Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Ce facem cu heterosexualli si homosexualii - si casatoriile lor?

miercuri, 19 iunie 2013



In Romania discutia despre forme legale care depasesc cadrul traditional "un barbat si o femeie" a fost generata recent de dezbaterile legate de Constitutie. In interventia mea aici ma intereseaza cum este descrisa sexualitatea, alta decat cea traditionala, si cum este produsa heterosexualitatea romanilor, ca opusa deviantilor sau minoritarilor sexuali. Voi sugera care este problema reala legata de idealul familiei heterosexuale monogame si cum poate fi el combatut.

Analizez doua tipuri de interventie, una jurnalistica TV, cu pretentii de obiectivitate, si o interventie in Observatorul cultural a Iuliei Popovici. Prima face parte dintr-un discurs conservator, iar cealalta este o interventie plasata la stanga, in care minoritarii sunt aparati. Mi se pare ca cele doua pozitii impartasesc idei comune, pe care le critic.

Sa incepem cu Andreea Esca. Cine sunt homosexualii si lesbienele in stirile Pro TV? (Vezi aici clipul ProTV.)


Esca deschide discutia despre minoritati prin formularea unei intrebari aparent legitime. Nu cumva noi, romanii, daca ii protejam constitutional pe minoritarii sexuali, deschidem "o cutie a Pandorei"? Cutia Pandorei este aici posibilitatea de casatorie sau de a infia copii a minoritarilor. O prevedere considerata acceptata de "lumea civilizata" - si anume protectia sexualitatii non-heterosexuale - devine un dar otravit, care deschide lumea la raul ascuns in cutie. Cutia Pandorei produce ceea ce legile incearca cu greu sa elimine, adica suferinta, boli, invidie si alte rele, care, odata ce sunt lasate libere, vor invada societatea lasata neprotejata.

Dupa asta vedem un montaj. Oameni politici seriosi isi expun ingrijorarea, in timp ce in contrapunct noi vedem imagini in care sunt descrise minoritatile sexuale. Doi deputati liberali insista ca familia este alcatuita intre un barbat si o femeie, in timp ce in fundal observam un travestit, care se urca intr-o masina.

Din context intelegem ca cei doi politicieni apara o cauza rezonabila, care trebuie demarcata de minoritati. Minoritatile - toti cei care sunt altfel sexual - sunt acoperiti de imaginea unor dragqueen, care devine referentul pentru non-heterosexuali. Pe scurt, heterosexualitatea se produce aici ca o aparare fata de relele vietii - ca o aparare fata de suferinta, moartea sau tristetea produsa de cutia otravita a Pandorei.

Dupa asta cadrul se muta la Remus Cernea care isi prezinta intentia de a legifera un proiect pentru parteneriat civil. Iulian Stoian, presedintele Accept, ne spune ca Romania trebuie sa inceteze sa discrimineze persoanele LGBT. Stoian spune LGBT si nu LGBTQ. Aici, evident, Q din queer apare ca o absenta importanta, ca un gol care ne arata ca persoanele minoritare au anumite identitati sau orientari sexuale. Absenta lui Q din discutie ne impiedica sa ne gandim ca identitatile si orientarile sunt de fapt mult mai complicate, fluide si contextuale decat sunt ele reprezentate public. Gay sau heterosexual sunt identitati articulate empiric, ca si cum existenta lor e factuala, si nu ar fi un efect al unor discursuri identitare depre practici sexuale.

In fundal, dragqueen-ele sunt din nou expuse pe larg. Interesanta este obsesia pentru dragqueen, caci nu vedem dragkings in jurnalul ProTv. Dragqueen este un tip de performare a genului, in care un el capata aparenta unei ele. Un dragking este o ea care joaca - sau performeaza, daca vreti - un el. Obsesia pentru dragqueen mi se pare ca vine din violenta pe care o propune unei masculinitati normative, care nu se poate fi gandita ca joc sau performare. Evident, feminitatea se poate juca, dar masculinitatea, nu. De aici si obsesia pentru contrastul intre rezonabilul politicienilor si anormalul dragqueen-elor.

