Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Automutilare si suferinta psihica intr-un nou proiect fotografic

joi, 25 februarie 2016



O femeie care sufera de tulburare de stres posttraumatic in urma unui abuz sexual, avand parti din corp cicatrizate, alege sa fie subiectul unui proiect fotografic ce vorbeste despre stigmatizarea asociata cu afectiunea psihica. Cicatricile spun povestea automutilarii corporale, o urma lasata adanc in piele care va aminti, pentru mult timp, de o suferinta psihica greu de elaborat.

Natalie McCain este un fotograf care traieste in Rockledge, Florida. Ea, asemenea altor multi artisti, a gandit un proiect fotografic prin care sa vorbeasca lumii despre ceea ce inseamna tulburare psihica. Noua femei suferind depresie, anxietate, tulburare de stres posttraumatic si alte boli psihice au luat parte la proiectul intitulat Adevarata fata a depresiei care face parte dintr-o tema mai larga numita Corpul Onest. Artista pleaca de la o realitate clinica, aceea ca unul din cinci adulti din SUA sufera o tulburare psihica. Din pacate, multi aleg sa nu caute ajutor din cauza stigmatizarii puternice asociate cu boala psihica. Natalie McCain afirma ca
Depresia nu se dezvaluie intotdeauna pe sine printr-un chip trist. Se poate arata intr-un zambet fortat al unei mame sau in felul in care cel mai bun prieten isi amana si isi tot amana planurile. Ea se ascunde in spatele prietenei care iti spune "sunt bine" desi tu stii ca nu se simte astfel.
Pe langa stigmatizarea afectiunii psihice, femeile se confrunta si cu o alta serie de prejudecati, cele legate de perfectiunea corporala. Iata cum doua preocupari centrale, afectiunea psihica la femei si aspectul fizic, se regasesc in proiectul fotografic al lui McCain.


Una dintre femeile participante marturiseste ca a fost diagnosticata cu tulburare de stres posttraumatic dupa ce, pe cand avea 19 ani, a suferit un abuz sexual din partea unui "prieten". Ea povesteste cum statea toata ziua in pat si dormea. Alternativele erau consumul excesiv de medicamente si automutilarea corporala. Sa-si raneasca propriul corp, a adaugat femeia, a reprezentat cea mai mare lupta, pentru ca simtea nevoia compulsiva de a se mutila.
Marturisesc ca este mult mai dificil sa renunti la a te taia sau a te automutila decat sa renunti la droguri. Asta se intampla fiindca tu esti propriul tau drog.
Intr-un din fotografii, se poate observa cum isi priveste cicatricile de pe picioare. Femeia e de parere ca nu toti cei care se automutileaza au tendinte suicidare, ci, pur si simplu, nu gasesc alte modalitati de a se exprima pe ei insisi si suferinta lor psihica. Ei au nevoie sa fie priviti fara sa fie judecati. Sa fie acceptati si iubiti ca oricine altcineva.


Alta femeie participanta la proiect a pozat impreuna cu bebelusul. Ea sufera depresie postpartum de la nasterea fiului ei. Dupa ce a avut o sarcina grea in care 27 de saptamani a trebuit sa stea in pat, la 6 saptamani de la nasterea copilului s-a trezit in incapacitatea de a se reintoarce la locul de munca. Ea spune ca acesta a fost inceputul depresiei. La inceput, credea ca experienta psihica dureroasa facea parte din noul ei rol de mama. Insa, cand fiul ei a implinit 15 luni, au inceput si atacurile de panica.
Nu stiam la acea vreme ce sunt atacurile de panica. Credeam ca ceea ce mi se intampla era doar un rezultat al stresului. De multe ori nu reuseasm sa merg la munca pentru ca, pur si simplu, nu ma puteam aduna.
Sotul a insistat ca femeia sa caute ajutor la un specialist, insa, desi a luat o pauza de la locul de munca, a vorbit cu un psihoterapeut si a luat medicatie antipresive, ea nu simte ca e mai bine.

Vezi care e legatura dintre depresia postpartum si pedeapsa corporala aplicata copiilor


Alta mama a recunoscut ca nu a mers sa caute ajutor pentru depresie pentru ca nu-si dorea sa ia medicamente toata viata. In cele din urma, a acceptat sa inceapa tratamentul dupa ce i-a marturisit sotului ca era pe punctul de a-si pune capat zilelelor. Ea a povestit ca
Ceea ce m-a ajutat cel mai mult au fost medicamentele. Am mers la psihoterapeut aproape trei ani. Dar, diferenta am simtit-o dupa ce am inceput tratamentul medicamentos.
Tulburarea psihica este si trebuie privita ca orice alta boala. Unul dintre subiectii proiectului fotografic al lui Natalie a subliniat ca, de pilda, depresia este o boala reala, asa cum e cancerul.
Daca un specialist iti spune ca ai cancer, nu te indoiesti si-i spui ca totul e doar in mintea lui. As vrea ca boala mintala sa nu care cu sine acest stigmat.



Sursa: dailymail.co.uk

psiholog Alexa Pleşcan psihoterapeut Bucuresti copii Cafe Gradiva

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!