Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Convorbiri particulare intre fiica si mama

convorbiri particulare ingmar bergman liv ullmann
Departare, inserare, fete palide, respiratia care continua, totusi, pulsul sangelui care continua, totusi. De o parte, manie confuza: tu, care esti mama mea, tu nu m-ai iubit niciodata. Eu am mers pe drumurile mele proprii, drumuri pe care tu, mama mea, fara indoiala mi le-ai aratat, dar cand te-am crezut si am mers pe drumurile pe care tu mi le-ai aratat, dar ai uitat, atunci ti-ai desprins inima de mine, nu ai vrut sa ma mai vezi. Te-am iubit si te-am admirat in zadar. Asa a fost si asa este.

Si apoi, de partea cealalta: acolo sta Anna, fetita mea, copilul meu, si ma priveste tot timpul cu ochi intunecati, neprefacuti. Ar trebui sa intind mana si s-o ating, ar fi simplu. Ar trebui s-o iau la pieptul meu, ar fi simplu. Ranile ei sunt ranile mele. De ce stau nemiscata si o privesc cu ochi straini, ca pe o straina? De ce ma aspresc, de ce ridic obstacole, de ce transform motive neimportante in fapte hotaratoare? De ce nu pot... ea a luat un drum gresit. Iubitul meu copil, de ce nu te iau la pieptul meu? Fetita mea a mers pe drumurile ei, ea nu a ascultat niciodata, ea s-a desprins, s-a departat, m-a tinut afara. Eu am stat singura, fara putere si manioasa. E aceasta o razbunare? Exista vreo satisfactie in starea ei jalnica? Nu, nici o satisfactie. Dar nici apropiere.

(Fragment din Convorbiri Particulare de Ingmar Bergman, editura Univers, Bucuresti, 2000)

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!