Dupa asta ne apare Ioan Stanomir, ca expert constitutional, care ne spune ca fanatismul trebuie interzis, nu-i asa, din democratie. E greu de spus ce intelege Stanomir prin fanatism. Nu e cumva pozitia lui una fanatica, adica una care interzice anumite forme de exprimare publica? Daca pozitia lui e fanatica, nu trebuie cumva sa o interzicem si pe ea din dezbaterea publica? Nu avem raspuns la intrebare, pentru ca intelegem din context ca travestitii sunt fanaticii si oamenii politici care apara familia sunt rezonabili. Ei sunt moderati si democrati, spre deosebire de anormali.

Ce intelegem, pe scurt, in interventia ProTv? Intelegem ca persoanele de acelasi sex sunt travestitii, ca asta e destul de anormal, ca ei sunt de fapt fanatici, daca ne gandim bine, si ca in democratie trebuie sa evitam fanatismul. Heterosexualitatea obligatorie este produsa prin opozitia cu fanatismul, cu anormalul. Heterosexualitatea e justificata ca o aparare fata de anumite rele, care trebuie continute, pentru ca altfel devin contagioase.

Acum, cum se poate raspunde unui astfel discurs conservator mascat de obiectivitate? Iulia Popovici o face pasionant si puternic, insa dupa mine problematic. Unui discurs de tipul 
astia sunt de fapt anormali,
dar nu o spunem direct si o sugeram prin montaj, Iulia Popovici ii opune ideea ca trebuie sa protejam drepturile minoritatilor. Cine sunt minoritarii sexuali de data asta in "Orientarea sexuala a Constitutiei"?

Minoritarii de data asta sunt mai complicati, caci ei pot fi "transsexuali, hermafroditi" sau lesbiene. Pe buna dreptate remarca Popovici, ei au disparut din discursul politic sau jurnalistic obsedat de homosexuali si transvestiti. Dar "ei" - minoritarii - nu mai apar ca transexuali, lesbiene sau hermafroditi in exemplul lui Popovici, care apeleaza la trei nume de barbati ca sa contraargumenteze (I. Negoitescu, Mihail Radulescu si N. C. Munteanu). Din context noi intelegem ca ei sunt homosexuali barbati. Toate diferentele minoritare sunt sterse prin exemplele Iuliei Popovici, care ne focalizeaza din nou pe barbati aparent gay.

Cum ne apar homosexualii acum, in textul din Observator? Homosexualii sunt cei care, de pilda, si-ar dori o familie fericita care sa ii infieze pe copii. Homosexualii sunt cei care nu sunt neaparat "efeminati" - adica barbatii pe care trebuie sa ii dispretuim pentru ca vor sa arate ca femeile.

Ambele interventii, de la Pro Tv si Observator - cu impact diferit, evident - discuta legalizarea unor relatii neconventionale. Ambele interventii se invart in jurul ideii de protectie a minoritatilor, care trebuie protejate de stat. Ambele interventii ne propun un fel de potret al homosexualului, care este fie "travestit" (ProTV), fie poate doritor de familie fericita (Observator). Ambele se bazeaza pe ideea ca ei sunt diferiti de noi, ca ei vor poate alte lucruri decat noi si ca poate ca majoritarii ar trebui sa le cedeze. Ambele pleaca de la teoria identitara ca oamenii sunt intrinsec ceva - hetero, sau gay, sau hermafroditi - si nu ca devin ceva in functie de anumite discursuri sociale si politice.

