Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Da click AICI si vezi cum PACATUIESC jurnalistii din online!!!

vineri, 17 iunie 2016



„N-o sa-ti vina sa crezi! Da click aici si vezi de ce STA SA MOARA jurnalismul online in Romania. Intra in IADUL ziarelor virtuale si afla cum esti PACALIT zi de zi!”. De la plagiat la ignorarea completa a comentatorilor online, de la reclamele ca nuca-n perete la titlurile ”senzationale”, am intocmit lista celor sapte pacate ale presei online de la noi.


7. Reclame disonante 


Chiar daca un ziar online sau un site de televiziune are, la fel ca presa de pe hartie, niste cadre predeterminate de layout, reclamele intra adesea in coliziune cu textul propriu-zis. Acest melanj de continut si reclame poate deveni iritant sau chiar jenant, observa S.P. Phadke (Media and Journalism Ethics, p. 245). Ce spuneti, de pilda, despre un articol politic ce-si doreste sa reflecteze obiectiv evenimentele dintr-o zi de campanie electorala, iar in marginea paginii virtuale iti sare in ochi un banner cu zambetul larg al unuia dintre candidatii din respectiva competitie politica (afis impus eventual, dincolo de vointa ziarului online, de serviciul de publicitate al Google)?


6. Stiri neactualizate


Acum cativa ani, un ministru al educatiei a fost acuzat de o sursa anonima ca nu si-ar fi luat bacul „din prima”, ci doar dupa o a doua sesiune de examinare. Site-ul unei televiziuni de stiri raspandeste vestea, care mai apoi e demontata, cu acte originale, chiar de oficialul vizat. Totusi, pe site-ul televiziunii, informatia nu a fost actualizata niciodata, cu toate ca (si aici e ironia!) articolul se termina cu mentiunea „stire in curs de actualizare”. Regula „update”-ului, a corectarii si actualizarii prompte a materialelor online, e vitala intr-un mediu cvasiperen, cum e spatiul internetului. Caci un articol eronat sau neactualizat poate fi accesat si peste doua zile, si peste doi ani de cineva care poate ca nu este la curent cu informatiile suplimentare ivite dupa publicarea acelei relatari incomplete. In plus, adaosurile online e de dorit sa fie transparente.
Cand se corecteaza erori aparute online, se indica faptul ca a fost schimbat sau actualizat continutul articolului, dar si care a fost greseala initiala, 
cere codul etic al Asociatiei Jurnalistilor Canadieni.


5. Titluri tabloide


Oricine isi ia portia zilnica de noutati de pe site-urile ziarelor si televiziunilor a cazut in capcana titlurilor bombastice de pe prima pagina (homepage), care te conduc la alte pagini online in care continutul propriu-zis al vestii se dovedeste mult mai putin dramatic. Goana dupa „click-uri” si „vizualizari” duce la titrari exagerate chiar si in presa economica, unde tonul este de asteptat sa fie ceva mai degraba unul sec. „SCENARIU APOCALIPTIC pentru ROMANIA. E JALE daca ni se intampla noua”, titreaza capital.ro (v. foto). Doar ca sa aflam, printr-un link spre site-ul concurent (economica.net) adevarata stire, intitulata mai domolit: „Romania poate pierde 4% din PIB in cazul unor inundaţii ca cele din Serbia sau Bosnia”. Intr-o parodie gazduita de VoxPublica la adresa senzationalismului ieftin, o serie de jurnalisti au fost invitati sa reformuleze, in cheie tabloida, titluri din literatura clasica. Spre exemplu, Acceleratul lui Toparceanu a fost tradus asa: „ANUNT BOMBA de la CFR”; „Soc si groaza in padure. Ghiceste cauza: are legatura cu ministerul condus de Traian Basescu in perioada 1996-2000”; sau „Ramai prost! Click aici ca sa vezi reactiile animalelor la trecerea TGV-ului lui Sova”.


4. Pacaleli in social media


Ziarele online se lupta cu disperare pentru a atrage pe paginile lor cat mai multi internauti. Iar originalitatea sau relevanta articolului nu are nici o valoare cata vreme nu aduce „vizualizari”. Tot ce conteaza este cum sa atragi cititorul si cine „da” primul stirea in spatiul virtual.
In acest mediu competitiv in care relatarile sunt postate instantaneu, exista pericolul ca procesul de verificare sa fie neglijat in graba de a fi primul care publica,
observa Gene Foreman (The Ethical Journalist, p. 316).

