Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Psihoterapia psihodinamica inseamna mai mult decat sa vorbesti despre copilarie pe un divan

miercuri, 6 ianuarie 2016


psihoterapia psihodinamica cognitiv-comportamentala
Psihoterapia psihodinamica: dovezile despre eficienta ei se tot aduna...

Psihoterapia psihodinamica inseamna mai mult decat sa vorbesti despre copilarie pe un divan


Susan McPherson, University of Essex


Sunt unii care cred ca psihoterapia psihodinamica este un mumbo jumbo. Terapia care s-a dezvoltat din scoala freudiana de psihanaliza este descrisa adesea ca elitista, costisitoare, invechita si ineficienta. Terapia cognitiv-comportamentala (TCC), in schimb, e descrisa ca moderna, bazata pe dovezi, rapida si accesibila.

O multime de cercetari arata ca terapia cognitiv-comportamentala poate ajuta persoanele cu depresie usoara sau moderata ori pe cele cu anxietate. Ca urmare terapia cognitiv-comportamentala a devenit un fel de paracetamol pentru problemele psihice.

Cu toate acestea, atunci cand e vorba despre probleme psihice mai profunde, noile cercetari sugereaza ca psihoterapia psihodinamica - in cadrul careia terapeutul si pacientul formeaza o relatie terapeutica asa incat pacientul poate reflecta asupra trecutului si asupra relatiilor sale prezente, intelegandu-le si descoperind noi cai de a se relationa cu oamenii - poate fi eficienta. Nu e deloc un mumbo jumbo.


Rezolvarea rapida


Din 2008 incoace mii de noi psihoterapeuti cognitiv-comportamentali au fost formati pentru a acorda tratament pentru sute de mii de persoane. Aceste servicii sunt azi de regula cele dintai la care apeleaza oricine se confrunta cu probleme psihice si ajunge la medic.

Se spune ca exista peste 500 de tipuri distincte de terapie prin vorbire (talking therapy), posibil adecvate pentru diferite persoane in diferite momente pentru diferite probleme. Exista in prezent o disputa pe marginea ideii ca asezand terapia cognitiv-comportamentala pe un piedestal inseamna sa restrangi mult posibilitatea de alegere a pacientului.

Terapia cognitiv-comportamentala dureaza de obicei intre 6 si 12 saptamani, fie fata in fata, fie prin telefon, fie printr-un program de computer. Ceea ce imi aminteste de o "gourmet night" la Fawlty Towers cu numai trei optiuni in meniu: rata cu portocale, rata cu cirese sau "rata-surpriza". Concluzia lui Basil Fawlty a ramas celebra: "Rata daca n-ai mancat, ai ramas curand blocat!" (“If you don’t like duck, you’re rather stuck!").

Unele servicii si-au imbogatit meniul incluzand si alte psihoterapii cu rezolvari rapide. Printre acestea - o versiune scurta a psihoterapiei psihodinamice intitulata terapia interpersonala dinamica, presupunand 16 sedinte unul-la-unul in vederea tratarii tulburarilor afective, cum e depresia. Dar atunci cand oamenii intampina probleme foarte complexe, au nevoie, foarte probabil, de o forma de terapie cu o durata mult mai mare.


Nu indeajuns de buna pentru NICE


Psihoterapia psihodinamica este oferita de NHS [National Health Service - n. trad.] prin Tavistock Clinic din Londra, unde pacientii pot merge vreme de un an sau uneori mai mult. In alte zone [ale Marii Britanii - n. trad.], psihoterapia psihodinamica este relativ sporadica, intocmindu-se liste de asteptare tot mai lungi.

Motivul pentru care s-a considerat ca aceasta psihoterapie, ca si alte tipuri de talking therapy nu merg la fel de bine ca psihoterapia cognitiv-comportamentala este acela ca, desi cercetari exista, acestea sunt cercetari de un tip neagreeat de NICE (agentia care decide ce medicamente si terapii noi trebuie subventionate de NHS). 

NICE acorda prioritate studiilor de tipul randomised controlled trials care evalueaza cat de bine merge un tip de terapie prin comparatie cu un tratament standard curent. Dar cercetarile care compara terapiile intre ele ori care evalueaza o terapie de-a lungul vremii nu se afla in vederile NICE, chiar daca modul in care agentia ierarhizeaza abordarile de evaluare a cercetarilor este criticat atat din interiorul, cat si din exteriorul domeniului psihoterapiei.