Eu ma despart de ce este comun in ambele interventii. Eu cred ca heterosexualitatea este produsa prin discursul in care hetero si homo sunt despartiti ca doua categorii distincte. Pentru a intelege mai bine ce e problematic cu opozitia asta, trebuie inteles ca heterosexualitatea monogama nu exista decat ca ideal. Pentru ca ea reprezinta un ideal normativ, ea isi produce opozitia - minoritarul sexual - care trebuie aparat acum de discriminare. Eu cred ca nu se poate decapita heterosexualitatea normativa decat daca se intelege ca ea ne produce pe noi toti - si ne produce fanteziile si inconstientul. Apelul la protectie legala si nediscriminare e important, dar nu face decat sa inscrie anumite tactici intr-o logica care perpetueaza dominatia idealului heterosexual monogam (vezi cuplul de familie). Pentru a iesi din logica dominatiei impusa de monogamia heterosexuala, trebuie mai intai inteles ca identitatile "homo" si "hetero" sunt produse discursiv pentru a inlantui, nu a elibera. Practicile sexuale sunt codate astfel pentru a legitima institutii care sunt oferite ca naturale de catre stat. Casatoria, familia, paternitatea, maternitatea devin instrumente pentru a legitima anumite moduri de viata si a exclude altele.

Eliberarea de idealul asta stramt nu se poate face decat daca se intelege ca majoritatea dintre noi nu traim in heterosexualitatea monogama. Femeia care isi creste singura copilul, copii care au parinti vitregi, oamenii care au relatii intime multiple, relatiile intre persoanele de acealasi sex - toate sunt forme de relationalitate care se traiesc in practica si care submineaza idealul monogam heterosexual. Mai mult, oamenii care traiesc cu ideea ca vor sa implineasca idealul asta au practici sexuale si relatii care ies din cadrul lui stramt. Ce se intampla cu relatiile intre un barbat si o femeie care sunt "perverse"? Ce se intampla daca alte parti ale corpului decat cele "naturale" sunt implicate in sex? Idealul heterosexual monogam devine opresiv pentru ca produce o intimitate ireala, de carton. Face intimitatea ingusta si sufocanta. Idealul asta legalizeaza diferite forme de excluziune si sugereaza ca alte forme de viata in comun sunt indezirabile.

Excluziunea sociala nu se opreste odata cu legalizarea casatoriei "homosexuale". Ea nici macar nu este primul pas catre eliberare. Primul pas catre eliberare de heterosexualitatea normativa este sa intelegem cum noi ne formam subiectivitatea in functie de anumite moduri de viata considerate legitime. In opozitie cu idealul monogam heterosexual, exista practici ale libertatii. Ele imagineaza noi forme de viata, noi forme de relationalitate, noi forme de experienta creativa, care depasesc formulele obosite ale heterosexualitatii si homosexualitatii naturale. Atunci cand vom inceta sa ne producem in identitati radical diferite - homo si hetero, femeie versus barbat - vom intelege cum viata poate fi traita cu placere.

Bogdan Popa

este pasionat de psihanaliză, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce.
DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*