Explicatie: daca in presa „clasica” sursele primare erau comunicatele, conferintele de presa, interviurile ori marturiile de pe teren, acum toti jurnalistii preiau, uneori fara minime precautii, declaratii din social media. Ziare.com informa in 2008 cum muzicianul Tudor Chirila ar fi alergat gol-pusca prin centrul Bucurestiului, pentru ca ulterior sa ne dam seama ca agregatorul de stiri preluase informatia de pe blogul artistului, fara nici o verificare, devenind victima unei farse bine ticluite. „Aflu si eu ca blogul meu este o sursa de stiri”, s-a amuzat Chirila intr-un post ulterior.


3. Asocieri decredibilizante 


Ziarele online gazduiesc adesea bloguri sau opinii vadit partinitoare ale unor politicieni sau analisti politici. Chiar si acceptand diferenta intre stirea factuala si opinie, chiar si publicand disculpari prin care ziarul virtual nu-si asuma ideile exprimate in zona de bloguri, cat sa mai crezi in echidistanta unui ziar online cu pretentii de quality paper atunci cand politicieni si purtatori de cuvant din prima linie politica isi promoveaza cu zel opiniile pe homepage? De asemenea, la fel de problematica poate fi alegerea „prietenilor virtuali” ai ziarului care sunt desemnati in blogroll. Saptamanalul 22, de pilda, s-a vazut nevoit la un moment dat sa elimine din blogroll platforma de opinii politice inLinieDreapta.net. Decizia a venit dupa o serie de critici publice fata de un „site plin de calomnii, la concurenţa poate doar cu Tricolorul lui Vadim”, dupa comenta Andrei Pantu pe VoxPublica (25 ianuarie 2014).


2. Plagiatul


In plina era „copy-paste”, presa online nu duce lipsa de texte preluate integral sau partial de pe site-uri concurente, dar fara ca sursa sa fie citata si indicata prin hyperlink. Presati de timp ori pur si simplu in pana de inspiratie, jurnalistii online dau uneori nastere unor serii de articole „clonate”, in care doar titlul si sapoul mai difera, in comparatie cu celelalte ziare virtuale concurente. Desi cazurile de plagiat sunt reclamate si de cititori, dar si de jurnalistii „pagubiti”, masurile redactional-administrative sunt rare. O exceptie notabila a fost concedierea acum cativa ani a unui jurnalist al Gazetei Sporturilor. Conducerea ziarului sportiv anunta atunci ca acesta
a publicat şi semnat in ziar şi pe blogul sau afiliat gsp.ro un numar substanţial de articole de fotbal internaţional care conţin citate neatribuite, idei sau expresii din articole ale altor autori. Sursele au fost bloguri şi site-uri, cu predilecţie din Spania. 


1. Ignorarea cititorilor


Pe cat de dornici de vizualizari, like-uri si click-uri sunt jurnalistii online, pe atat de putini receptivi sunt la criticile juste din subsolul articolelor online - fie ca propun ajustari concrete (date sau nume eronate, greseli de exprimare), fie ca exprima o opinie bine argumentata in josul unui editorial online. Sectiunea de Cultura de pe adevarul.ro titra in 2012: „O pictura ruseasca de secol IX, pret de pornire: 550 000 de lei”. Comentatorii au observat ca era vorba de un tablou impresionist, deci de secol XIX, dar luni de zile titlul a ramas la fel (articolul a fost scos la un moment dat de pe site-ul Adevarului, dar poate fi gasit, partial, pe unele agregatoare de stiri). Desi multi analisti media au sperat, la aparitia jurnalismlui online, ca forumurile acestor ziare virtuale vor gazdui dezbateri relevante si vor apropia publicul de jurnalisti, lipsa de atentie acordata comentatorilor online face ca peisajul actual al presei de pe internet sa fie populat mai degraba de „postari malitioase, dezinformari si injurii”, remarca Foreman (p. 322). O concluzie dezolanta care te face sa devii nostalgic dupa dialogurile purtate prin batrana „Posta a redactiei”.

Sursa foto: captura de pe capital.ro.

Victor Popescu Cafe Gradiva

Victor Popescu

este filosof si fost jurnalist specializat in etica mass-media.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!