Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

James Hansell

miercuri, 1 mai 2013


Jim Hansell

L-am cunoscut pe Jim Hansell intr-o seara de duminica intr-o cafenea din Ann Arbor, Michigan, in 2010. Stiam ca este un psihanalist serios care lucreaza pe teme de gender si sexualitate si i-am cerut sa ne intalnim prin email. L-am descoperit ca pe un un om generos cu timpul lui si dornic sa fie de ajutor. Mi-a fost mentor pentru un an, am luat un curs cu el, si s-a dovedit un profesor atent si foarte empatetic. La conferinta APsaA din 2011 mi-a explicat cine sunt oamenii care vorbesc in plenara si m-a ajutat sa inteleg ce inseamna psihanaliza relationala. A facut parte din Comitetul de sustinere a proiectului meu de dizertatie si mi-a sustinut ideile cu forta si inteligenta. Jim a murit acum cateva zile din cauza unui infectii pe care a capatat-o in urma unei interventii chirurgicale.


Ultima data cand am vorbit, Jim se mutase in D. C. pentru a fi profesor la Universitatea George Washington, care este una dintre putinele universitati din Statele Unite care au departamente de psihologie interesate de tratamentul si cercetarea psihanalitica. El lucrase ca profesor multa vreme la Institutul de Psihanaliza din Michigan si la Universitatea din Michigan si urma o tranzitie grea in D. C. Nu aveam nici cea mai mica idee ca era ultima data cand o sa il vad.

Jim Hansell a fost psihanalist pasionat de problema diferentei sexuale si a genului. A scris articole in care a analizat critic interventiile teoretice ale lui Judith Butler, Jean Laplanche si Lynne Layton. El facea parte dintr-un val nou de psihanalisti tineri, deschisi la teorii si interventii din afara psihanalizei traditionale. Multe din ideile lui merita discutate, dar am sa opresc doar la cateva intr-un scurt rezumat.

Mai intai, Jim a rafinat cateva din ideile despre gen si sexualitate ale lui Judith Butler. El a propus, de pilda, sa vedem homosexualitatea in comportamentul barbatilor in armata americana nu numai ca o absenta care consolideaza ideea de heterosexualitate, cat si ca o prezenta in interactiunile homoerotice intre barbati. Daca pentru Butler heterosexualitatea se construieste ca urmare a denegarii homosexualitatii, Jim a sugerat ca denegarea nu este o interdictie absoluta, ci ca erotismul este prezent in relatiile intime intre persoanele de acelasi sex. In plus, el a propus sa vedem cum o persoana devine barbat si femeie in functie de stadii de dezvoltare si nu neaparat intr-o schema unica liniara precum cea propusa de Judith Butler (in teoria timpurie a lui Butler genul reprezinta performarea unor acte specifice).

In al doilea rand, Jim a fost interesat de patologiile de functionare intre legaturile intime barbati si femei. Pentru el patologie insemna fie prea multa placere, fie prea multa suferinta atasata unei identitati de gen. Teoria de la care pleaca este ca barbatii trebuie sa se apere de feminitatea lor, in timp ce femeile de masculinitatea interna. Apararea este insotita si de idealizare. Prin urmare, o relatie defectuoasa se bazeaza pe cautarea in partener a ceea ce este problematic in propria identitate de gen. Asadar, pentru Jim, o cautare patologica este daca un barbat vrea o femeie doar pentru aspectul fizic, in timp ce o femeie il doreste pe barbat doar pentru putere sociala si bani. Ceea ce este considerat inferior sau superior devine atractiv ca posesiune a celuilalt. Prin urmare, patologiile se suprapun pe apararile care cauta placerea si implinirea in idealizarea celuilalt.

In al treilea rand, Jim l-a introdus pe Jean Laplanche ca pe un teoretician foarte provocator pentru psihanaliza americana. El a fost interesat de componenta relationala a teoriei seductiei. In teoria seductiei exista o dorinta enigmatica a parintilor care formeaza inconstient traiectoria copiilor. Jim a propus ca sa vedem dorintele enigmatice ale psihanalistilor ca determinand traiectoria terapeutica. Numai prin intelegerea lor, a dorintelor analistului si seductiei inerente in terapie, se poate realiza o mai buna analiza a raportului intre doctor si pacient. De pilda, o buna "mentalizare" a terapiei ar putea sa plece de la analiza seductiei care este exprimata prin "enactment-uri". O alta concluzie este ca analistul are si el nevoie de ajutor, de un consilier sau un analist, ca sa isi inteleaga propriile enactment-uri in terapie.

Jim a fost un om foarte important pentru mine si inca nu inteleg ca a murit.                

Bogdan Popa

este pasionat de psihanaliză, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*

2 comentarii

  1. Ioana M.2/5/13 16:56

    Imi pare rau pentru tine, Bogdane, si-ti multumesc ca vrei sa-l impartasesti pe mentorul tau cu noi. Asta e un fel de a-l tine aproape.
    Mi-a atras atentia fraza asta: " Pentru el patologie insemna fie prea multa placere, fie prea multa suferinta atasata unei identitati de gen." Poate cand ai dispozitia necesara o explicitezi.
    Te imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Ioana pentru comentariu. Cred ca Jim vroia sa spuna ca patologia atasata masculinitatii sau feminitatii vine de la o lipsa de echilibru. Lipsa asta deriva dintr-un raport defectuos intre placere si suferinta. Cred ca era freudian aici. Nici el nu a dezvoltat ideea asta mai mult, asa ca nu stiu cum ar fi explicat-o.

    te imbratisez si eu.

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!