21 de comentarii

  1. Iarasi teoretizezi prea mult. feminitatea se poate juca, dar masculinitatea, nu - zici. Nu despre asta e vorba. Imaginile sunt luate de obicei din paradele progay, manifestari prin care, daca e sa respectam teoria ta, hosexualii se autodiscrimineaza, "producandu-se" ca grup separat de oamenii ceilalti. Si se produc facand spectacol, dorind sa atraga atentia si sa demonstreze car de mult se accepta in proprii ochi in noua sau vechea postura de gay. Televiyiunile nu fac atata teorie cand aleg imaginile. Le preiau pe cele mai colorate pentru a atrage cat mai multi ochi, nuantele in care intri tu- cum ca se prezinta un concept, cu semnificatii si conexiuni- nu exista.
    heterosexualitatea monogama nu exista decat ca ideal - zici tu? NU uita de contextul social in care se discuta despre homosexualitate. Aici nu e Indiana, Paris sau Barcelona. E Romania cu aproape 90% din populatie - crstin ortodocsi si o populatie rurala de 50%. E Romania in care fetele sunt certate in biserica de babele de servici ca nu au batic pe cap. Heterosexualitatea monogama exista in realitate si imbraca un numar covarsitor. Rata, desi in crestere, a divorturilor este mult mai mica decat a casatoriilor. Iar in rural cea mai mare parte a oamenilor isi pastreaza inca jumatatile toata viata. Politicienii care ies pe scena publica pe tema homosexualitatii nu pot face abstractie de contextul social reprezentat de proprii votanti. De aici si modelarea discursului politic.
    Mai departe teoria ta e foarte faina. Dar doar la nivel ideatic. Diferentele dintre barbati si femei exista si sunt superbe. Diferentele dintre homo si hetero exista si sunt la fel de superbe. Trebuie sa ne recunoastem asa cum suntem si sa aratam cat de frumosi suntem. Un copil creste si invata sa fie om descoperind diferentele dintre oameni. Si asa se produce si pe el, avand contururi proprii prin care se diferentiaza de ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare ca va intereseaza subiectul si sunteti curios (oasa) in legatura cu "producerea" heterosexualitatii si homosexualitatii.

      Da, heterosexualitatea monogama e un ideal care are consecinte practice. Da, discursurile politice sunt modelate pe practici sociale. Da, diferentele intre barbati si femei, gay si hetero si altceva, exista, si sunt faine de multe ori. Dar cum sunt ele produse? Cum pot fi transformate sa fie mai inclusive? Merita sa va ganditi la asta.

      Ștergere
  2. Nu stiu de ce, atunci cand citesc articolele tale referitoare la problema minoritarilor, ma simt ca si cum as fi o victoriana desueta...
    Poate pentru ca tu, Bogdane, dai de inteles ca avem de ales net intre a fi heterosexuali monogami si restul optiunilor. Fiecare face ce poate, ce simte, ce alege. Idealul a fost de mult dezidealizat. De aceea discursul tau mi se pare un pic neactual. Sper ca nu te supara prea tare opinia mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma supara opinia ta, ma faci curios. Apropo de dez-idealizarea cuplului hetero cu sexualitate cumsecade. Alege orice reclama la televizor si spune-mi daca vezi un alt ideal (relational) in afara cuplului hetero, caruia i se vand masini, detergenti si fasole.

      Sa imi spui daca vezi altceva, desi eu sunt sceptic. Gandeste-te cum sunt oferite beneficiile sociale in Romania. Esti avantajat daca esti casatorit si ai copii. Basescu te incurajeaza sa faci copii, daca esti femeie alba; femeile rome, nu, sunt ceva de speriat, cum fac ele copii.

      Ștergere
    2. Reclamele sunt facute sa atraga cat mai multi cumparatori pentru produsul respectiv si nu pentru a implementa sau valida un ideal anume; din moment ce cuplurile hetero sunt mult mai numeroase, ceea ce inseamna multi potentiali cumparatori, e normal sa li se adreseze lor. Da, e posibil ca o firma anume sa-si poarda potentialii cumparatori de alta orientare sexuala din cauza aceasta, insa cum riscul ar fi acelasi si daca ar prezenta o reclama adresata cuplurilor de acelasi sex, adica sa piarda cumparatorii hetero, o socoteala simpla arata ca ei aleg reclamele menite sa atraga cat mai multi cumparatori si sa piarda cat mai putini. Nu se poate reprosa unei companii ca urmareste beneficiul propriu.