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii


Un studiu realizat dupa standardul de aur


Cercetarea cea noua este primul studiu randomised controlled trial pe psihoterapie psihodinamica din NHS (finantat partial de Tavistock Clinic Charitable Foundation) pentru adultii cu depresie severa si de durata.

Pentru cei 129 de pacienti care au fost de acord sa ia parte la acest studiu antidepresivele - iar in unele cazuri terapia cognitiv-comportamentala - nu le-au fost de ajutor. Acest tip de depresie este definit uneori ca "rezistent la tratament".

Pacientii au fost desemnati aleator [random] sa fie tratati prin psihoterapie psihodinamica ori sa fie tratati ca de obicei. Au fost tratati timp de 18 luni, iar apoi au fost observati [followed up] pentru o perioada de pana la doi ani.

Rezultatele au aratat ca dupa 18 luni, atunci cand terapia s-a incheiat, starea pacientilor din grupul sub tratament nu parea mai buna decat a celor din grupul de control. Totusi, doi ani mai tarziu, semnificativ mai multe persoane din grupul de tratament se aflau intr-o stare mai buna decat cele din grupul de control.

Cele mai multe cercetari din psihoterapie nu reusesc sa isi urmareasca pacientii pentru o perioada atat de lunga. Un studiu randomised controlled trial recent pe terapie cognitiv-comportamentala pentru tratarea depresiei rezistente la tratament a conchis ca terapia cognitiv-comportamentala este de asemenea utila pentru acest tip de depresie. Cu toate acestea, trebuie observat ca terapia cognitiv-comportamentala din acest studiu a fost neobisnuit de lunga (18 sedinte), ca gradul de severitate al depresiei a fost ceva mai mic decat in studiul despre psihoterapia psihodinamica si ca pacientii au fost observati dupa tratament pentru o perioada de numai un an.

Intrucat depresia rezistenta la tratament e de lunga durata - uneori pentru intreaga viata - si e probabil sa existe recaderi, cercetarile cu perioade lungi de follow-up sunt esentiale pentru intelegerea impactului pe care il pot avea diferite terapii, nu doar in perioada in care pacientul se afla in terapie, dar si in anii urmatori.

Psihoterapia psihodinamica nu ofera rezolvari rapide. Poate trece destula vreme pana cand pacientul sa transpuna in practica ceea ce a aflat in terapie, prin urmare ar trebui sa ne asteptam ca vietile pacientilor sa se imbunatateasca numai treptat, dupa incheierea terapiei. Daca psihoterapia psihodinamica conduce la imbunatatiri nu atat in timpul terapiei, ci la doi ani dupa incheierea terapiei, atunci potentialul acestei psihoterapii, de a oferi schimbari de durata, in antiteza cu schimbarile trecatoare, ar trebui sa se afle in vederile pacientilor care cauta ajutor. 

Psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger


Gata cu caricatura


O recenzie recenta ce a luat in considerare toate cercetarile relevante despre psihoterapia psihodinamica sustine de asemenea ideea ca acest tip de psihoterapie poate ajuta persoanele suferind de o gama larga de dificultati psihice, inclusiv de depresie, anxietate sau tulburari de alimentatie.

Ceea ce nu inseamna ca psihoterapia psihodinamica ar trebui de acum recomandata oricui. Intrucat este un tratament lung si mai complex, s-ar putea sa nu ajunga niciodata printre modelele mainstream ale NHS, care se bazeaza pe acordarea de terapii scurte, de piata, pentru mase, de catre psihoterapeuti cu o formare mult mai ieftina, in timp si bani, decat cea a unui psihoterapeut psihodinamic. Dar inseamna, pe de alta parte, ca unele caricaturi traditionale despre psihoterapia psihodinamica ar trebui puse sub lupa reflectiei - cu deosebire ideea ca psihoterapia psihodinamica nu functioneaza. 

Este important ca pacientilor sa li se ofere o alegere reala de psihoterapie, la momentul potrivit, indeosebi oamenilor cu o suferinta de lunga durata, complexa si severa, pentru care abordarea rezolvarii rapide este prea putin probabil sa functioneze, ba chiar s-ar putea sa-i aduca in situatia de a cauta ajutor.

The Conversation

Susan McPherson, Senior Lecturer in Clinical Psychology, University of Essex

Acest articol a fost publicat initial in The Conversation. Cititi-l in original la original article.

Foto: Mad Men

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? Iata recomandarile noastre

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!