Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Masura suficient de buna a terapiei


Asa cum scriam recent in articolele anterioare, confruntarea cu aspectele de umbra reprezinta un travaliu personal ce, mai devreme sau mai tarziu, trebuie parcurs – si tocmai astfel par a sta lucrurile si in situatia confruntarii cu ceea ce limitele unei terapii sunt.

De unde, oare, aceasta teama, aceasta retinere in asumarea caracterului imprecis, daca nu chiar imperfect, al procesului de terapie?

masura suficient de buna a terapiei psihoterapie pacient

Terapeutul ca facilitator

Da, o terapie nu este doar vindecare, o terapie nu este doar bunastare. „Te lupti mult cu tine”, asa imi spunea cineva despre demersul sau analitic, completand de asemenea ca old habits die hard si ca a fost si la terapii care, ce sa vezi, nu au mers...

Variabilele principale implicate in acest fenomen sunt cele umane, de fiecare parte: ale clientului si ale terapeutului deopotriva, astfel incat este dificil, chiar imposibil a putea reduce intalnirea celor doi la un simplu, desi poate exhaustiv calcul statistic ce sa aiba in vedere "totalitatea" factorilor de predictie si de eroare.

Pana la urma, de ce sa nu recunoastem, oamenii intra in terapie din tot atatea motive pentru care si terapeutii o fac, pasind in aceasta profesie din pozitia pe care ajung sa o ocupe. Si, daca tendinta spre idealizare constituie si ea o parte inevitabila si de la sine inteleasa in procesele transferentiale, atunci cum ramane, totusi, cu simtul realitatii, al acestor limite, naturale de altfel, ale terapiei?

Cine e clientul din terapie? 

Poate ca o discutie interesanta s-ar putea purta, in acest punct, si in jurul dezamagirilor si al asteptarilor, discutie care cred ca ar cuprinde aproape numai intrebari: ce ne determina sa ne inaltam idealuri si din ce le faurim?

Sa fie oare propria noastra tendinta spre desavarsire cea care ne face la a proiecta, pe o bolta a performantelor, obiectivele finale a tot ceea ce intreprindem?

Ce ar insemna pentru noi sa ne apropiem aceste standarde mai mult la nivelul nostru?

Ce s-ar intampla cu noi in absenta lor?

Avand in vedere ca nu exista retete universal valabile, ce anume da adevarata masura a unei terapii?

Sa incercam sa fim terapeuti „suficient de buni” pentru clientii nostri, probabil ca ne-ar sfatui D. W. Winnicott. Si, pana la urma, de ce nu?

Intalnirea sinelui autentic si cadrul vindecator al relatiei terapeutice

Foto: Ilustratie de Nolan Pelletier.


Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.

Toate articolele acestui autor

2 comentarii

  1. Daaa, dar fara considerarea valorilor supraeului nu prea e posibila insertia sociala si n-ar fi exclus ca dificultatile analizei aplicate sa se exprime si prin lupta pe care pare s-o dea pentru a-si concilia scepticismul funciar cu idealuri defective de mediocritate. Pentru cine si-n ce conditii "suficient de bun" e suficient, nu prea e clar, ca altfel pretindem respectarea regulilor si a bunelor practici in ratiunea lor cea mai inalta. Cu atat mai mult n-a formulat-o Winnicott ca pe un considerent de principiu, nici macar ca pe-o concluzie asa cum le este urmasilor lui mai comod s-o preia; e doar o reprezentare alaturi de multe altele, o metafora cladita pe un sistem de valori consistent(e), in asa masura incat, parafrazand, am putea spune ca pentru a ti-o permite trebuie ca mai intai sa fii Winnicott.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vorbiți de inserție socială - la ce anume vă referiți cu aceasta în raport cu subiectul articolului? De asemenea, relativitatea lui "suficient de bun" apare tocmai în ideea relativității procesului terapeutic și nici pe departe nu pare a fi folosită formula altfel decât pentru a scoate în evidență, metaforic, cele exprimate privind sus-menționata relativitate. Cât privește comoditatea preluării, sub formă parafrazată, a formulei lui Winnicott, pare a fi făcută întocmai în sensul unei reprezentări, ori fiecare știe prea bine ce forme diferite și "personalizate" iau reprezentările

    RăspundețiȘtergere

...si semnati-va cu nume sau pseudonim

Atentie, se interpreteaza!