Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Masters of Sex II

miercuri, 11 decembrie 2013

Cum ma uit zilele astea la Masters of Sex si ma intereseaza cum se face cercetarea sexualitatii in anii '50 in Statele Unite, m-am apucat sa citesc mai mult despre Alfred Kinsey si raportul lui celebru (Sexualitatea umana la barbati, 1948). Bill Masters si Virginia Johnson sunt doctorii care au vrut sa continue cercetarea facuta de Kinsey, biologul care a revolutionat stiinta sexualitatii in America de dinainte de McCarthy. Masters a lucrat strans cu Paul Gebhardt, urmasul lui Kinsey la conducerea institutului din Indiana.

Profesor la Universitatea Indiana, Bloomington, Kinsey a scris o carte care a produs un soc Americii puritane in 1948. Intr-o America care abia se zbatea sa iasa psihologic dintr-un razboi greu, cartea lui Kinsey a fost un alt tip de bomba. Raportul lui Kinsey a produs un soc prin rezultatele lui. De pilda, Kinsey ne spune ca mai mult de jumatate din baietii din studiu au amintiri legate de un joc sexual genital pre-adolescenta (165). Nu e improbabil ca mai toti baietii sa fi avut jocuri genitale cu alti baieti sau cu fete. Baietii au avut jocuri frecvente cu alti baieti. Apoi, mai mult jumatate din baieti au avut orgasm pana la varsta de 7 ani (178).

Si studiul continua in acelasi ritm…

Pentru Kinsey si colaboratorii, studiul lor valideaza teoria lui Freud ca sexualitatea este prezenta in om de la nastere, dar infirma ca exista un stadiu anterior, pre-genital, care ar fi urmat de unul genital. Rezultatele studiului complica teoria lui Freud pentru ca, adauga autorii, exista o genitalitate latenta in adolescenta, dar ea se datoreaza mai degraba represiunii sociale decat activitatilor care survin "natural".

Kinsey nu a folosit datele si analiza statistica pentru a dovedi ca exista un normal biologic. Dimpotriva, ca biolog interesat in diversitatea indivizilor, el este mai interesant in variatia si diferenta in comportamentul sexual al subiectilor lui.

Iata ce spune Kinsey intr-un pasaj celebru (199):
Chiar discutiile stiintifice despre sex dovedesc o intelegere redusa a dimensiunii variatiei in comportamentul uman. Cel mai des concluziile sunt limitate de experienta personala a autorului. Literatura psihologica si psihiatrica este plina de termeni care evalueaza frecventa descarcarii sexuale. Dar astfel de termeni ca infantil, frigid, nedezvoltat sexual, activ excesiv, supradezvoltat, suprasexual, sau modurile de a descrie stari ca nimfomanie sau satirism ca entitati distincte, pot sa reflecte in mod obiectiv mai degraba pozitia celui care se afla pe un continuum. Normal sau anormal, se poate suspecta, sunt doar termeni pe care un anumit autor ii foloseste pentru a-si indica pozitia lui pe un anumita linie.

alfred-kinsey-1953-time-magazine-coverKinsey s-a luptat din nou cu un anumti tip de moralism present in psihologia si psihanaliza epocii. Pentru Kinsey, este fals ca abaterile de la ce este considerat normal sexual duc la nevroze sau psihoze. El spune ca de fapt sunt putini adulti care sunt deranjati de propriile istorii sexuale (201). Impresia care este produsa de faptul ca masturbarea, homosexualitatea, contactele gura - zona genitala duc la tulburari psihice se bazeaza pe faptul ca persoanele in terapie sunt deranjate de astfel de activitati. Asta nu inseamna, dupa Kinsey, ca exista o cauzalitate necesara intre comportament si tulburare psihica. Mai mult, ea este chiar greu de indicat statistic.

Studiul lui Kinsey este esential din cateva motive. Mai intai, el marcheaza o etapa in psihologia si studiul sexualitatii umane unde de la studii individuale de caz se trece la analiza cantitative mari. In al doilea rand, el face trecerea la descrierea comportamentului sexual, a ceea ce poate fi masurat statistic, si abandonarea fanteziilor si imaginatiei din sexualitate. Insa pentru mine studiul este foarte important pentru ca propune un experiment interesant - si anume evitarea evaluarii negative a ceea ce este anormal in descrierea stiintifica. Mai important, exceptia si cazurile rare in sexualitate sunt validate ca fiind foarte importante si relevante pentru intelegerea comportamentului sexual.

Foto: Coperta numarului din 24 august 1953 al magazinului Time (detaliu)

Un comentariu

  1. Sunt de acord cu Kinsey ca aproape fiecare teroretician incearca sa-si valideze propria imagine sau ipoteza despre teza cercetata. Curiozitatea reala e rara...
    Ce ne impiedica oare sa acceptam diferenta, de ce diferenta trebuie neaparat sa fie amenintatoare si periculoasa?

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!