film care va fi analizat miercuri, cât priveşte una dintre scenele sale, de Bogdan, la Salonul Relaţional.
Au fil de ces pages, le lecteur découvrira ce qui se passe à notre époque dans le cabinet d’un psychanalyste, lorsque celui-ci consent à accueillir des sujets psychotiques. Nul voyeurisme ici, mais au contraire le témoignage d’une expérience unique fondée sur une éthique de la parole.
Sa explic in cateva cuvinte cadrul de desfasurare. Un grup se intalneste pentru a vedea un film. Acest film nu este promovat sau propus dinainte. El este o surpriza pentru cei mai multi participanti, doar unul sau doi membri aleg filmul. Este in acest dispozitiv o provocare a spontaneitatii. Suntem impartiti in doua – intr-o echipa si un grup. Echipa se ocupa de organizarea evenimentului, iar grupul este cel care produce asociatiile, in final avand loc o restituire.
Why do women want to have children? How does one ‘learn’ to be a mother? Does having babies have anything to do with sex?
At a time when mothers are bombarded by prescriptive and contradicting advice on how to behave with their children, The Maternal Lineage highlights various psychological aspects of the mothering experience.
Un guvern de tehnocraţi… iată opţiunea care a căzut în împrejurări recente. Nu sunt uimit să aflu că politicienii doresc un guvern politic. Dar nu cred că părerile politicienilor trebuie neapărat să facă legea.
Care este deosebirea între tehnocraţi şi politicieni?
Experienta analitica… pare o expresie a carei semantica ar trebui sa redea consistenta, bogatia, profunzimea intelegerii unor informatii si experiente acumulate intr-o anumita unitate de timp. Psihanalitic vorbind, aceasta experienta circumscrie cu mult mai mult decat o simpla depozitare in stocul nostru de memorie; ea continua premisele unor elaborari personale izvorate din propria analiza, propria introspectie si continuata prin intelegerea sau incercarea de a intelege si pune sub cheie metapsihologica, relationala sau intersubiectiva, experientele psihice. Am indraznit sa denumesc experienta psihica universul de trairi, fantasme, pulsiuni, aparari rezultate din interactiunile implicite intre Eu si "celalalt". Eu ca om, eu ca analist, eu candidat si un "celalalt" pe de o parte real, obiectiv: pacientul, formatorul, grupul, tehnica, teoria, principiul, iar pe de alta parte un "celalalt" subiectiv, un "celalalt-obiect intern"! Aceasta experienta psihica devine, evolueaza ca fiind analitica prin interpretare, elaborare, insight, jocul intern si pozitia celui "de-al treilea recunoscut si impartasit".
Urmatoarea sedinta AIPsA va avea loc vineri, 17 februarie, de la ora 17.00, cand vom interpreta romanul Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez. Psihoterapeutul Carmen Apopei, membru AIPsA, va prezenta lucrarea "Veacul de singuratate al copacilor fara padure".
