Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Homosexualitatea in psihanaliza. Scurt istoric

marți, 13 octombrie 2015


Editura Trei va publica in noiembrie o utila istorie a psihanalizei postfreudiene sub titlul Experienta psihanalizei. Panorma psihanalizei contemporane (titlul original: Freud and Beyond). Autorii-psihanalisti Stephen A. Mitchell si Margaret J. Black surprind intr-un limbaj clar atat contributiile marilor nume (de la Klein si Sullivan la Kernberg si Kohut), dar si temele si curentele semnificative. Una dintre mizele constante din istoria psihanalizei se refera la gen si sexualitate si, mai specific, la orientarea sexuala, asa cum se poate vedea din fragmentul urmator, selectat din Experienta psihanalizei.

Freud a privit orientarea sexuala ca avand, in general, baze constituţionale. El era de parere ca, in multe cazuri, homosexualitatea nu era in mod primar defensiva sau avand origini psihodinamice; astfel, schimbarea orientarii sexuale a unui pacient nu reprezenta un scop adecvat al tratamentului analitic.

Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Aceasta atitudine faţa de orientarea sexuala a fost una dintre puţinele trasaturi ale ideilor lui Freud pe care curentul psihanalitic principal din Statele Unite realmente le-a ignorat. Pe masura ce psihanaliza era adoptata in societatea americana, cu proeminentele ei curente homofobice, s-a instituit un tip diferit de determinism biologic. In anii 1950 şi 1960, poziţia care a dominat literatura psihanalitica americana a fost ca toţi oamenii sunt heterosexuali din punct de vedere constituţional şi ca homosexualitatea reprezinta un refugiu patologic, defensiv şi fobic, din faţa fricilor de castrare. Homosexualitatea a fost privita in mod variabil in termenii fixaţiei preoedipiene, ai dezvoltarii intrerupte, ai dinamicii narcisice, ai mamelor fuzionale, ai taţilor detaşaţi şi aşa mai departe.

Analiştii au fost presaţi sa adopte o poziţie directiva / sugestiva (Bieber, 1965; Hatterer, 1970; Ovesy, 1969; Soccarides, 1968), insistand ca pacienţii sa renunţe la orientarea lor sexuala şi dirijand in mod activ procesul transformarii in heterosexualitate. Toate acestea reflecta pasiunea celor care au creat aceasta poziţie, insa pare sa fi trecut neobservata distanţa pe care aceasta a luat-o faţa de viziunea lui Freud asupra orientarii sexuale şi de idealul analitic central al nondirectivitaţii.

Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger

Incepand cu jumatatea anilor ’80, abordarea directiva / sugestiva a fost discreditata in mai multe zone ale lumii analitice. La fel ca in cazul identitaţii de gen, au luat naştere teoriile neobiologice asupra orientarii sexuale. In ultima perioada s-a manifestat un interes considerabil faţa de neurofiziologia orientarii sexuale, unele studii timpurii controversate sugerand diferenţe la nivelul structurii cerebrale intre barbaţii homosexuali şi cei heterosexuali.

Richard Isay a avut o influenţa mare printre cei care au susţinut ca orientarea sexuala este in mod fundamental constituţionala şi ca nu poate fi supusa schimbarii; iar unele feministe radicale au susţinut ca toate femeile ar fi in mod natural bisexuale sau lesbiene daca nu ar exista obligativitatea heterosexualitaţii.
Pe de alta parte, majoritatea autorilor contemporani sunt inclinaţi sa priveasca orientarea sexuala, ca şi identitatea de gen ca fiind construcţii sociale şi psihologice complexe, in nici un caz simple extensii ale capacitaţilor noastre reproductive cu baze anatomice sau ale fiziologiei cerebrale. Odata ce sexualitatea este desprinsa de constituţie şi de funcţia reproductiva, patologizarea absoluta a homosexualitaţii nu mai este rezonabila. La randul ei, heterosexualitatea nu mai poate fi privita ca dezvoltandu-se in mod natural din biologia umana, ci reprezentand ceva care trebuie, de asemenea, sa fie explorat şi explicat.


* Freud a inclus homosexualitatea in categoria perversiunilor, deoarece el considera ca numai actul sexual genital heterosexual reprezinta organizarea sexuala „normala“. In terminologia lui Freud, perversiunile reprezinta fixaţii pregenitale cauzate fie de factori constituţionali (o pulsiune parţiala in exces), fie de conflict.


Foto: O caricatura descrie vederile unui psihoterapeut din anii '60 care aplica notiuni de baza ale psihanalizei ca trauma pentru a explica orientarea sexuala: "Can Homosexuals be Changed?", in Homosexuals Today, edited by Isadore Rubin, New York: Health Publications, 1965 - Beinecke Rare Book & Manuscript Library / Yale University Library via psycheandmuse.library.yale.edu

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? 

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!