Responsive Ad Slot

Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Copilul are cosmaruri. Cum il ajuti sa le digere?

miercuri, 12 iulie 2017


Monika Specht-Tomann E un monstru sub pat Editura Trei

Fricile copiilor de intuneric, de separari sau de greutatile de la gradinita si scoala - toate acestea sunt abordate pe intelesul parintilor, dar si al psihologilor, de psihoterapeutul austriac Monika Specht-Tomann, in cartea E un monstru sub pat! Cum sa intelegi si sa gestionezi fricile copiilor. Iata un fragment din acest volum care a aparut chiar in aceste zile, la Editura Trei.

Printr-o metoda sau alta este posibila ameliorarea situatiei create de visele rele si de noptile agitate. Cum ar putea parintii sa acorde sprijin in mod concret?

1. Masuri preventive: Este indicat sa fie discute si elaborate impreuna cu copilul anumite experiente extrem de stresante sau de tulburatoare pe care acesta le traieste. Copilul trebuie sa aiba posibilitatea sa exprime avalansa de emotii si ganduri care se declanseaza – prin joc, rasete, exprimarea verbala a supararii, prin exteriorizarea furiei, prin adresarea unor intrebari. In acest sens, povestile, jocurile sau formele de exprimare creativa pot fi la fel de utile ca transmiterea de cunostinte adecvate varstei copilului. O alta posibilitate de a evita crearea unui teren fertil pentru cosmaruri este aceea de a practica seara anumite ritualuri, prin intermediul carora sa li se permita copiilor sa se acomodeze cu faptul ca s-a innoptat.

2. A permite copilului sa povesteasca si a-l asculta: Copiii mici, mai ales, se confrunta cu mari dificultati in a distinge intre realitate si experientele din vis. Pentru ei totul este la fel de ”real”, cei mici cred si ca parintii pot, la randul lor, sa ii vada, de exemplu, pe lupii cei rai sau pe uriasul periculos. Pentru a recunoaste lumea visului ca atare si pentru a o putea delimita de experienta reala, este util ca visele sa fie povestite. ”Dar ce ti s-a intamplat rau in vis? Haide, povesteste-mi!” – prin intermediul acestei solicitari, copilul este ajutat sa se distanteze putin de continutul visului si sa denumeasca teama. Cate o aratare sinistra se va dovedi a fi doar o stafie dintr-un vis sau se poate dovedi chiar un companion inofensiv.

3. A permite apropierea: Atunci cand copiii alearga noaptea la parinti si cand povestesc vise urate, acestia cauta mereu sa obtina si oarece protectie, siguranta si alinare. Adesea acestia vor sa se strecoare sub plapuma, pentru a simti intr-un mod intens apropierea si caldura parintilor. In aceasta privinta exista numeroase opinii, dintre cele mai diferite, care se diferentiaza unele de altele foarte mult in functie de spiritul timpului, de convingerile familiale si de ideile cu privire la educatie. Acestea variaza de la ”Copilul trebuie sa fie dus imediat inapoi in patul sau!” pana la ”Copilul meu poate sa vina oricand la noi in pat!”. Indiferent de pozitia pe care parintii o vor adopta in aceasta privinta, este important pentru copii sa li se explice clar care este locul lor pe timp de noapte. Acestia ar trebui sa fie doar oaspeti in patul parintilor si nu vizitatori permanenti.

4. Procesarea ulterioara: In vise pot iesi multe continuturi psihice la suprafata, care vor continua sa fie prezente si pe timp de zi, si uneori percepute ca fiind stresante. In aceasta privinta, copiii pot fi sprijiniti sa gaseasca o modalitate de a da o forma imaginilor din vis. Nu este indicat sa se recurga la interpretari sau la explicatii ”excesive”, ci este bine ca desenele, imaginile, figurile sau situatiile de joc sa fie lasate sa vorbeasca de la sine. Atunci cand, in vise, copiii se confrunta cu continuturi infricosatoare, ei gasesc adesea propriile lor solutii.

Exemplu: In timp ce Irene, care are noua ani, tine, de exemplu, un jurnal in care isi noteaza toate visele urate si tot ce ii trece prin minte apropo de acestea, Agnes, care are sase ani, construieste un inel care ”captureaza” visele rele. Ea a auzit de faptul ca indienii intind niste plase peste locurile unde dorm copiii lor, in care se prind visele rele si prin care pot trece cele bune. Cu ajutorul mamei ei, Agnes reuseste ca, dintr-un inel de lemn, sfori, scoici si pene, sa construiasca un frumos si colorat inel care devine paznicul somnului ei, care vegheaza asupra viselor ei.

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!