Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Irena Talaban: Cele trei vise ale Samuelei (îngerul, bufniţa şi homosexualitatea)

luni, 28 octombrie 2013



Irena Talaban a obişnuit deja publicul, cel puţin pe cel român, cu expuneri de cazuri interesante şi abordate într-o manieră îndrăzneaţă şi creativă, aş spune. Lucrul Irenei Talaban cu pacienţii săi depăşeşte sfera psihanalizei clasice, presupunând că există o abordare clasică a psihanalizei, şi combină elemente de etnopsihanaliză, psihologie jungiană, astrologie, mitologie etc. Cazul clinic folosit de Talaban în cadrul Conferinţei Internaţionale de Psihanaliză din acest an a ilustrat o astfel de abordare pluri-disciplinară în procesul terapeutic avut cu Samuela, o adolescentă de 17 ani. Voi reda aici caracteristici esenţiale ale cazului, fără a relata visele fetei şi interpretările aduse de analistă la acestea.

Problemele Samuelei erau cele normale pentru un adolescent (afilierea la un grup, identitatea sexuală), însă ele cuprindeau câteva particularităţi care au făcut-o să caute ajutor psihoterapeutic: părinţii ei divorţaseră, prin urmare, cuplul parental se destrămase; mama ei studia psihologia şi se pregătea pentru o carieră psihanalitică - aşa se explică faptul că fiecare dintre comportamentele Samuelei erau interpretare de către mamă într-o manieră psi, sălbatică şi enervantă pentru tânăra adolescentă; tatăl său era pasionat de astrologie, drept urmare interpretările livrate de acesta erau legate de acest domeniu. Fata era prinsă între doi părinţi separaţi, fiecare cu modul său de a vedea şi înţelege comportamentele fiicei lor. Samuela se simţea captivă unei închisori a interpretărilor, simţindu-se privată de hrana afectivă pe care o căuta în părinţii ei. Mai mult, fusese diagnosticată cu un cancer la vârsta de 9 ani, specialiştii psi pe care i-a consultat ulterior interpretând că acel cancer era o modalitate inconştientă a Samuelei de a recentra cuplul parental. Interpretarea aceasta o bântuia chiar şi acum, la adolescenţă, când a intrat într-o nouă terapie (cu Irena Talaban), sătulă şi saturată fiind deja de lumea psi "cu interpretările ei cu tot".

O situaţie terapeutică dificilă. O ambivalenţă existentă deja, cu care pacienta Samuela a intrat în terapie. Terapeuta se întreabă cum poate gestiona această situaţie care, într-un fel, o implica şi pe ea în mod direct (Talaban afirmă că psihanaliza e datată istoric, că ea a gândit şi regândit psihanaliza cu metodele şi tehnicile ei de mai multe ori de-a lungul propriei experienţe clinice, că a folosit tehnici terapeutice îndrăzneţe ce nu corespund modelului freudian etc.). Aici simt nevoia să intervin cu un comentariu cu care personal am fost de-acord, făcut de psihanalistul Michael Brearley la discuţiile de după prezentarea lucrării de către Irena Talaban. El a văzut în ostilitatea şi ambivalenţa fetei faţă de psihologie şi interpretările psi (la un moment dat Samuela spune că întrerupe terapia, că nu mai vrea să consulte un psi niciodată) un transfer negativ asupra analistei sale - transfer necesar pentru Samuela - care oglindea relaţia ei cu o mamă "care interpretează tot ce mişcă" mai degrabă decât să fie afectuoasă şi înţelegătoare şi că, ceea ce el considera necesar ca analista să facă, ar fi trebuit să se îndrepte în direcţia lucrului cu acest transfer negativ.

Viziunea teoretică a Irenei Talaban asupra visului în cazul clinic expus a transmis ideea conform căreia creaţia onirică este o căutare de soluţii. Prin urmare, constată Talaban, visul are o funcţie predictivă. Artemidor ("Vidal", 1974) credea că, pentru a construi interpretarea unui vis, trebuie luate în considerare 6 elemente: natura celui ce viseaza, obiceiurile, legea, traditia, profesia si numele. Conform teoriei etnopsihiatrului Tobie Nathan, construirea unui vis şi a interpretării lui necesită considerarea a trei dimensiuni:
1. Identificarea persoanelor si a personajelor (cine este cel care viseaza? De unde vine el, din ce familie, ce limba vorbeste? Cine sunt fiintele/personajele care populeaza visul ?) ;                                                                                                           2. Identificarea adresantului (cui îi este destinat mesajul vehiculat în vis, caci nu este obligatoriu ca acest mesaj sa fie destinat doar celui care viseaza);"Aceasta întrebare este ades cea mai dificila, dat fiind faptul ca lumea moderna are tendinta sa puna visul numai pe seama celui care viseaza, atribuindu-i întreaga responsabilitate si desemnîndu-l ca singur beneficiar, în acelasi timp emitator si receptor — ceea ce, se întelege, este cel putin contradictoriu." (Nathan, 2011, p. 219-220).
3. In sfîrsit, al treilea element ar fi o privire atenta, minutioasa, privind obiectele care apar în vis (de pilda, în al doilea vis al Samuelei gasim, la început, mijloacele de transport cele mai variate, apoi obiectele se multiplica, se diversifica, la fel fiintele si decorurile). (Irena Talaban)

