Ultima ora

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Neurobiologia interpersonala. Cateva concepte

miercuri, 21 martie 2018


Ce este neurobiologia interpersonala


Daniel Siegel, fondatorul neurobiologiei interpersonale, este profesor de psihiatrie, psihoterapeut, cercetator in teoria atasamentului si aplicatiile sale in educatie. Neurobiologia interpersonala nu este o forma de terapie, ci o abordare metodologica, o modalitate de a integra o gama larga de stiinte, de fapt de a folosi tiparele lor de intelegere transpunandu-le la nivelul mintii pentru a vedea in ce moduri se creeaza experienta subiectiva, si in ce fel putem interveni asupra acesteia din urma. Daca ne uitam la ordinea stiintelor listate de Siegel pe site-ul sau am putea gandi interdependenta stiintelor in felul urmator:
  • stiintele-sursa: antropologie, biologie (a dezvoltarii, evolutionista, genetica)
  • stiintele masurarii: stiintele cognitive, informatica, matematica, neurostiintele
  • stiintele observatoare: lingvistica, psihopatologia dezvoltarii
  • stiintele care vorbesc despre starile de lucruri, despre ce se intampla in mod real si putem observa: fizica, psihiatria, psihologia, sociologia, teoria complexitatii si haosului

neurobiologia interpersonala daniel siegel mindfulness

Siegel este preocupat de raspunsul la urmatoarele intrebari:
  • Cum se dezvolta mintea umana? 
  • Cum putem explica stiintific ce se intampla intre doua minti?
  • Care este impactul relatiilor interpersonale asupra relatiei minte-creier?
  • Ce fel de experiente produc schimbare si reconfigureaza sistemul creier-minte?
  • Care sunt componentele sanatatii mintii, ale rezilientei si empatiei?

Cititi si Psihanaliza ar trebui sa incorporeze neurostiintele pentru a supravietui 

In conceptia lui Siegel, relatia minte-creier in cazul fiecarui individ este mediata de relatiile interpersonale, de schimbul de energie si informatie (nivelul simbolic) care creeaza experienta, adica, pe de o parte, starea de flux a sistemului neurobiologic propriu si, pe de alta, interactiunea dintre starile interne si cele ale altei/altor minti.

Mintea este un proces relational care regleaza si modifica fluxul de energie si informatie al interrelatiilor corp-minte-creier, adica atat trairile corporale viscerale, cat si starile mentale complexe, inclusiv constiinta. Constienta de sine si cea referitoare la alte minti sunt profund interconectate: in asa masura ca avem nevoie de o harta pentru a descoperi sursele lui eu in noi.


Integrarea


Integrarea mintii sau capacitatea pentru constiinta are la baza integrarea neuronala care presupune diferentierea ariilor si conectarea lor. Ariile limbice (emotia, motivatia, evaluarea afectiva, memoria, atasamentul) sunt conectate prin fibre integrative cu cele cognitive. Experientele primare bune, cele de atasament si cele educative, dar si practicile meditative sunt cele care maresc numarul acestor fibre integrative ce conecteaza nivelurile creier-corp-minte. Traumele relationale (atasament, neglijenta, abuz) slabesc aceste fibre integrative. Afectarea integrativa se regaseste si la tulburarile psihiatrice genetice precum schizofrenia si tulburarea bipolara.

Daca integrarea duce la armonizare intre niveluri diferite (de exemplu, intre stari emotionale si sistemul imun), lipsa ei duce la haos si rigiditate, la starile mentale caracteristice tulburarilor psihiatrice si emotionale.

Siegel spune:
Integrarea la nivelul mintii presupune conectarea aspectelor separate ale proceselor mentale, ca, de exemplu, a gandirii cu simtirea, a senzatiilor corporale cu logica.
Procesul e unul de felul urmator:
Avem capacitatea de a ne focusa atentia in noi moduri pentru a canaliza activitatea neuronala in acele arii care nu sunt diferentiate sau conectate. Folosindu-ne astfel de mintea noastra putem schimba conexiunile structurale ale creierului nostru.

Traumele din copilarie: cum ne afecteaza ele sanatatea?


Mindsight. Empatia si mintea emergenta


Empatia si constiinta sunt produse de aceleasi arii ale creierului social, ca sursa lor comuna, insa diferentiate se transpun in ceea ce Siegel numeste capacitate de mindsight: prezenta fata de lumea interna, empatie fata de cea a altcuiva si onorarea diferentelor in relatiile interpersonale.

Empatia presupune diferentierea de celalalt pentru a-l putea vedea nu doar la nivel emotional si visceral, ci si cognitiv (intelegerea perspectivei sale); nu doar prin prisma relatiei apropiate cu el, ci prin cea a faptului ca apartine comunitatii umane (compasiune).

Relatiile interpersonale, mintea si creierul au de-a face cu procese de schimb, cu relationare, cu reglari si cu mecanisme de functionare a fluxurilor de energie si informatie. Mintea este un proces emergent, provenind atat din relatii, cat si din creier. Functia sa principala este autoreglarea - si regleaza chiar acele niveluri sau acele relatii din care a provenit. Rezultatul reglarii este coerenta mintii, starea de bine, rezilienta si sentimentul conexiunii cu lumea - care poate fi simtit ca sentiment al infinitului.


Mindfullness awareness: accesarea si expandarea constiintei


Siegel explica cum functioneaza mindfullness awareness si cum putem trece de la cunoscut (tot felul de stari mentale momentane si prezente la intensitate maxima) la cunoastere (procesul atotcuprinzator al constiintei), de la certitudinea vietii de zi cu zi la posibilitatea sau capacitatea de actualizare care presupune contexte mai vaste, incluzand relatiile cu lumea in general. Cand, prin meditatie, diferentiem nivelurile (simturi, stari corporale, stari mentale, relatii si legaturi, conexiuni cu lumea) mutand atentia de la unul la altul - devenind atenti la formele de manifestare si ritmurile acestor accesari ale constiintei, precum si la ce se intampla cand suntem intre niveluri, cand ne intoarcem la imaginea de ansamblu  - are loc un proces de felul urmator:
Cand aduci la descrestere curba de probabilitate a energiei de la varfurile actualitatii [ce este cert in acest moment, reprezentarile mentale si activitatile planuite] catre platourile probabilitatii [dipozitii, intentii si modalitati de actiune/a fi] pana la planurile posibilitatii [certitudine 0, orice posibilitate devine manifesta] atingi senzatia infinitului. Atunci toate planurile de posibilitate - al meu, al tau, al lui - se reduc la unul singur, sunt de fapt unul si acelasi. Infinitul e infinit.
Implicatiile sunt vaste, depasind simpla stare de bine individuala sau repararea mecanismelor interne destabilizate si revenirea la sanatate a unui singur individ:
Ne aflam intr-un moment istoric - dat fiind tot ce se intampla acum in lume si numarul mare de oameni de pe planeta - in care viitorul umanitatii depinde de expansiunea constiintei noastre.


Foto:  http://www.drdansiegel.com/blog/2015/01/07/brain-insights-and-well-being-2/


Cititi si ADHD si ”sindromul cercetatorului englez”


Cristina Ene Cafe Gradiva psihoterapie psihanalitica

Cristina Ene

se formeaza in psihoterapie psihanalitica.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!