Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Psihoo - Evenimente

Cauta in revista

Psihoterapeutii despre relatia dintre clinica si practicile diagnostice

joi, 24 mai 2018


Psihoterapeutii, in interventiile lor, si psihiatrii, in practica lor diagnostica isi bazeaza abordarile pe cercetare, pe acea fundamentare empirica a metodelor ce capata o tot mai mare pregnanta in ultima vreme. Psihiatrii gasesc in DSM-5 acele trasaturi standard ale anumitor tulburari, iar psihoterapeutii dispun de manuale standardizate pentru interventii de mare precizie, special concepute pentru anumite dificultati psihologice. Cercetarea si practica clinica sunt totusi domenii empirice diferite. Cercetarea exclude pacientii cu una sau mai multe tulburari concomitente, astfel ca acesti pacienti mai complecsi se afla propriu-zis dincolo de intelegerea diagnostica. Cercetarea surprinde tulburarea in stare pura care in practica e complicata si distorsionata de factori psihologici individuali si in principal de raspunsul pacientilor la suferinta.

psihoterapie psihanaliza psihiatrie cercetare tratament Peter Fonagy Nancy McWilliams

Psihanalista Nancy McWiliams spune ca a ne baza pe cercetare nu inseamna sa luam ad litteram rezultatele ei si sa credem ca avem de-a face cu niste tulburari de sine-statatoare si nu cu pacientii care le experimenteaza. Pacientii isi suplinesc boala cu tot felul de particularitati tinand de stilurile de atasament, temperament, introversie / extraversie, identificari, aparari, maturitate, sensibilitati culturale si religioase.

Practica clinica ne arata ca pacientii cu personalitati diferite sunt depresivi si anxiosi in moduri diferite, desi simptomele fizice sunt aceleasi. Exista o diferenta majora intre depresia melancolica in care pacientul traieste ura de sine si cea narcisica centrata pe cererea ajutorului. Similar si pentru anxietate: distinctia intre felurile de anxietate (anihilare, separare, morala, semnal, posttraumatica) are efectiv implicatii medicale pentru ca in creier exista sisteme afective separate (panica si frica au circuite separate si alti neurostransmitatori care mediaza raspunsurile), asa ca medicamentele nu vor functiona doar pe simptomul ca atare al anxietatii fizice.

Exista cinci subtipuri de anxietate si depresie, arata un studiu de la Stanford 

Desi psihiatrii isi trateaza pacientii si in functie de cum ii inteleg (psihopatologic vorbind), nu doar prin prisma diagnosticului, ei sunt nevoiti sa tinteasca medicamentos fiecare categorie de simptome in parte - ceea ce inseamna ca in fond nu exista un concept al interrelatiilor dintre tulburari, iar pacientul este tratat pe unitati de boala. De fapt, e tratat in termenii tulburarii statice, nu in cei ai modului in care opereaza pe un fond al personalitatii sau al contextului de viata al pacientului.

Prin contrast, abordarea psihoterapeutica isi regleaza interventiile in functie de modul in care opereaza tulburarea psihica la fiecare individ si de experienta sa interna. Problema nu consta insa in acest contrast, pentru ca abordarea diagnostica si cea psihoterapeutica nu se exclud, ci in faptul ca uneori pacientii psihologici sunt diagnosticati psihiatric, prin prisma severitatii simptomelor colaterale, nu primare. Sa zicem ca o tulburare de personalitate se acutizeaza cu stari depresive, anxietate sau ganduri obsesive. Atunci devine diagnostic psihiatric, necesitand terapie medicamentoasa.


Peter Fonagy: cercetarea e cea care diferentiaza terapiile eficace


Terapeutii care lucreaza la interfata tulburarilor de atasament cu tulburarile de personalitate precum psihanalistul Peter Fonagy e de parere ca exista doua aspecte pe care viitoarele cercetari in psihoterapie le au de corelat si diferentiat:
  • unul general psihopatologic care prezice persistenta tulburarii,
  • unul specific simptomatic.
Credinta sa este ca orice terapie buna are la baza un model fundamentat empiric al dificultatii si ca terapeutul nu poate lucra legitim in lipsa acestuia.

Abordarea sa este si psihanalitica, cu respect pentru diferentele individuale si tehnica, in concordanta cu modelele de interventie standardizate:
  1. Care sunt mecanismele bolii? 
  2. Ce anume nu functioneaza pentru un anume individ?
  3. Cum particularizam tratamentele?

Peter Fonagy crede ca
terapiile noastre sunt mult prea generale. Terapeutii tintesc mai degraba psihopatologia generala si nu specificitatea simptomatica.

