Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Psihanaliza crizei: De ce stocăm hârtia igienică în vremea coronavirusului şi alte anxietăţi


Psihanaliza crizei Covid 19 sau coronavirus - o perspectivă psihanalitică. Psihanalistul Don Carveth vorbeşte despre actuala criză a pandemiei de Covid 19 sau coronavirus, 

abordând diferite aspecte: regresia orală şi regresia anală, climatul paranoid şi simptomaticile isterică şi obsesiv-compulsivă recomandate social în aceste zile, regresia de la poziţia depresivă la poziţia schizo-paranoidă şi anxietatea persecutorie resimţită, atacarea Mamei-Natură şi frica de contraatac, obiectele bizare şi altele. 

Don Carveth face şi o sugestie despre care este marele pericol cu care ne confruntăm în aceste zile şi propune o explicaţie pentru stocarea furibundă de hârtie igienică în condiţiile pandemiei de coronavirus. Ca antidot promovează sprijinirea speranţei şi a sentimentului (curgerii) timpului caracteristice poziţiei depresive.


Funcţionarea schizo-paranoidă şi anxietatea persecutorie. Pacienţii paranoizi, isterici şi obsesiv-compulsivi se simt un pic mai bine


Ca mulţi alţii, m-am autoizolat, iar în prezent practic terapia exclusiv pe telefon, FaceTime sau Skype. Şi observ - la mine însumi, la pacienţi şi la cei din jurul meu - o regresie destul de răspândită... ca să mă exprim aşa, cu acest termen psihanalitic, regresie, regresare, semnificând o dare înapoi, o întoarcere de la un stadiu mai matur la un stadiu mai puţin matur de funcţionare psihologică şi emoţională. În termeni kleinieni, e o regresie de la funcţionarea în poziţia depresivă la o funcţionare sau poziţie schizo-paranoidă.

Aşadar, în măsura în care această criză stimulează funcţionarea schizo-paranoidă, anxietatea persecutorie este şi ea răspândită... oamenii se simt persecutaţi... Iar această anxietate persecutorie activează măsuri defensive, genul de defense la care recurgem de obicei.

psihanaliza crizei covid-19 coronavirus don carveth

E chiar ciudat, prin urmare, să constat că pacienţii mei paranoizi se simt un pic mai bine, pentru că acum toată lumea din jur este paranoidă. Să văd că pacienţii mei isterici se simt mai bine, pentru că toată lumea în jur e acum destul de isterică şi are preocupări somatice, examinându-se spre a detecta simptome sau chiar generând simptome pe un fond isteric, cu o conştientizare hiperacută a propriilor corpuri, hipervigilentă la orice ar putea fi interpretat ca un început de febră, frisoane, tuse uscată etc. Deci pacienţii isterici se simt mai bine - toată lumea e acum isterică. Pacienţii obsesiv-compulsivi se simt şi ei mai bine, pentru că acum toată lumea din jur este obsesivă şi compulsivă... lumea întreagă are, dintr-odată, o compulsie la spălarea mâinilor care e socialmente recomandată. În concluzie, simptome care erau considerate patologice par acum, când ne confruntăm cu această criză, pe de-a-ntregul justificate.

Citiţi despre Gândirea schizo-paranoidă


Supra-paranoid sau sub-paranoid?


Dar, ca de obicei, problema cu paranoia este că are două aspecte: unele persoane sunt exagerat de paranoide, supra-paranoide, iar alte persoane sunt sub-paranoide. Eu însumi, ca să mă iau pe mine ca exemplu, tind să alunec în această ultimă direcţie, sunt sub-paranoid. Văd în jur persoane mult mai alerte şi care erau deja mult mai alerte, în confruntarea cu această criză serioasă, cu săptămâni mai înainte ca eu să mă alertez. Ca mulţi bărbaţi, probabil, tind spre un comportament mai macho: "sunt puternic, sunt independent... nu sunt atât de vulnerabil"... Dar acesta, fireşte, curând a pălit şi a trebuit să recunosc criza în toată realitatea ei, printre care şi faptul real că sunt în grupul de vârstă cel mai vulnerabil, cu consecinţe serioase în cazul contractării virusului.

Fiind deci întrucâtva sub-paranoid, înclin să cred că nu m-am avântat în direcţia opusă devenind exagerat de paranoid, ci am încercat să aflu o cale de mijloc. (Care, desigur, e imposibil de aflat). Încerc să îmi folosesc raţiunea şi să mă informez, fără a reacţiona supra- sau sub-paranoid.




Cum resimţim vina inconştientă a atacării Mamei-Natură şi frica de un contraatac distrugător


Nu e lipsit de semnificaţie faptul că această criză vine acum, când, cam fără să ne dăm seama, mulţi dintre noi, dacă nu toţi, simt un fel de vină inconştientă, iar asta pentru că în ultimul deceniu am devenit tot mai conştienţi de perturbarea climatului antropic. În această perioadă, din acest motiv al perturbării climatului antropic, au apărut predicţii despre o a şasea extincţie.

Cu siguranţă, dintr-un punct de vedere kleinian, mediul înconjurător este corpul mamei. La un nivel inconştient cred că noi continuăm să asociem natura cu mama. Mama-Natură. Vedem un asalt susţinut asupra mamei-natură, atât din partea societăţii industriale şi post-industriale capitaliste, cât şi socialiste. Există o violare... prin extracţii... procedeele de fracking... Atacăm Mama-Natură. Iar pentru Melanie Klein bebeluşul este foarte anxios că atacurile sale asupra mamei o vor distruge; sau, dacă atacurile mele nu o distrug, atunci pot provoca un contraatac care mă va distruge. Sunt acum, prin urmare, într-o stare de anxietate persecutorie faţă de natură, iar natura va contraataca, drept pedeapsă pentru atacurile mele asupră-i.

