Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Intalnindu-l pe Peter Fonagy

marți, 6 decembrie 2016


psihanalistul peter fonagy mentalizare

Il cunosteam pe psihanalistul Peter Fonagy din lectura neutru binevoitoare a cuvintelor sale asternute pe hartie, dintre care cel mai celebru este de departe conceptul de mentalizare. Il mai vazusem in treacat acum cateva luni in calitate de discutant la o conferinta University College London (UCL). O intamplare absolut neasteptata a facut insa posibil sa il pot intalni fata in fata. Introducerea lui a fost una inedita. Mi-a spus: Draga Cristina, imi cer scuze ca nu sunt David Tuckett si nici David Taylor si pentru ca te-ai trezit cu mine pe cap peste noapte.

Intr-adevar, seminarul clinic la care urma sa prezint in cadrul conferintei UCL, "Identity, Body and Mind", era destinat initial coordonarii psihanalistului David Tuckett. Apoi, cand acesta a anuntat ca nu va mai putea fi prezent, i-a urmat psihanalistul David Taylor, cu care am si discutat si am pregatit prezentarea. Cu o zi inainte de seminar, acesta m-a anuntat ca s-a imbolnavit. Si asa m-am trezit pe cap cu… Peter Fonagy.

Vedeti si Terapia bazata pe mentalizare. Expune Peter Fonagy

Intalnirea cu el a fost una foarte vie si incarcata de semnificatii. A sosit grabit, ducandu-si rucsacul in spate si bicicleta la subrat si mi-a spus:
I know you, you must be the therapist!

Apoi s-a asezat si si-a scos notitele extreme de ordonate si de migaloase. Mi-a cerut sa-i spun cu exactitate cum se pronunta numele meu si orasul de unde vin si apoi m-a intrebat daca a pronuntat corect. Ma preocupasem toata dimineata cu privire la claritatea englezei mele, iar el acum reflecta perfect aceasta preocupare oglindindu-mi numele si orasul in vocea lui.

A construit apoi prin cateva cuvinte o legatura cu auditoriul destul de numeros din sala. Tonul sau profund incarcat emotional si restituirea propriei trairi afective a lecturii au impregnat atmosferei autenticitate si un oarecare mister in asteptare, ca o poveste care asteapta sa fie spusa. Plecand de la prezentarea mea si de la dinamica asocierilor din sala care au curs firesc, a exprimat apoi cateva idei foarte clare cu privire la dificultatile cu care se confrunta un analist de copii in situatiile patologiilor foarte grave descrise de o organizare foarte primitiva a experientei psihice si de aparari psihotice (cum sunt patologiile autiste). Iata cateva dintre trasaturile descrise.

Vedeti si Peter Fonagy: Intrebari de baza in psihanaliza

Cautarea minutioasa a lumii fizice sau ceea ce el a numit pierderea in cautare, un teribil constrat intre pietrificarea lumii mentale si controlul exacerbat si continuu al lumii exterioare. Aceasta nevoie apare din cauza ca copilul aflat intr-o astfel de situatie nu poate suporta lume sa interna care este foarte persecutorie. Astfel se explica hipervigilenta, atentia excesiva acordata oricarui detaliu senzorial al lumii externe si al impactului apocaliptic pe care l-ar putea avea asupra lumii interne.

Echivalenta perfecta si permanenta intre interior si exterior care apare in cazul unei versiuni foarte primitive a lumii interne ce da nastere unor comportamente si manifestar ale copilului ce nu au nici un sens pentru cei din jurul sau, dupa exact acelasi model in care lumea externa nu are nici un sens pentru copil. Tot ceea ce exista in afara exista identic si la interior, dupa cum tot ceea ce exista inauntru este la fel si in afara.

Fragmentarea lumii interne care este extrem de persecutorie si care nu permite existenta unui obiect comun, impartasit pentru ca in acel moment obiectul devine rau. Aceasta persecutie interna coplesitoare da nastere unei miscari continue, care nu se opreste nici o clipa pentru a nu lasa loc sentimentului de distrugere pe care l-ar putea provoca interiorului.