Alexa Plescan

este psiholog.
DE ACELASI AUTOR



Toate articolele acestui autor
*

9 comentarii

  1. Biata Samuela, tre' sa fie cumplit sa cresti sub imperiul interpretarii. Nu cumva pacientul asteapta iubire, si abia dupa aceea interpretare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aici eu am o intrebare. cum sa iti iubesti toti pacientii? ia ganditi-va, sunt unii care au cate 5-6 pe zi. de unde atata rezervor de iubire pt toti? sau ii iubesti de la fix la fara un sfert..(dar chiar si-asa mi se pare mult..:-). Andra.

      Ștergere
  2. Si mie imi place foarte tare Irena Talaban pentru ca este originala si autentica.

    RăspundețiȘtergere
  3. Andra & Alexa: daca aveti serioase banuieli ca asta se poate, e de vazut de ce si cui i se datoreaza indoiala. E o intrebare foarte serioasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, nu ma refer la iubirea tandra la care nu cred ca e asa dificil de ajuns (si de pastrat) in cadrul aliantei terapeutice - care nu mi se pare mare consumatoare de "energie". Ci la acea forma de iubire pe care ti-o pot cere unii pacienti - iubirea cu I mare ca sa ma exprim asa. Cum spunea si Georgiana Branisteanu intr-un comentariu mai vechi - recomandarea e sa fi indragostit de fiecare pacient pe care il ai. Eh, referitor la asta, da, am indoieli. Cum? ce le oferi celor care vin la tine cu aceasta nevoie de indragostire? cum ii iubesti pe acesti pacienti? stim doar, indragostirea nu e doar asa cu vorbe. E o stare care se intinde pe o perioada mai lunga de timp. In experienta mea, cel putin :-) Andra.

      Ștergere
    2. Te intreb, Andra: ce-o fi iubirea cu I mare? Din punctul meu de vedere, iubirea pe care o are un parinte fata de bebelus. Bebelusul nu vorbeste, nu spune ca iubeste, doar plange si zambeste, gratificandu-si astfel mama. Bebelusul e doar un enorm potential. Ce iubeste parintele? Probabil, in afara de fiinta aceea micuta si vulnerabila, il iubeste si pe viitorul adult, fara sa-si imagineze ceva anume, ci cu speranta ca va reusi sa sadeasca in bebelus ceva di el insusi. De ce iubim, in general, nu numai pacienti sau copii? O intrebare la care unii raspund scriind carti. Ingaduie-mi sa nu fac acest efort acum. Te rog doar sa te gandesti ce ii permite analistului tau sa te suporte atunci cand esti insuportabila, ce ii permite sa spere ca iti vei reveni, ce-i ingaduie sa nu te urasca definitiv, de ce te iarta si te asteapta cu speranta ca ai sa intelegi.
      Indragostire? Nu. E ceva mult mai profund si mai stabil.
      Starea de disponibilitate a analistului nu scade cu numarul de pacienti. Iubirea nu e ceva cantitativ. Ea nu se consuma, nu e divizibila, de aceea nu avem a ne teme ca o pierdem in favoarea celorlalti pacienti. Iubirea e o stare de deschidere care ne permite relatii profunde cu mai multi oameni in acelasi timp. Ne iubim si copiii, si partenerii, si pacientii, si nu se incurca planurile decat in prezenta unui conflict. Dar asta o lasam pe alta data.

      Ștergere
    3. 'Te rog doar sa te gandesti ce ii permite analistului tau sa te suporte atunci cand esti insuportabila,.....etc"

      Banii, Ioana, niciun psihanalist nu te suporta fara sa-i platesti pentru asta. Daniela

      Ștergere
    4. Probabil, Daniela, ca atunci cand esti capabil sa urasti, nici macar banii nu te pot tine aproape de un pacient insuportabil.
      Daca iti banuiesti analistul ca asta face, incerci sa lamuresti situatia. Daca ramai nelamurita, pleci...

      Ștergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!