Ce este Poziţia depresivă?


Obiecte bizare: Să te simţi într-un furnicar invizibil de viruşi


Şi iată-ne în plină fantasmă a ceea ce ar putea fi resimţit drept un contraatac. Ne-am descurcat destul de bine cu mamuţii păroşi şi cu alte animale prădătoare şi atacatori... Dar actualii atacatori sunt invizibili. Nu îi putem vedea. Iar asta face din coronavirus ceea ce Wilfred R. Bion ar numi obiecte bizare. El se referă aici la procesul prin care se poate recurge la ceea ce în filmele hollywoodiene se întâmplă atunci când îi tai capul dragonului şi de îndată îi cresc alte zece capete. Atacăm monstrul şi tocmai asta îl transformă într-un furnicar de monştri. Iar acum ne simţim într-un furnicar, într-un furnicar de viruşi, potenţial letali pentru unii dintre noi. Avem prin urmare o intensă anxietate persecutorie dinaintea unui prădător pe care nu îl putem vedea. Care poate veni după noi din multe direcţii, drept care devine foarte dificil să ne protejăm împotriva lui. Prin urmare ne ascundem, ne ascundem toţi de acest prădător. Nivelul anxietăţii e ridicat. Acum pacienţii schizoizi, pacienţii paranoizi, isterici şi obsesionali se simt mai bine. A apărut o justificare pentru că întotdeauna au vrut să se retragă. Ni se spune azi, tuturor, să intrăm în izolare socială... şi deci defensa schizoidă este acum socialmente autorizată şi recomandată.

Exista cinci subtipuri de anxietate si depresie, arata un studiu de la Stanford 


De ce stocăm hârtia igienică în vremea crizei coronavirusului?


Prin urmare, regresăm înaintea anxietăţii. Iar pentru a privi lucrurile acum dintr-o perspectivă freudiană, cred că putem observa atât o regresie anală, cât şi o regresie orală... De unde toată această chestiune, acum, a hârtiei igienice?

Am purtat o mică discuţie în această privinţă cu o absolventă de Psihologie şi Neuroştiinţe, care a venit cu câteva idei interesante despre asta. Fără doar şi poate, în faţa virusului resimţim o pierdere a controlului. Iar controlul e o mare miză în timpul fazei anale... în legătură cu învăţarea mersului la toaletă şi legat de cine deţine controlul: Sunt oare autonom cât priveşte propriile funcţii intestinale şi urinare? Oare îngrijitorul e acela care deţine controlul, e şeful? Cine comandă şi cine se supune? Controlez sau sunt controlat(ă)?

Aşadar controlul devine acum o mare problemă, cât priveşte curăţenia, privitor la a reţine şi a-i da drumul - ca fixaţie în faza anală. Ceea ce se poate exprima de exemplu prin stocare (hoarding). Şi ajungem la stocarea hârtiei igienice... ceea ce îmi aduce aminte de o exprimare comună: m-am speriat atât de tare, că era să fac pe mine! Vedem aşadar persoane suferind, în varii grade, de anxietate persecutorie, simţind că rămân fără hârtie igienică, stocând-o. Pare că avem aici o indicaţie destul de clară pentru o regresie venală*.

Există şi alte încercări furibunde de a recâştiga controlul. De exemplu spălarea sau igienizarea obsesivă, cu produse cu feluriţi agenţi antibacteriali. Sau regresia orală, prin stocarea de alimente, frica de foamete, de epuizare a proviziilor cu cele necesare...

covid-19 regresie orala anala schizo-paranoida

De la poziţia schizo-paranoidă la poziţia depresivă 


Viitorul există doar în poziţia depresivă: de ce să avem speranţă


Una dintre caracteristicile poziţiei schizo-paranoide este această impresie a ceva etern. Pe când în poziţia depresivă timpul este realitate... şi curge dinspre prezent spre viitor... viitorul există, există în poziţia depresivă. Şi pentru că viitorul încă există, atunci există şi speranţă. Dar odată cu regresia la poziţia schizo-paranoidă recădem într-o stare unde ne simţim ca şi cum timpul s-ar fi oprit, ca într-un îngheţ într-o condiţie eternă. Şi cred că e un pericol aici, pe măsură ce această criză continuă, cu noi izolaţi în casele noastre, începând să ne simţim ca şi cum am fi blocaţi în case pe vecie... întrebându-ne dacă această epidemie... sau pandemie va fi vreodată depăşită, dacă ea va înceta, va fi învinsă vreodată... Şi cred că în această condiţie găsindu-ne, este important să încercăm să ne reamintim această realitate a timpului... Vremea trece... lucrurile se schimbă... epidemia va trece, într-un fel sau altul... Şi dacă va reveni, apoi va trece din nou...

Trebuie să nutrim speranţe. Ceea ce înseamnă să nutrim un sentiment al (curgerii) timpului. Avem nevoie să ne gândim la viitor. Avem nevoie să ne gândim la reconstrucţie, readucând încă o dată lucrurile la cotele fireşti. Speranţa trebuie susţinută.

Citiţi şi Psihanaliza în vremea coronavirusului

Ok!

* Venal este cineva imoral care face orice pentru bani. Aici termenul este folosit în sensul mai larg şi fără conotaţie morală al funcţiunii venale (ce se vinde) sau al valorii venale (comercială) şi al simbolisticii banilor în regresia la stadiul anal (n. trad.).

Profesor emerit de sociologie şi ştiinţe sociale şi politice, Senior Scholar, York University
Psihoterapeut şi psihanalist formator şi supervizor la Institutul Canadian de Psihanaliză

Transcriere, traducere şi adaptare de D. Bîtfoi

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!