      Ștergere
    3. Bogdane, da-o-ncolo, asta nu e un argument, ca reclamele se adreseaza exclusiv cuplurilor hetero...In opinia mea se intampla asta pentru ca reclama are rolul de a trezi dorinta, ori cuplurile alternative au si ele aceleasi dorinte cu cuplurile hetero + una inconstienta: aceea de a fi ca si cuplurile hetero. Si atunci, de ce sa faci reclame separate pentru "alternativi" cand oricum ei isi doresc ce au si ce sunt banalii de hetero?
      Acum, daca i-am lua in serios pe toti ganditorii de pe Dambovita (a se citi editorii de la ProTv, sau Anghel Stanciu), unii mai inteligenti ca altii, ne-am speria de moarte de pericolul gay. Ori, poporul roman are un bun simt al lui, eu asa cred. Nu se lasa confiscat de discursurile extreme.
      Oare daca s-ar convoca un referendum pe aceasta tema, romanii ar fi de acord cu casatoriile homosexuale?

      Ștergere
    4. Faptul ca reclamele au o valoare utila, oportunista, nu le face mai putin vehicule ideologice, eventual catre mentinerea unei stari de fapt. Comentariul 20/6/13 19:54 al lui Bogdan mi se pare ca explica bine cum - si un anume gen de manipulare.

      Cred ca e bine sa gandim pe mai multe paliere. Dincoace de rationalizarile si motivatiile (pre)constiente (utilitate, estetica, rating, clisee preluate necritic etc.), discutam intotdeauna si despre resorturile inconstiente, adesea determinante. Asta face interpretarea psihanalitica.

      Ștergere
    5. Desigur, putem interpreta psihanalitic orice daca tinem neaparat, nu exista, pratic, criterii care sa invalideze o interpretare, deci orice merge ...insa "uneori un trabuc e doar un trabuc" :)

      Ștergere
  3. O observatie colaterala, dar care cred ca trebuie facuta, pentru ca discutam intr-un spatiu consacrat psihanalizei, or doua afirmatii ale anterioarelor comentarii imi par ca dezvaluie un mod de gandire pre-psihanalitic, istoric datat.

    "Televiyiunile nu fac atata teorie cand aleg imaginile." Nu inseamna ca nu exista determinatii (inconstiente) care le motiveaza optiunile. A sustine ca sunt alese imaginile cele mai colorate mi se pare un punct de vedere din care determinismul inconstient lipseste (fie si la nivel social), iar faptele "se datoreaza", precum intr-alte vremuri, unor "ratiuni" intamplatoare ori "de bun-simt".

    "Fiecare face ce poate, ce simte, ce alege." Da, asa e, daca ridici problema la nivel individual. Dar nu era vorba de a da amenzi, sau nu individuale. Ci de faptul ca "fiecare" mai poate - si chiar are aceasta libertate, si spatiu psihic, sper - sa interpreteze / constientizeze ce face si ce simte, nu doar sa faca si sa simta. Si nici despre un nivel individual nu era vorba, ci despre unul social si politic (care se preteaza la o psihanaliza sociala).

    Uite ce spune de pilda azi cineva din forul legislativ al tarii:

    Anghel Stanciu, deputat PSD: Celor care sustin drepturile homosexualilor le lipseste o doaga

    In sinea lui, face si simte ce poate, fara indoiala (desi ar putea sa-si puna mai multe intrebari). Problema, printre altele, e ca are o functie si ca face o declaratie publica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dorine, as zice ca putini aleg in lipsa unei constientizari a relatiei. Fara o oarecare intelegere n-am putea alege in oarecare cunostinta de cauza.

      Si pe mine ma nedumeresc reactiile "uterine" ale unor politicieni, dar nu crezi ca le acordam prea mare atentie? Adica devenim la fel de uterini?

      Ștergere
    2. De acord cu comentariul tau, Dorin. De multe ori imaginile la TV sunt vandute ca naturale, ca de bun simt. Vorbesti de "persoane in relatiii cu persoane de acelasi sex" si arati travestiti. Non-heterosexualii sunt deodata oamenii care sunt produsi ca drag queens. Problema este cum sunt produse anumite identitati la televizor, sau la ziar, de altfel.





      Ștergere
    3. @Ioana

      Prima ta afirmatie ma sidereaza, pur si simplu. Si nici nu-i inteleg legatura cu ce spuneam.

