Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Regretul

miercuri, 17 iulie 2013



Regretul este dorinţa de-a da timpul înapoi, oferind, mai departe, un alt curs viitorului. Regretul nu se referă direct la fapta regretată. El corespunde unei iluzii a reversibilităţii timpului. Una din achiziţiile cele mai precoce ale individului este certitudinea că timpul este unidirecţional, ireversibil. Regretul poate fi calificat, deci, ca o iluzie, iar geneza acestei iluzii presupune o instanţă critică foarte puternică, participând la natura supraeului. Numai energia feroce a supraeului poate genera regretul, voinţa vană de-a urca fluxul timpului.

Dacă regretul este destinat eşecului (fiindcă niciodată nu este urmat de rezultatul căutat: reluarea acţiunii de la un moment dat încolo), funcţia lui regulatoare nu este mai puţin importantă. Regretul este o suferinţă, iar noi suntem condiţionaţi să evităm suferinţa. Prin analogie, vom acţiona în circumstanţele viitoare în aşa fel încât să evităm situaţii care să ne provoace, din nou, regretul. Regretul este un regulator moral. Suferinţa cvasifizică pe care o provoacă este remuşcarea, remorsus, pe care anticii o mitificaseră povestind că acel ce simte remuşcarea are la piept un mic animal care-i muşcă din inimă (ca acel băiat spartan care furase o vulpe... ascunzând-o la sân a fost mâncat de ea, fără să se dea în vileag).

Regretul are drept antagonist natural compulsia de-a repeta aceiaşi acţiune, indiferent de consecinţele ei subiective. Destinderea tensiunii este pentru psihanaliza clasică izvorul principal al plăcerii; dar trece printr-o prealabilă fază de creştere a tensiunii. Descărcarea este cu atât mai puternică cu cât tensionarea a mers mai departe. Compulsia de repetiţie corespunde tocmai acestei reîncărcări, apropiate de gradul insuportabil al tensiunii. În faţa ei, regretul şi remuşcarea sunt câteodată neputincioase, alteori reuşesc să o acopere, alteori se instaurează un echilibru instabil, cu înclinări periodice într-o parte şi alta. Acest balans corespunde cel mai bine cu pornirea firească a omului, este o lege a vieţii.

Ion Vianu

este psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor
*
Foto: John William Waterhouse, Remorse of Nero of Murdering His Mother

2 comentarii

  1. Cum se potriveste aceasta scrisoare cu "Regretul"?http://7est.ro/actualitate/social/item/3238-student-roman-la-londra-dumnezeu-a-fost-ucis-de-occident-vreau-sa-ma-intorc-acasa.html?fb_action_ids=664275906934300&fb_action_types=og.likes&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B540215299374501%5D&action_type_map=%5B%22og.likes%22%5D&action_ref_map=%5B%5D

    RăspundețiȘtergere
  2. http://nadiabatecampii.wordpress.com/2013/07/24/scrisoare-catre-fata-aia-vai-de-ea-a-carei-scrisoare-catre-patrie-mi-a-umplut-azi-feisbucul/

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!