Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

C. G. Jung despre manifestările oculte ale spiritului


În fața așa-numitelor manifestări oculte ale spiritului, C. G. Jung însuși admite dificultatea de a ne putea pronunța cu privire atât la geneza acestora, cât și a constituției psihice a persoanelor cărora le aparțin. În volumul său Psihologia fenomenelor oculte teoreticianul își construiește teza pornind de la o serie de exemple a căror conceptualizare însă permite întrezărirea unor semnificații și legături între diferitele aspecte ce țin de viața și existența sufletească a pacienților în cauză.

C. G. Jung, Tereza Zelenkova, Psihologia fenomenelor oculte

Notate la un moment în timp în care nici cercetarea, și nici clasificările diagnostice nu cunoșteau o varietate și o distincție a specificului fiecărei manifestări precum în prezent, este de remarcat încercarea de pătrundere critică și contextuală a fiecărui caz în parte. Realizând o anamneză amănunțită, C. G. Jung contribuie el însuși la îmbogățirea unui subdomeniu al psihologiei care, așa cum admite, suferă de pe urma prea puținei cercetări, precum și de pe urma prea puținului interes manifestat din partea celor care sunt în măsură să întreprindă o analiză atentă.

Jung si Pauli despre sincronicitate si fizica fenomenelor psihice

Episoadele de transă, de delir și cele halucinatorii sunt reunite sub spectrul larg a ceea ce la acel moment purta denumirea generică de somnambulism, stare în care se regăsesc manifestările „mistice” ale transei, dedublării de personalitate și așa-numitelor clarviziuni.

C. G. Jung, Opere complete 1 - Psihologia fenomenelor oculte, Editura Trei
Departe însă de a fi vorba de niște veritabile manifestări oculte, Jung argumentează cu destul de mare pertinență despre existența, de fapt, a unei stări de conștiință moderate – asupra conținutului și originii căreia îi este încă dificil să se pronunțe, cu toate că intuiește despre aceasta. La momentul scrierii studiului de față, teoreticianul nu a conceptualizat și nici măcar nu a început demersurile de cercetare structurată și elaborată a ceea ce avea să denumească mai târziu inconștient colectiv, arhetipuri ș.a.m.d., însă intuiește că este vorba de o dimensiune distinctă – desigur, inconștientă – a manifestărilor psihice, chiar dacă cu origine în istoricul personal de viață.


Ies în evidență activitatea fantasmatică deosebit de variată, precum și fenomenele automate străine Eului conștient, a căror influență se face cel mai bine simțită și se manifestă cel mai limpede, în mod tipic, în timpul somnului, anume prin vis; dimensiunea aceasta, onirică, în cazurile „oculte” pare că inundă spectrul conștiinței, invadându-l cu conținuturi asupra cărora nu se poate exercita vreun control – ori în prea mică măsură, iar acesta constând cel mult în anticiparea lor și poate în amintirea lor ulterioară.

C. G. Jung despre functia transcendenta, capacitatea psihologica de integrare a personalitatii

Parazitarea aceasta a conștientului decătre inconștient este disruptivă: ea întrerupe procesul gândirii, care se scufundă în inconștient și doar falangele acestuia ajung în conștiință, și chiar și astfel doar sub forma unor reprezentări vii cu coloratură senzorială sau direct ca halucinații, afirmă Jung. Este ca și când gândirea se oglindește în reprezentările plastice brute din straturile profunde ale psihicului, pierzându-se adesea cu totul în imaginile sale, ajungâdu-se astfel la o veritabilă identificare patologică cu acestea.

Se întâmplă așadar ca Eul însuși să fie fragmentat, dacă nu chiar dispersat între toate aceste forțe psihice inconștiente și autonome; este vorba de acele tulburări cu impact profund și devastator asupura structurii și integrității psihice, tulburări care se deosebesc de cele care țin doar de suprafață, acestea din urmă neajungând atât de adânc încât să atace fundamentul bine ancorat al complexului eului.

Interesant însă că și C. G. Jung admite, încă pe de acele timpuri, rolul întrucâtva de protecție al acestor mecanisme disociative între aceste instanțe clivate ale psihicului; conținuturile acestea ascunse, probabil „repudiate” în subteranele psihice, caută afirmarea tocmai în vederea restabilirii unității personalității autonome. Cele ce împiedică însă realizarea integralității sunt instanțele supraconștiente ale psihicului, paradoxal, din același motiv...

Carl Gustav Jung este psihanalistul cel mai popular în România

Sursă: C. G. Jung, Opere complete 1: Psihologia fenomenelor oculte, Editura Trei, Bucureşti, 2004, 2015

Foto: Tereza Zelenkova, The Unseen

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Atentie, se interpreteaza!