      A doua: Nu. Dimpotriva, le acordam prea putina atentie.

      Ștergere
    4. Ah, Dorine,am pierdut sirul afirmatiilor mele...Care din ele te sidereaza? Aia cu alegerea? Ziceam initial:"Fiecare face ce poate, ce simte, ce alege."
      Ti-a atras atentia ce spuneam. Tu-mi replici: "fiecare" mai poate - si chiar are aceasta libertate, si spatiu psihic, sper - sa interpreteze / constientizeze ce face si ce simte, nu doar sa faca si sa simta."
      Iar eu ti-am explicat ca din punctul meu de vedere odata ce afirm ca alegem, asta implica intelegere/constientizare, ca urmare a simtirii initiale.
      Ca psihanaliza sociala e diferita (si nu prea), aici sunt de acord, dar ea e facuta de minti individuale, iar rezultatul e discordant tocmai din cauza asta. Nu vom putea ajunge la o concluzie unitara, desi merita sa incercam, oricat ne-am stradui. Sunt sceptica, ce sa fac?
      Cat despre prostii vocali care infiereaza diverse, aici nu stiu cum e mai bine: sa-i ignoram sau sa-i contrazicem...

      Ștergere
  4. Dragutule,

    Mai Bogdan, daca practici discursiv identitatea de liliac pana la epuizare, ce spui, aceasta practica discursiva te va transforma din om in liliac? Dar daca decapitezi conceptia reprodusa despre om societate si impui, prin stat, o practica discursiva care defineste omul ca liliac, crezi ca vei avea mai multe sanse sa te transformi intr-un liliac dpdv fiziologic si biologic? Cu alte cuvinte, care este limita pana la care spunem "practica discursiva" determina ce suntem si, mai ales, CINE o trage? Cine are dreptul sa spuna "identitatea de gen e construita social" si "identitatea fiziologica" e un dat obiectiv, biologic? Daca tu iti arogi acest drept, atunci de ce ai avea mai multa legitimitate discursiva decat cel care spune nu, identitatea de gen e naturala, e obiectiva?

    Si apoi, de ce trebuie sa "decapitezi" pe oricine sau orice exista in societate? De ce trebuie sa decapitezi heterosexualitatea, fie ea "naturala", fie ea "construita social"? Prin acest tip de atitudine esti un "terorist" cultural care, daca ajunge sa impuna regulile jocului, se va transforma in imperialist cultural, care defineste cine/ce trebuie decapitat si cine nu.

    Daca totul este "construit social", nu crezi ca esti doar un produs cultural al contextului institutional de putere de care acum apartii? De pilda, stii bine ca SUA impune in politica externa, in unele cazuri (unde nu e vorba de petrol), adoptarea drepturilor gay pentru continuarea asistentei financiare. Asta se numeste, insa, hegemonie si imperialism cultural. Cineva care ar vrea sa deconstruiasca aceasta agresiune occidentala ar putea spune, pornind de la aceleasi premise ca ale tale, ca esti conditionat de mediul universitar in care te afli si nu faci altceva decat sa reproduci discursiv practica de putere a societatii in care te afli. Motiv pentru care as sugera, pentru emanciparea si eliberarea ta discursiva, sa incepi decapitarea cu propria-ti ideologie. :)

    IB

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut IB,

      Am senzatia ca am discutat cu tine de multe ori. Imi place cum retoric pornesti de la intrebari importante ca sa ajungi sa ma identifici ca terorist cultural.

      Inseamna ca ce spun eu aici a atins ceva important in tine--si merita sa te gandesti de ce. Si poate te gandesti ca raspunzi la ce sugerez idealist--adica subminarea unor norme inegale-- cu acuza ca sunt un imperialist cultural.

      Decapitarea heterosexualitatii monogame inseamna ca nu esti de acord cu un anumit mod de gandire. Inseamna ca vrei sa traiesti altfel, si mai putin ca o sa declansez un mare salt inainte prin intermediul gazetei Gradiva.

