Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Rusinea lui Michael Cunningham

miercuri, 9 ianuarie 2013


Fotografie a unui barbat de Alberto Garcia-Alix, fotograf care a iesit din La Movida Madrilena, miscare subculturala care l-a produs si pe Almodovar, printre altii

In ultimul roman a lui Michael Cunningham, By Nightfall, Peter Harris, vanzator de arta (sau, altfel spus, art dealer) intr-un New York in plina criza economica, trece prin propria criza erotica. Peter are patruzeci si patru de ani, e casatorit de multa vreme si se simte atras intr-un mod straniu de Ethan. Ethan (Mizzy) este fratele Rebecai, sotia lui Peter, si este un tanar in deriva la 23 de ani, care nu a terminat Yale, dependent de droguri si care locuieste cu Peter si Rebecca. Peter este inca in doliu pentru fratele lui, Matthew, care in relatii cu barbati a capatat SIDA si a murit din cauza ei.

Cunningham are capacitatea intoxicanta pentru un scriitor sa te faca sa traiesti in pielea personajului. Desi el sugereaza ca povestitorul se minte de multe ori, ori isi ascunde ganduri care sunt usor amenintatoare, ma simt aruncat in viata lui Peter, pe care ajung sa il indragesc si care ma fascineaza. Cunningham, ca partenerul lui in viata reala, psihanalistul Ken Corbett, e interesat in special de relatiile intre barbati si legaturile lor cu copilaria. Cunningham e atent in principal sa identifice apararile, sau momentele de criza, in care fascinatia homoerotica devine puternica intre barbati. La fel ca si Ken Corbett, Cunningham se orienteaza catre locurile de umbra, de nemarturisit, care genereaza atractia erotica. Peter, de pilda, personajul lui Cunningham, simte atractie fata de Ethan cand il aude pe acesta ca isi cheama vanzatorul de cristal si cand se masturbeaza cu sete. Rusinea pe care Peter o simte, pentru ca Ethan nu stie ca el se afla in dormitor, e combinata direct cu atractia fata de distructivitatea si tineretea lui Ethan. Rusinea lui Peter, este, de fapt, un motor al imaginatiei erotice. 

Iata cum Peter isi analizeaza propriile reactii:
El poate sa il auda pe Mizzy cum se misca in camera de zi. Nu e tampit. Stie ca Mizzy este cumva fratele lui, reinviat. Ciudat este ca faptul ca stie asta nu schimba mai nimic. A invatat asta din ani de psihanaliza. Okay. Poti sa fii obositor pentru ca te simti nesigur, si te simti nesigur pentru ca parintii tai l-au preferat pe fratele tau mai mare. Iti iubesti nevasta din multe motive, printre care asemanarea (pe care o exagerezi in minte) cu fata inaccesibila a adolescentei tale, care l-a preferat pe fratele tau mai mare, si tu (la dracu) o iubesti mai putin acum pentru ca nu mai este fata adolescentei. Te simti atras (erotic) de fratele ei mai mic pentru ca pe de o parte iti aduce aminte de Matthew, si pe de alta parte iti permite pentru prima data in viata sa fii Matthew.

Complexitatea atasamentelor si legaturile lor stranii in fascinatia erotica a lui Peter sunt tulburatoare. Peter isi permite sa inteleaga ca Mathew, fratele lui mort, se afla la intersectia atractiei fata de Rebecca si Ethan. Stie ca ca atractia fata de Rebecca deriva din dorinta de a o poseda pe fata care l-a preferat pe Matthew, si ca atractia lui fata de Ethan este dorinta de a il renvia pe Matthew. Ca un arheolog al dorintelor masculine, Cunningham ne arunca in lumea subterana a legaturilor intre frati, care devin decisive pentru sexualitatea lor. Peter si-a invidiat intotdeauna fratele, care, ca un obiect bun, inaccesibil, i-a marcat dorinta de a deveni altceva, mai bun, mai inteligent, mai masculin. Ca teoreticieni ai relatiilor psihanalitice orizontale, cum e Juliet Mitchell in cartea ei Siblings, Cunningham de-structureaza Oedipul clasic, al atractiei repulsiei fata de parinti, si il inlocuieste cu oedip mai bland, cel al relatiei intre frati sau surori. Peter, in doliul lui fara de sfarsit fata de fratele lui Matthew, genereaza o atractie melancolica, ori un obiect care se lasa greu de ingropat, si care bantuie imaginatia lui erotica.             

Ce imi place si mai mult este ca Michael Cunningham imi sugereaza si de ce sunt atras de un roman in care sunt aruncat in viata unui personaj pe care nu il cunosc. Exista ceva rusinos, dar si extrem de placut in a simti ca esti observatorul unic al vietii cuiva. Ca intr-un cabinet de psihanalist, a carui fascinatie este generata de spatiul intim unde momentele rusinoase pot fi procesate, lectura unui roman te arunca in viata intima a unui strain. Peter isi descrie atractia pentru Ethan, care se masturbeaza in camera alaturata, dar descrie in acelasi timp si atractia pe care o simtim cand deschidem o carte sau cunoastem un prieten intim. Fascinatia si dorinta lui Peter este o buna metafora pentru cum ne construim propria imaginatie erotica:
In plus, este… ce?... extraordinar, okay, intr-un fel destul de nesanatos, dar totusi, este extraordinar sa aluneci in spatial privat al cuiva astfel. La cativa metri de el se afla cea mai rara dintre entitati - o alta fiinta care se crede singur. Si da, probabil nu suntem, cand suntem singuri, cu adevarat diferiti, dar cum poti sti asta, in mod real, despre cineva, cu exceptia mintii tale? Nu este asta partea pe care o cautam in arta - salvarea de la singuratate si subiectivitate? 

Bogdan Popa

este pasionat de psihanaliză, nu îi plac republicanii americani, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce.
DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!