Conceptia lui despre ce anume functioneaza in psihoterapie se situeaza intre abordarea standardizata  (cum este si cea psihiatrica) si cea individualizata de tip psihanalitic. El nu crede ca terapiile sunt intrinsec diferite in modul in care obtin rezultate atata vreme cat
 terapeutul are un model stiintific fundamentat empiric despre pacient si ii poate vorbi   astfel incat sa-i dea sentimentul unei explicatii clare si coerente a ceea ce i se intampla
pentru ca asta faciliteaza increderea epistemica a pacientului, adica credinta ca
pot invata ceva de la acest terapeut. 

Cititi si Intalnindu-l pe Peter Fonagy

Eficacitatea psihoterapiei depinde de capacitatea terapeutului de a-i vorbi pacientului ca protagonist al propriei vieti,
ca celui care are putere de decizie,
pentru ca daca pacientul isi poate schimba asteptarile relativ la contextul social capacitatea sa de a invata de la relatiile sale sociale creste.

Studiile au constatat ca terapeutii experimentati nu mai obtin rezultatele bune de la inceputul practicii. Peter Fonagy crede ca acesti terapeuti ajung sa-si formeze prototipuri:
acest pacient este unul dintre aceia care
pierzand din vedere persoana ca protagonist al propriei vieti, ca fiind aceasta persoana care are aceste dificultati sociale pentru ca priveste lucrurile prin prisma unor asteptari care nu se implinesc.


Psihanalista Nancy McWilliams: sanatatea mentala nu se reduce la absenta simptomelor


Diagnosticul conform DSM-5 este in mare masura o descriere pe cat posibil completa a simptomelor pacientului. Se presupune ca simptomele sunt cele reprezinta cu cea mai buna acuratete tulburarea psihica.

Mai intai caii, apoi zebrele? DSM-5: un razboi in plina desfasurare 

In prezent, spune Nancy McWilliams, nu avem un concept al sanatatii mentale decat ca absenta a simptomelor, asumptia fiind ca simptomele spun cam tot despre tulburarea psihica - ca indicatori ca ceva se intampla in mod real pacientului si nu doar ce crede el ca se intampla. Problema cu aceasta abordare diagnostica este ca disociaza pacientul de experienta sa interna si acesta nu se mai raporteaza la starea sa psihologica, ci la boala sa:
sunt bolnav, de aceea ma simt si reactionez astfel.

In mod natural, daca nu ar avea modelul diagnostic la indemana, pacientul ar veni la terapie fara o conceptualizare atat de schematica a dificultatilor sale. De fapt, spune Nancy McWilliams, pacientii nu stiu cum este sa fii sanatos, nu au un concept al starii de bine psihologice, ei stiu doar prin ceea ce au trecut si despre asta pot sa vorbeasca. Schimbarea acestei stari de fapt este de fapt obiectul interventiei terapeutice.

Sanatatea mentala inseamna multe lucruri care nu au legatura cu criteriile exterioare ale diagnosticului conform DSM, precum constanta obiectului, capacitatea pentru relatii autentice, rezilienta sau puterea de a indura suferinta psihica.

Abordarea psihanalitica are doua mari elemente de suport sau tinte terapeutice:
  • integrarea identitatii sau capacitatea de ambivalenta, de fi in conflict cu tine insuti,
  • continuitatea starilor self-ului ca opusa disocierii de propria experienta,
  • puterea eului adica sa nu reactionam pe pilot automat sau sa ne imbolnavim.

Abordarile psihiatrice diagnostice si cele psihoterapeutice par a se afla in conflict. Ambele se fundamenteaza pe cercetare sau pe modele mai mult sau mai putin standardizate de interventie, insa definesc diferit tulburarile psihice si au prioritati diferite de tratament. Primele definesc tulburarile psihice ca pe niste entitati care spun mai mult despre pacient decat ar putea spune pacientul potrivit experientei sale subiective. Ultimele, desi bazate pe orientari teoretice diferite, pun in prim-plan starea psihologica a pacientului si dificultatile sale specifice.

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii 


Surse: https://www.youtube.com/watch?v=U_kUE2GWeYEhttps://www.youtube.com/watch?v=iZh3V81MkXw&t=2494shttps://www.youtube.com/watch?v=U5fhhAZnduU&t=1s

Foto: https://digest.bps.org.uk/category/therapy/


Cristina Ene Cafe Gradiva psihoterapie psihanalitica

Cristina Ene

se formeaza in psihoterapie psihanalitica.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!