      E interesant ce spui despre imperialism cultural; daca citesti atent ce scriu, eu nu sunt interesat sa promovez drepturile gay in postarea asta. Asta nu inseamna ca anumite drepturi pentru minoritari nu sunt importante. Eu cred ca trebuie sustinute. Dar am scepticismul meu fata de legalizaraea casatoriei gay.

      Daca intelegi de ce sunt sceptic fata de casatoria gay, o sa intelegi cum sunt eu critic fata de discursul majoritar de stanga in Statele Unite (sau Romania).

      Sunt curios daca intelegi nuanta pe care o introduc eu.

      Cu bine, Bogdan






      Ștergere
  5. De ce nu ati aprobat comentariul? Era legat strict de argumentarea textului de aici. Macar trimiteti-l autorului... (IB)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Reformulati-va comentariul strict la argument si folosind o adresare adecvata.

      Ștergere
  6. Bogdan,

    Incerc sa rescriu un comentariu lung pierdut din cauze tehnice...

    Nu discursul in sine m-a atins, ci mai degraba o tristete de a descoperi de cine e sustinut.

    Intrebarile nu erau neaparat retorice, doar daca nu cumva sunt fara rezolvare.

    Banuiesc ca ai o doza de scepticism fata de casatoria gay pentru ca asta ar insemna o anumita forma de conformism social, un nou tipar de "sexualitate legitima".

    Insa asta nu te face sa fii in raspar cu mainstreamul actual, cu trendul. Nici nu mai conteaza ca e de stanga sau nu - in Marea Britanie nu stanga a legalizat casatoriile homosexuale. Ci pur si simplu tendinta dominanta. Ai o nuanta, insa tot pe-acolo esti, iar in acest sens, cu exceptia escapadelor in fata politiei lui Rajoy, esti "safe" inclusiv cand folosesti termeni tari ca "decapitare" (fireste, am inteles de la inceput ce ai vrut sa spui).

    Daca cineva ar folosi public termenul "decapitare" cu privire la discursul de legitimare al homosexualitatii s-ar alege cu avertizari de la CNCD si cu eticheta infamanta de "homofob" in Romania, cu niste puneri la gazeta (adica ar fi supus presiunii). Iar la Indiana ar fi, probabil, concediat iar studentii s-ar simti eliberati de autoritatea tiranica exploatatoare bla bla.

    Toata aceasta disputa tine mai mult de putere decat de "LGBT rights". Ne uitam si va uitati prea mult si luati prea in serios "discursurile" si ratati esentialul: dezvoltarea unor noi practici de putere cu un potential de control si inginerie sociala fara precedent.

    Care guvern totalitar nu ar da zile de la el ca sa aiba puterea de a redefini termeni si institutii sociale "vechi de zile"? Asta se intampla cu "familia" si "casatoria". Mai mult decat "legalizarea casatoriei gay", schimbarea definitiei acesteia inseamna o capacitate pe care statul nu o avea si era bine sa nu o aiba. Nu ca as avea obsesii antietatiste, dimpotriva, de fapt la mijloc e un complex de putere la fel de redutabil ca cel militaro-industrial.

    Asa ca nu stiu daca acest gen de discurs mai este subversiv fata de ceva. Fata de cultura traditionala din Occident si periferia lui ...cred ca s-ar cuvine doar un moment de reculegere. Caci a murit sau e in agonie, saraca. E mult mai nonconformist astazi sa traiesti cum au trait bunicii tai decat sa fii "diferit" adica "costumizat" in serie, in tipul specific de productie industriala adaptata consumismului postmodern.

