Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Psihoo - Evenimente

Cauta in revista

Adolescenta, de la haos pubertar la redescoperirea obiectului

joi, 1 martie 2018


Adolescenta este perioada de dezvoltare in care intervin modificari importante, modificari atat in plan psihologic, cat si fiziologic si social. Daca pana la pubertate sexualitatea era preponderent autoerotica, la adolescenta ea isi gaseste un obiect sexual. Freud caracteriza aceasta transformare prin ceea ce a numit primatul zonei genitale, adica pulsiunile sexuale si zonele erogene conlucreaza pentru obtinerea unei sexualitati mature in care exista un obiect si exista un scop sexual. Noul scop sexual, adauga Freud, este pus in serviciul functiei de reproducere. Nu mai este unul pur autoerotic ca in sexualitatea infantila, ci devine un scop altruist.

adolescenta criza haos pubertar

Din punct de vedere social, adolescentul devine din ce in ce mai putin dependent de persoanele de atasament. El cauta compania unui grup de prieteni si, cel mai important pentru el, este sa fie acceptat in grupul ales.

Michel Vincent vorbeste in cartea sa A indura adolescenta despre trei pozitii care caracterizeaza aceasta perioada. Prima dintre ele se numeste haosul pubertar si priveste, in special, transformarea libidoului de la organizarea infantila la organizarea genitala. Copilaria este delimitata de adolescenta prin ceea ce se numeste perioada de latenta. La sfarsitul acesteia,
diminuarea clivajului favorizeaza puseul instinctual si emergenta angoaselor provenite din "descompunerea" haotica a stratificarii infantile a dezvoltarii libidinale. Folosesc aici termenul de descompunere prin opozitie cu compozitia erotismelor din descrierea data de S. Ferenczi conceptului de amphimixie, si anume combinarea erotismelor pregenitale care participa la dezvoltarea libidinala. (Michel Vincent, A indura adolescenta, Editura Fundatiei Generatia, 2008)
Tensiunile de care este asaltat adolescentul, atat venite din exterior cat si din interior, reactiveaza diferite componente ale dezvoltarii sale libidinale si agresive care se aflau in latenta. Astfel are loc o descompunere a organizarii oedipiene infantile.

Cititi si Ce se intampla cu adolescentii care nu au acces la telefon si internet o zi intreaga

A doua pozitie ce caracterizeaza pubertatea este numita pozitia narcisica centrala la adolescenta. Adolescentul traieste o deziluzie in ceea ce-i priveste pe parintii sai. Imaginea lor nu mai este idealizata asa cum era in perioada falica a organizarii oedipiene. Aceasta dezinvestire are ca rezultat o repliere a libidoului de pe obiectele parentale pe Eu. Retragerea fata de parinti, observa Vincent, se afla in legatura directa cu dorinta de apropiere incestuoasa pe care adolescentul o simte fiind amenintatoare. Adolescentul trebuie sa faca fata atat pulsiunilor care ameninta din interior, cat si dezinvestirii imagourilor parentale. Daniel Marcelli si Alain Braconnier remarca in Tratat de psihopatologia adolescentei (Editura Fundatiei Generatia, 2006) ca adolescentul trebuie sa faca fata unor conflicte inainte de a le gasi solutii:
mijloacele de care dispune - fie ca le reutilizeaza pe cele specifice perioadei oedipiene, fie ca descopera unele noi, specifice adolescentei - au ca scop sa faca suportabila aceasta depresie si aceasta incertitudine identificatorie subiacenta.
A treia pozitie este lagata de redescoperirea obiectului. Dupa ce libidoul se retrage in Eu urmare a dezinvestirii imagourilor parentale, urmeaza o faza de descoperire si alegere a obiectului. Freud descrie cateva modalitati diferite de alegere a obiectului. Una este cea narcisica in care iubim ceea ce am fost noi insine, ceea ce suntem sau ceea ce am dori sa fim noi insine. Cealalta este de tip anaclitic in care iubirea este aleasa dupa modelul persoanelor care ne-au ingrijit in copilarie.

Cititi si Depresia la copii si adolescenti poate fi prevenita la scoala

Noul joc al identificarilor care este pus in scena in perioada adolescentei subliniaza rolul extrem de important al Idealului Eului. Serge Lebovici considera conflictul dintre Supraeu si Idealul Eului un conflict cheie in adolescenta si explica anumite comportamente compulsive de esec. Daca Supraeul este numit mostenitor al complexului Oedip, Idealul Eului este numit mostenitor al adolescentei. Functia Idealului Eului este de a contribui la formarea identitatii sexuale, la redescoperirea obiectului si conservarea echilibrului narcisic. Ritvo si Solnit (1960) considerau ca Idealul Eului provine din trei surse principale: idealizarea parintilor, idealizarea copilului de catre parinti si idealizarea de sine a copilului. Din cauza exploziei libidinale, pe de-o parte, si a dezinvestirii imagourilor parentale, pe de alta, echilibrul narcisic se pierde temporar in adolescenta. De aceea, sarcinile Idealului Eului, asa cum le-a vazut M. Laufer, constau in a ajuta la modificarea relatiilor interne cu obiectele primare, in a controla regresia Eului si de a favoriza adaptarea sociala. Rolul jucat in adaptarea sociala este important in mod deosebit pentru ca, caracteristica Idealului Eului in adolescenta este
de a se servi de exterior, de grup ca de un releu de identificare si de gratificare narcisica.

Redescoperirea obiectului merge mana in mana cu reechilibrarea sentimentului de identitate al adolescentului. Cu cat acesta este mai fragil, cu cat copilul a trait esecuri, rupturi sau discontinuitati in formarea identitatii sale, cu atat nevoia de obiect este vazuta ca o amenintare narcisica. Dimpotriva, daca adolescentul a cunoscut un sentiment al continuitatii identitare in copilaria sa, acum va fi capabil sa se reordoneze in scopul cautarii unor noi identificari gratificatoare.

psiholog Alexa Pleşcan psihoterapeut Bucuresti copii Cafe Gradiva

Alexa Bîtfoi

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!