Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Adio, Imre Kertesz!

luni, 2 mai 2016


imre kertesz roland jaccard freud

Imre Kertész nu a expediat, ca mine, frivole carticele cu decorative intentii adolescentine. A tradus Nietzsche, Freud si Wittgenstein in maghiara. A cunoscut pe pielea sa nazismul si stalinismul. Experienta sa de viata e la antipodul experientei mele de viata. Si totusi, cand il citesc, am adeseori impresia ca mi-am intalnit dublul. Atatea si atatea pagini pe care le-as putea copia, inclusiv cele despre inutilitatea luciditatii, despre patima stupida a lecturii ziarelor, despre scleroza sentimentelor primita ca o mana de ajutor, pentru ca ne ajuta sa mergem la groapa comuna.

Trei reflectii ale lui Imre Kertesz

Kertész l-a inteles din interior pe Wittgenstein: concizia sa impinsa pana la a-si face rau, ura de sine evreiasca ("forma cea mai pura a antisemitismului", nota el), gandirea-i conceputa ca o incercare de dominare, ca o razbunare, tot asa cum ochiul fugarului priveste inca o data in urma, plin de dispret si clarvazator. Eric von Stroheim nu-i departe.

Imperativul kantian

Kertész s-a angajat la un exercitiu in cea mai mare masura recomandabil: a intocmit lista tuturor bunurilor sale.
Numai greselile sunt ale mele,
a scris in josul foii, plina toata de numere de telefon. Precum si aceasta observatie atat de tulburatoare: e de folos sa vizitam uneori locurile in care s-au desfasurat minutele decisive ale vietii noastre, numai pentru a ne confirma astfel ca nu avem nimic in comun cu noi insine. Ceea ce ne face sa ne gandim inevitabil la ce scria Kafka:
Ce am eu in comun cu evreii, eu, care nu am nimic in comun cu mine insumi?

Kafka si fetita

Fidelitatea fata de locuri, fiinte, idei nu e niciodata altceva decat o strategie de disimulare a inconsistentei personalitatii noastre, inconsistenta invecinata cu pura nebunie. Aceasta granita Imre Kertész a atins-o in zorii zilei de 31 martie 2016. Ii dorim o calatorie mai buna decat aceea intreprinsa pe acest pamant al dezolarii, mai ales ca umorul sau devastator si geniul sau literar i-au asigurat destule deceptii. Pura ipoteza, cumva prea convenabila, ar fi conchis el, deoarece suntem toti incomunicabili. Nu-i intotdeauna valabil, si nici pentru toti, dragul meu Imre!

Traducere din limba franceza de D. L. Bîtfoi

Roland Jaccard Cafe Gradiva

Roland Jaccard

este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.

Toate articolele acestui autor

Un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!