Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Cultura Europei, în pericol

vineri, 13 septembrie 2013


                                                                                                                            Cost

Dezvăluite la începutul anului, negocierile UE-SUA referitoare la stabilirea unei zone de liber-schimb au fost primite cu răspunsul entuziast al unora, dar şi cu unele îndoieli din partea altora. Potrivit lui Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, înţelegerea plănuită va
ajuta la crearea de slujbe de înaltă calitate şi va stimula creşterea economică de ambele părţi ale Atlanticului fără să îi coste vreun ban pe plătitorii de taxe. Va stabili cea mai mare zonă de liber-schimb a lumii şi va revigora relaţiile transatlantice.
Cei mai mulţi miniştri de Economie din UE sunt în favoarea acordului, ceea ce face foarte probabilă semnarea sa. Dar dacă este semnat, cultura poate fi prima şi cea mai mare victimă a sa.

În 1988, Comisia Europeană a armonizat regulile, cunoscute drept excepţia culturală, în cadrul cărora filmele şi lucrările audiovizuale sunt tratate diferit faţă de alte produse comerciale. Asta înseamnă, printre altele, că ele pot fi sprijinite de statele membre prin mai multe mecanisme, pentru că
promovarea culturii este una dintre principalele ţinte ale politicii UE.
Dar dacă înţelegerea UE-SUA pentru liber-schimb intră în forţă, atât filmele cât şi muzica vor fi retrogradate la rolul de produse comerciale obişnuite. Ce înseamnă asta ?
În primul rand, închiderea institutelor de film naţionale, care furnizează fonduri pentru majoritatea producţiilor de film europene (în Polonia este vorba de Institutul de Film Polonez, sau PISF). Acestea sunt instituţii publice stabilite tocmai pentru a oferi protecţie culturală. Dar nu dispariţia instituţiilor este cea care va crea o problemă. Ci dispariţia fondurilor pe care ele le asigură pentru promovare culturală, prin colectarea de taxe de la distribuitorii de film şi posturile de televiziune. Fără aceste fonduri, filmele regizorilor polonezi precum Smarzowski, Jakimowski, Krauze sau Holland, sau europeni precum Haneke, fraţii Dardenne, sau Mungiu, nu ar fi realizate niciodată.

De asemenea sub ameninţare sunt aşa numitele cote europene, o reglementare care obligă posturile de televiziune din UE să difuzeze cel puţin 50% conţinut european. Sistemul actual de finanţare a mediei publice, inclusiv o licenţă de televiziune universală, nu va fi posibil sub înţelegerea plănuită. Nici sprijinul public pentru micile cinematografe care difuzează producţii de film europene (şi susţinute de europeni) sau pentru compozitori.

Sub actuala legislaţie pentru media, posturilor de radio li se cere să difuzeze cel puţin 33% conţinut polonez. Dacă înţelegerea pentru liber schimb devine lege, cerinţa va deveni nulă şi neavenită.

Washington a cerut insistent UE să-şi liberalizeze piaţa culturală, dar UE nu a fost convinsă.
Astăzi, până la 60% dintre filmele din cinematografele din Polonia sau Franţa sunt producţii de la Hollywood,
 a spus Jacek Fuksiewicz la PISF.
Ce se întâmplă când ne retragem sprijinul public pentru cinematografia europeană?
Americanii au o gândire comercială. Aici, cinematografia este o industrie, una care a adus mai mulţi bani în fiecare an decât în oricare altă ţară din 1920,
adaugă Dariusz Jabłoński, preşedinte al Academiei Cinematografiei Poloneze (Polska Akademia Filmowa).
În Europa, noi privim cultura diferit,
mai spune el.

Peste 7 000 de producători de film, dintre care aproape 200 din Polonia, au semnat o scrisoare deschisă în sprijinul excepţiei culturale, incluzând nume precum Michael Haneke, Pedro Almodóvar, Ken Loach, Cristian Mungiu, fraţii Dardenne, Andrzej Wajda, Agnieszka Holland, Krzysztof Zanussi, sau Jerzy Skolimowski.
Europa ar putea să renunţe la dreptul său de a-şi apăra propria cultură. Nimic nu justifică şi totul cântăreşte împotriva acestui lucru,
au scris ei. În timpul festivalului de la Cannes, americanii Steven Spielberg şi Harvey Weinstein, producător independent newyorchez şi creator al Miramax, s-au alăturat apelului.
Chiar dacă Parlamentul European a fost convins de acest lobby să susţină excepţia culturală, Comisia Europeană este cea care are drept de decizie. Comisarul pentru Comerţ, Karel De Gucht, s-a angajat pe 17 mai ca înţelegerea între UE şi Statele Unite să nu afecteze susţinerea publică pentru cultură şi audiovizual, dar nu toată lumea a fost convinsă.

Paweł T. Felis

Sursă: Presseurop
Citiţi articolul original în Gazeta Wyborcza

www.cafegradiva.ro

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!