Vedeti si Peter Fonagy despre dezvoltarea si relationarea copilului si a adolescentului

Relationarea prin enactment, una din cele mai importante observatii pe care psihanalistul le-a facut, explicand ca acesti copii, avand mari dificultati in a se recunoaste ca avand o minte si o lume psihica proprie, se relationeaza doar prin puneri in act, prin "intamplari" care constituie singura lor modalitate de intalnire cu celalalt. Mintea mea nu poate intalni mintea ta, asa cum s-a exprimat Peter Fonagy, si de aceea singurele care pot intalni sunt corpurile noastre si actiunile lor. Foarte important este, a adaugat el, ca analistul sa poata permite si sa poata contine si intelege valoarea acestor puneri in act, unele dintre ele punand-l la grea incercare. Referindu-se la agresivitatea acestor copii si la manifestarile agresive a spus ca nu considera foarte folositor apelul la reguli si interdictii, ci mai degraba o restituire a propriei simtiri:
Listen, I know that you are very angry, but I just don’t like being hit, I just hate that. And that’s why I don’t want you to do it.

Cititi si Efrat Ginot: Intersubiectivitate si neurostiinte - intelegerea enactment-urilor si a semnificatiei lor terapeutice

Autodezvaluirea ca forma de interpretare, data fiind lipsa oricaror repere care sa situeze experienta psihica a copilului. Incercarile de problematizare sau intentiile de a exprima curiozitatea nu vor duce foarte departe munca cu copilul pentru ca acesta se va regasi in dificultatea de a se conecta cu ele. Mai mult, aceste incercari esuate constant vor crea analistului un sentiment de inutilitate si neputinta, creand o atmosfera deprimata si mortifera la limita abandonului. Va fi nevoie ca analistul sa se exprime pe sine in ceea ce simte, vede si aude pentru a-i crea o oglinda vie si cu posibilitati de transformare copilului.

Cititi si Autodezvaluirea din perspectiva teoriei intersubiective

Nevoia unei distante tolerabile, o alta observatie foarte importanta cu privire la faptul ca reglarea distantei fata de acesti copii este un obiectiv foarte greu de aproximat. Prea aproape inseamna intruziv si produce o reactie agresiva, prea departe inseamna abandon si produce o reactie melancolica. Intr-un du-te vino continuu, a construi un punct de intalnire devine o sarcina foarte dificila si delicata.

Interventiile lui Peter Fonagy au produs in mintea mea o trecere subtila la o acceptare mai degraba din sfera pozitiei depresive a limitelor travaliului pe care il putem realiza, iesind din sfera clivata a jocului perpetuu intre omnipotenta maniacala a iluziei vindecatoare si neputinta sau inutilitatea mortifera. La finalul prezentarii, mai multi dintre cei care participasera mi-au strans mana si mi-au multumit cu o emotie foarte vizibila. Le-am strans si eu mana la randul meu si m-am gandit ca prezenta lui Peter Fonagy nu a fost doar calea catre intalnirea unor minti pline de ganduri, ci a fost si purtatorul viu al emotiei care a putut circula liber asociativ. Mi-am dat seama ca pentru a intelege cuvintele cuiva este nevoie sa il poti simti si ca sa il poti simti este nevoie ca el sa se lase simtit.

Peste un pic de timp, cineva mi-a spus incantat: Cu ce somitate te-ai intalnit!

Iar eu mi-am zis: De fapt, cu ce om m-am intalnit!

psiholog psihoterapeut Cristina Calarasanu Cafe Gradiva

Cristina Calarasanu

este psihoterapeut si membru fondator al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie.

Toate articolele acestui autor

Foto: https://emotionsblog.history.qmul.ac.uk/2015/05/peter-fonagy-on-psychoanalysis-and-iapt/

3 comentarii

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!