Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

De la Borges la Sam Fuller

marți, 19 august 2014

Un amic vienez mă roagă să îi trimit cartea lui Jean-Pierre Bernès, J. L. Borges: la vie commence… Titlul nu-i grozav, iar eu nu-l cunosc prea bine pe Borges. Mă conformez, nu fără a arunca o privire - reflex profesional - prin acest eseu foarte personal al editorului Operelor complete din Pléiade ale scriitorului argentinian.

În exergă, acest sublim citat din Borges: "Orice scriitor lasă în urmă două opere: una constând în suma scrierilor sale, cealaltă constând în imaginea despre el."

Apoi, din întâmplare, la pagina 69 a ediţiei Cherche-Midi, dau peste o scrisoare de la Victoria Ocampo, în care îl portretizează pe Drieu. Observă ea, printre altele: "Drieu e de un mare egoism, nu e generos nici cu alţii, nici cu sine însuşi. Suferă de o boală foarte răspândită în zilele noastre: un intelect viu şi destul de bogat, grefat pe o natură limitată." Şi adaugă: "E şi cazul lui Lacan (dar într-altă manieră)."

Nu ştiu care va fi fost relaţia dintre Victoria şi Drieu, o relaţie care îl fascina pe Borges, dar pot savura pe deplin această cerere a lui Drieu către Victoria (scrisoare datată 28 iunie 1928): "Încetează să mă mai tratezi ca pe un ticălos, ca pe un minuscul monstru, ca pe o moviliţă de nisip stropită de pipi de cămilă, într-o zi setoasă din mijlocul desertului."

Şi iată cum, deschizând o carte, survine magia.

Acest amic vienez îşi doreşte de asemenea un exemplar al filmului lui Samuel Fuller, Verboten (Ordinele secrete către spionii nazişti, 1958). Aici mă simt în elementul meu: filmele americane de serie B ale anilor '50. Fuller, care filmează de parcă ar boxa, abordează un subiect delicat: denazificarea Germaniei, în timp ce soldaţii perdanţi deja visează să îşi ia revanşa şi mocnesc conspiraţii şi revolte. Imposibil să nu te gândeşti la situaţia din Irak: regula de aur a învinşilor e de a nu se declara niciodată învinşi. Dar vine, implacabilă, ziua când actualitatea nu mai e interesată nici de învingători, nici de învinşi. Atunci cinematografele se redeschid, iar librăriile le propun cititorilor pe Borges sau pe Drieu. Războiul continuă, altundeva şi altfel, pe ecranele noastre: fără a-l obosi nici chiar pe cel mai pacifist dintre pacifişti. În vremuri de criză putem revedea Verboten de Samuel Fuller. Nu a îmbătrânit, de altfel, nici un pic.

Traducere de D. L. Bîtfoi

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!