    PS: apropo de PROTV. Mare nedreptate i-ai facut. Tocmai ce pregateste lansarea unei mari emisiuni intitulata "Patru nuniti si o provocare" in care va prezenta, de laa debut, un cuplu homosexual. Asa ca esti nu doar la umbra trendului, ci chiar la remorca marilor "trend setari" in materie de mentalitati... Asta nu a impiedicat acelasi post foarte "deschis" sa ceara interzicerea siteurilor ortodoxe pe motiv ca discutau critic despre epilare (stiu, subiect cretin, insa e relevanta masura).

    Cu bine,

    IB

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut IB,

      Ti-am citit comentariul, si mi-am dat seama ca nu ma intristeaza nici opiniile tale, nici faptul ca le sustii. Cred ca ma asteptam la directia asta.

      Pozitia ta intelectuala e una conservatoare; din cate inteleg, tu respingi legitimarea "homosexualitatii," vrei sa traiesti ca bunicii tai, in rasparul unui consumism postmodern, si vrei sa oferi vizibilitate site-urilor ortodoxe. Sper ca te-am inteles corect.

      Frica ta este fata de statul totalitar, care sustine casatoria gay, odata cu posturile de televiziune care sunt aliate cu postmodernii consumisti.

      Din cate mai inteleg, eu sunt ipocrit pentru ca de fapt sunt aliat cu tendinta sociala ampla, in timp ce tu esti cu adevarat rezistent pentru ca te opui ei.

      Eu nu vad pozitia ta minoritara in Romania, sau aiurea, in lume. De fapt ce spui tu a fost spus de multi conservatori (cu tendinte libertariene), si anume ca lumea trebuie sa traiasca religios, ca institutiile casatoriei si familei sunt fundamentale, si ca ei se lupa cu imperialismul capitalist/consumist/postmodern.

      Majoritatea in Romania se opune sexualitatilor alternative ori altor forme de a trai non-conventional. Ironia ta legata de trend setting, ori de "escapadele" mele, mie imi sugereaza mai degraba un conflict intern, decat o intelegere adecvata a ce te mana pe tine in lupta cu cei cu care nu esti de acord.

      Eu imi doresc ca politica ta sa esueze. Bogdan

















      Ștergere
    2. Judecatile apreciative iti apartin. Nu am sustinut ca esti ipocrit - nici nu cred asa ceva. Eventual cred ca ai prejudecati rationalizate. Nu stiu de ce interpretezi in cheie personala ce am descris acolo, dupa mine este o descriere obiectiva. Ca majoritatea "tacuta" din Romania este inca, in linii mari, conservatoare pe anumite teme nu e un contra-argument. Institutiile de putere conteaza in acest caz, nu o societate si asa atat de precarizata.

      Iarasi nu inteleg ce ai inteles din exemplul cu ProTV. Am spus doar ca e o dubla masura acolo: pe de o parte lansarea unei emisiuni pro-gay, pe de alta un indemn explicit la cenzura sau chiar mai mult pe motive de opinii neconforme cu... nu stiu, neconforme. Dupa mine e un exemplu concludent care imi sustine opinia ca trendul este acesta.

      Si nici nu am o politica, am o atitudine. Nu ma gandesc nici la succes, nici la esec, ci la riscurile asociate. As fi multumit sa am libertatea de-mi putea sustine opiniile si convingerile si de a nu fi fortat sa mi le cenzurez. Atat...

      IB

      Ștergere
  7. Cand vorbim despre non-discriminare sexuala intalnim frecvent reactii care apara diferentele dintre sexe ca si cum aceste diferente ar fi in pericol de anulare dar nu acelasi lucru se intampla cand vorbim despre non-discriminarea pe alte criterii, de rasa, religie etc. Un exemplu bun de non-discriminare cred ca este desfiintarea parteneriatelor civile si redefinirea contractului de casatorie (in UK), fapt ce mi se pare un mare pas progresist pentru ca e o schimbare ce merge catre incluzivitate. Acelasi lucru mi se pare ca promoveaza si articolul lui Bogdan si nu reusesc sa vad in asta nici un fel de practica de putere (ce ar presupune, dincontra, excluziunea de orice fel).

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!