Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Dispozitive de psihanaliza aplicata (IV). Modelul portativului. "Abscisa"

marți, 26 februarie 2013



Daca ne referim la durata, axa orizontala vom vedea ca in cele 90 minute obisnuite ale unui film sunt construite diferit. 

Eu o sa va spun cum inteleg eu filmul din acest punct de vedere al desfasurarii in timp. Minutele nu sunt egale. Pana in prezent am identificat 3 momente principale. Ma voi referi in acest articol la cel mai important, din punctul de vedere al psihanalizei aplicate si al definirii dispozitivului – tema filmului. 

Primul moment este cel al temei. Mai intai ni se prezinta tema filmului. Ma refer la filmul american. Tema este compusa din urmatoarele: 

a. Titlul filmului – inainte de a vedea un film, avem in minte un titlu al lui. Acest titlu functioneaza intr-un soi de denumire destul de inedita. Sa ne gandim la urmatoarea intrebare – 
ai vazut Titanicul?
Raspunsul real ar fi – nu, nu l-am vazut, nu eram nascut in acea vreme. Cu toate acestea eu raspund – 
da, l-am vazut. 
Filmul ocupa un loc al realitatii pe care si-l insuseste la nivelul cel mai simplu ca existent in sine. Titlul e foarte important pentru ca ofera o imaginea despre ceva. Titlul unei fotografii sau al unui tablou este in aceiasi arie. Editorii si ziaristii au grija de titluri. Titlul ofera o imagine despre ceea ce va urma, este asociat cu ceva – este o promisiune de fantasma. Titlul este fundamental si noi trecem, de regula, in graba de a interpreta peste titlu (vezi discutia grupului pe tema titlului Un tramvai numit dorinta

b. Genericul filmului (care prezinta singurul moment de realitate al unui film, este cel in care echipa reala este prezenta). Genericul nu este niciodata intamplator. Are o imagine, are o perspectiva. Genericul din What's new... poate va aminteste de alte filme cu Peter Sellers. 

De ce consider ca genericul este singurul moment de realitate? Noi omitem un aspect - istoria filmului. Voi face o excursie la un moment din sedintele AIPsA cand s-a prezentat Fratii Lumiere si primele filme. Poate unii isi amintesc cum a inceput filmul si care a fost replica noastra cand am vazut aceste momente? Noi, ca grup, am tradus – niste bivoli care traversau raul. In fapt erau cai. Dar tendinta de a transforma o realitate in imaginar este sensul elaborarii. 

Va propun sa fiti atenti la genericele de inceput si cum au evoluat ele in istoria filmului. De asemenea o explicatie a genericului ca moment de realitate este dat de faptul ca in jurnalele de stiri care erau prezente ca atare a aparut o modalitate de prelucrare a informatiei pe baza reconstructiei unor evenimente reale. Un atac terorist din Rusia, stire reala, era reconstituita cu ajutorul mijloacelor filmului pentru a putea sa fie prezentata ca informatie (scena cred ca se petrece in 1903). Imbinarea dintre real si imaginar este una inerenta imaginii. Dar daca privim lucrurile in autenticitatea lor, vedem ca singurul moment in care se face referire, cu siguranta, la date reale sunt cele din generic. 

c. Asezarea grafica a titlului, designul nu este intamplator. Este un reper care nu imi este foarte clar, cert este ca sunt filme care au un design foarte explicit care amintesc de logo-uri. Probabil ca un designer sau un desenator ar putea sa explice mai bine. Un asemenea moment este in Assasination tango, un film despre dans in care cuvintele, unul sub altul, aveau o grafica foarte diferita sugerand contradictia lor. 

d. Primul tablou – pozitia de start. Este un tablou in sine. Cand e un film despre nasteri, ni se prezinta un lac. Cand e vorba despre un film cu izolare, ni se prezinta un peisaj salbatic, cand e vorba despre psihoza, este o persoana care face ceva neobisnuit noua. 

e. Prima scena – primul tablou, este poate o reprezentare a imaginii intr-o civilizatie in care, conform lui Serge Tisseron, calea regala spre inconstient este imaginea. 

f. Primul schimb de cuvinte – este un moment decisiv pentru ca acum, in aceasta constructie vizuala apare un cuvant, de obicei enigmatic si lipsit de un sens. 

g. Muzica – coloana sonora este reprezentarea emotionala, anvelopa auditiva a filmului. Ea va fi mereu decisiva in afect si va construi mereu afectul. 
Ce simte personajul din vis? 
ar fi echivalentul oniric al coloanei sonore. Toate acestea vor forma o imagine unica, ne va oferi imaginea de ansamblu si ne va spune despre ce este vorba in film. Acestea vor forma o rezonanta in care ne vom regasi ca imagine si vom alege sa vedem, sa simtim, sa ne raportam la un film ca la o experienta in sine.

Claudiu Ganciu

este psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*
Foto: What's New, Pussycat?, r. Clive Donner, Richard Talmadge, 1965

Un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!