Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Angoasa si fanatismul, doua surori

miercuri, 7 iunie 2017


angoasa fanatism religie avort

„Familia - celula de baza a societatii”? Mai este azi familia „o celula”? In multe tari, nu. Unii resimt disolutia familiei (mai ales a celei traditionale) ca un atac la propria persoana, de aceea se straduiesc sa mentina un mod de viata care de departe nu se inscrie in realitatile pe care le traim.

Haosul (asimilat cu moartea) nu e placut deloc. Nevoia de structura, de granite clare si sanatoase este fireasca, insa atunci cand nevoia de structura si repere este extrema, pentru ca haosul (perceput) este mare, atunci ea naste monstri, adica granite nerelaxate, rigide care mai devreme sau mai tirziu vor cadea, prin violenta. Multe utopii se nasc din dorinta omului de a controla lumea inconjuratoare.

Utopia are in ea un simbure de fanatism. Marii fanatici, deseori extrem de nationalisti, au visat societati ideale si popoare ideale. Idealismul nu este bun decat in visare. Punerea lui in practica se loveste de extrem de multe nuante ale realitatii. Fanaticii se tem deseori de a fi influentati de altii. Acesti „altii” sunt atat de amenintatori, incat trebuie decimati. Frica de „altul” este o arma de exterminare. Angoasa de a se „pierde” in altul diferit nastre monstri.

Nationalismul are o doza mare de fanatism. Si totusi, cu cat cineva se lupta pentru a nu se lasa influentat de nimic, cu atat e mai vulnerabil. O tara tanara cum este Romania nu se simte sigura pe identitatea ei si doreste sa isi creeze si sa isi mentina identitatea prin solutii care par de departe discriminatorii.

Mi-au atras atentia unele solutii de aici sau cele pe care dorea sa le adopte Polonia - acestea sunt departe de a stopa avorturile si de a creste natalitatea.

Romania are o istorie traumatica legata de obligatia de a avea copii. Vezi aici.

Avortul este extrem de incriminat si de biserica, astfel incat putine femei (indiferent daca sunt credincioase, atee sau agnostice) pot vorbi fara rusine si vina despre faptul ca au avortat. Incriminarea femeii, lipsa de responsabilizare a barbatului in acest subiect nu va duce la scaderea avorturilor, ci dimpotriva.

Cititi si Tabuuri transgenerationale

Solutiile ca sa fie cat mai putin discriminatorii au nevoie de a fi ancorate in realitate.

Si unele dintre realitatile romanesti de azi spun cam asa:
  • O parte din romani traiesc fara a avea nevoile de baza rezolvate (lipsa hrana, lipsa locuinta, lipsa loc de munca, lipsa scolarizare).
  • Educatia si cultura in genere lasa de dorit in unele zone din Romania.
  • Educatia sexuala in particular este inca subiect tabu in societatea noastra.
  • Politicile sociale de a sustine un cuplu tanar nu prea exista.
  • Cresele nu ofera continerea necesara pentru un copil sub 3 ani (vorba proverbului african „este nevoie de un sat sa cresti un copil”).
  • Intoarcerea la serviciu cat mai devreme a parintelui este considerata un lucru „excelent” de catre angajator (care nu are nici un interes sa plateasca salariul 2 ani sau chiar 3), insa uneori si de catre parinte. (Aici nu numai Romania sta prost, ci si alte state. Munca in exces nu intra la „dependente”).
  • Violul e „admis” in unele zone din Romania.
  • In unele zone din Romania, femeile nu sint „oameni”.

In acest context ce solutii ar fi realiste si eficiente?

Poate ca mereu romanii (sau doar unii) au simtit ca se „destrama”, ca nu se contin, desi, daca ne verificam stramosii, o sa aflam ca in fiecare dintre noi traiesc vreo 4-5 natii (poloni, nemti, tatari, rusi, unguri, sasi, lipoveni).

Cat despre continere, multi romani strang pungi, chiar daca nu folosesc toate pungile pe care le strang. Punga e o membrana, un container, un continator de „diverse”. Sa fie oare nevoia de a ne contine asa de mare tocmai pentru ca de-a lungul vremii ne-am simtit „atacati” din toate partile ? Romanii sunt pastratori. Pastreaza deseori multe... unii chiar si gunoiul.

Oare ce avem nevoie sa continem?

Sau poate toata omenirea are nevoie de o placenta mare?

psiholog psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi Cafe Gradiva

Cristiana Alexandra Levitchi

este psihoterapeut, psiholog clinician, facilitator constelatii. "Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi este strain" - vorba lui Terentiu a devenit motto-ul sau.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!