Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Relatia dintre psihanalist si analizand - intrebari si raspunsuri

miercuri, 7 septembrie 2016


psihanalist analizand psihanaliza

E posibil ca psihanalistul sa se indragosteasca de analizand?


E posibil ca si analistul sa se indragosteasca de analizand? Inteleg ca e mai putin probabil, pentru ca are o educatie care cumva il opreste si pentru ca are mai multi pacienti.

...fara afectiune reciproca pacientul nu poate sa creasca. Iar indragostirea analistului se produce pentru ca undeva, in adancul sufletului nostru, lucrurile sunt oricum reciproce - citez un alt profesor de-al meu:
nu exista transfer erotic fara contratransfer erotic. 
Numai ca "transferul" psihanalistului, numit in termeni clasici "contratransfer", trebuie sa fie de mai mica intensitate sau de mai buna gestionare in asa fel incat lucrurile sa nu o ia razna, in dezavantajul pacientului.


Psihanalistul nu ar putea deveni, la randu-i, dependent de analizand?


Este, intr-o anumita masura dependent de pacient, este o interdependenta, dar nu trebuie sa fie mai mult decat acesta ca sa schimbe rolurile.

Cititi si Ce inseamna nivelul implicit al interactiunii in situatia analitica (II)


E posibil sa apara un pacient care sa ii zdruncine psihanalistului tot sistemul de valori, inclusiv cel prin prisma caruia analizeaza?


Da, e posibil. Sistemul de valori prin prisma caruia analizeaza sau intelege nu este altul decat al lui personal [al psihanalistului], ca om. Daca are dificultati cu un pacient poate solicita supervizare sau poate face parte dintr-un grup de lucru de intervizare, iar daca dificultatile sunt si mai mari, poate face o noua transa personala (el [psihanalistul], ca pacient).


E posibil sa se inverseze raportul dintre psihanalist si analizand la un moment dat?


Da, nu e o situatie chiar rara si nici una catastrofala. Tot ce se intampla intre cei doi protagonisti ai curei este determinat de amandoi. De exemplu, sunt situatii in care "scena care se joaca" este aceea in care pacientul este ingrijitor, iar analistul ingrijit. Tot ce se intampla trebuie insa bine gestionat (nu constient, evident!) astfel incat pacientul sa nu fie retraumatizat, ci sa iasa din relatie intr-un echilibru mai bun decat a intrat.


Poate psihanalistul, inconstient, cauta un pacient de care sa se indragosteasca?


Nu ar fi bine sa caute asta. :) Insa ar fi de dorit sa fie in stare sa se indragosteasca de fiecare pacient al lui.

Cititi si despre Relatia reala dintre psihanalist si pacient (II)


De ce si-a ales psihanalistul aceasta meserie?


Va urez atunci sa gasiti analistul care sa va lase sa intrati in mintea lui. :) Fonagy spune, intr-un articol despre care am scris si urmeaza sa cititi, ca a-l lasa pe copil sa exploreze mintea ingrijitorului il va ajuta sa invete in acest fel despre minti.

Cred ca meseria [psihanalistul] o alege de fiecare data cand accepta un pacient cu care sa lucreze. Cand incepi o analiza ca pacient, nu o faci niciodata ca sa fii acceptat pentru formare la Societatea Romana de Psihanaliza :), ci pentru ca simti nevoia sa schimbi ceva la tine. Tot la fel, daca devii la randul tau analist, o vei face pentru ca, undeva foarte adanc, simti nevoia sa te re-vindeci cu fiecare pacient pentru ca asta se intampla efectiv, ambii ies din relatie imbogatiti si cred ca asta ramane resortul cel mai profund al psihanalistului, vindecarea sau schimbarea.


E posibil ca pacientul sa isi seduca psihanalistul?


Cum sa nu? :) Chiar incearca sa il seduca si chiar e bine sa reuseasca. :)


Analizandul isi poate intalni psihanalistul in afara curei psihanalitice?


Spuneti ca pacientul nu stie nimic despre psihanalist - dar poate sti, poate afla, nu neaparat de la psihanalist, din alte surse, poate afla destul de usor unde locuieste - il poate intalni intamplator la magazin - il poate urmari sau angaja pe cineva sa o faca - nu trebuie sa fie prea greu. Daca devine dependent de el, daca capata sentimente pentru el, aproape sigur ca isi va dori sa afle despre el - ce l-ar impiedica sa nu se limiteze la imaginatie?

Bineinteles ca poate afla, mai mult sau mai putin intamplator, si nu e nici o problema, nici macar daca se intalnesc pe plaja la coada la floricele ca sa il citez pe un coleg. :) (Sau poate e!) :) Psihanalistul ii spune pacientului ca este bine ca ei sa nu isi stabileasca intalniri si activitati in afara sedintelor din cabinet pentru ca aceasta activitate pe care ei o fac trebuie sa nu se suprapuna cu altele (asta pentru ca pacientul sa isi dezvolte "imaginatia" de care el are nevoie in cura [...]). Nu intamplator va dezvolta o anumita imaginatie despre analist - scenariul pacientului are legatura cu ceea ce el are nevoie sa (re)traiasca si doar cu asta lucram, nu? Daca insa "nu asculta" :) si il urmareste pe analist, se va vedea / afla "la fata locului" ce anume inseamna asta pentru pacient. Chiar daca afla lucruri despre analist, pacientul va ramane tot "in imaginatie" (Lacan ar spune "in Imaginar" cu obiectele sale pierdute si cautate) pentru ca cei doi nu sunt colegi, nu au un context de viata comun, nu au o relatie simetrica din punct de vedere social.

Cititi si Cate ceva despre greseala analistului

Cine ne poate defini clar iubirea pentru psihanalist?


Rezulta cumva din aceste discutii ca pacientul plateste pentru o relatie - chiar una de iubire, eventual, acceptata si chiar anticipata de psihanalist atat timp cat regulile sunt respectate. Cand pacientul inceteaza sa il mai iubeasca pe psihanalist, cura ia sfarsit. Sigur, cuvantul iubire poate fi inlocuit cu alte cuvinte, dar in fond cine ne poate defini clar iubirea? Gresesc?

Nu cred ca gresiti deloc. Cred chiar ca ganditi psihanalitic. :)

Comentariu de Georgiana Branisteanu la articolul "Analistul, intre «perfectiune» si «vulnerabilitate»" de Codruta Zerfas 

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Foto: thehindubusinessline.com

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!