Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Curajul de a fi vulnerabil şi frica de necunoscut


Cred că este o formă de curaj din partea mea să aleg să scriu despre vulnerabilitate în aceste zile. Oare ar fi fost mai bine să scriu despre curaj? Dar aceasta ar fi însemnat să neg partea vulnerabilă a oamenilor, pe care am văzut-o atât de bine exprimată de vreo trei săptămâni încoace.

Mă gândesc la Curajul de a fi vulnerabil, carte scrisă de Brené Brown. Un paradox încă din titlu: oare cum ar putea fi asociat curajul cu vulnerabilitatea?

curajul de a fi vulnerabil brene brown

Da, poate fi asociat, pentru că prin vulnerabilitate ne accesăm resursa de putere şi implicit pe cea de curaj.

Bazându-se pe 12 ani de cercetări deschizătoare de drumuri, ea demolează mitul cultural potrivit căruia vulnerabilitatea ar fi o slăbiciune şi demonstrează că, dimpotrivă, este trăsătura care ne dă adevarata măsură a curajului. [1]
Brené Brown este strălucită când vine vorba să prezinte paradoxurile curajului: suntem cu atât mai puternici cu cât ne îmbrăţişăm vulnerabilitatea şi îndrăznim cu atât mai mult cu cât învăţam să ne recunoaştem fricile. - Gretchen Rubin, autoarea The Happiness Project. [2]

Aveţi aici link-ul spre conferinţa „Puterea vulnerabilităţii“, din seria TEDx, care a fost vizualizată de 46 643 387 ori (la 25.03.2020) - şi estimez că numărul de accesări va creşte.

Unde Brené Brown descrie cu mult umor cum i-a spus psihoterapeutei că vrea să rezolve repede treaba cu vulnerabilitatea, dar fără prostii de genul să vorbească despre părinţi şi copilarie. Spune apoi ca psihoterapeuta a zâmbit şi ea a înţeles atunci că o să fie “greu”. >>> “Psihoterapia pe scaunul clientului si slow psychotherapy”

Curajul/ vulnerabilitatea provin şi din permisiunile pe care ni le acordăm singuri. Această afirmaţie este ilustrată în figura de mai jos de un instrument din analiza tranzacţională (elaborat de Gysa Jaoui): permission wheel. Are formă circulară, deoarece diagrama prezintă cât de mari sau mici sunt permisiunile sau libertăţile pe care şi le acordă o persoană în povestea sa de viaţă. [3]

Gysa Jaoui roata permisiunilor

G. Jaoui a grupat secţiunile diagramelor în funcţie de pericolul de a fi: respins, interzis, făcut de ruşine, judecat, neiubit sau pur şi simplu de frica de necunoscut.

Their feelings/ Sentimentele lor: se referă la cât de liber, adecvat şi eficient pot exprima oamenii patru emoţii de bază: bucurie, furie, frică, tristeţe. Restricţiile comune includ capacitatea de a arăta ceea ce simt doar cu anumite persoane speciale sau numai atunci când sunt singuri. La capătul cel mai de jos al diagramei, poate nici nu ştiu ce simt sau că pot simţi orice.

Their self/ Sinele lor: sunt aduse în prim-plan a fi - a exista, a începe cu, dar şi de a fi o persoană sănătoasă (fizic şi mental), de a fi tu însuţi (în sensul de a cunoaşte ceea ce îţi place, ce vrei şi de a-ţi realiza destinul, aşa cum este descris de psihanalistul şi scriitorul Christopher Bollas în Forces of Destiny, 1989), şi de a avea plăcere, fără de care nu suntem într-adevăr în viaţă.

Others/ Alţii: sunt implicate relaţiile noastre, cât de mult: a) ne putem încrede (în mod judicios) şi aparţine unei familii, unui grup profesional, unei abordări politice, unei ţări etc., b) suntem alături unul de celălalt şi ne lăsăm să fim văzuţi şi cunoscuţi în profunzime şi c) suntem un copil (ne bazăm pe celălalt, lăsăm acea persoană să aibă grijă de noi când este nevoie, ne conştientizăm nevoile).

The world/ Societatea: în mod esenţial este abilitatea de a realiza un impact asupra mediului nostru înconjurător, în primul rând dezvoltându-ne şi devenind adulţi, gândind în mod corespunzător şi permiţându-ne să avem succes în ceea ce întreprindem. [5]

Anii copilăriei timpurii sunt esenţiali; reprezintă timpul şi spaţiul în care copiii se conectează cu potenţialul lor, primesc permisiuni de la persoane care sunt modele inspiraţionale şi îşi testează capacităţile într-un mediu protector şi de susţinere.

...Kohut afirma clar faptul ca este greu de numit ce reprezinta si care sunt cu exactitate acele „evenimente generale din copilaria timpurie” ce ajung sa se constituie sau nu in factori etiologici ai formelor de patologie a personalitatii sau a psihozelor >>> “Mediul timpuriu si constructia Sinelui – influente si esente necesare”

Psihologul şi psihanalistul Erik Erikson a prezentat evoluţia dezvoltării umane pe tot parcursul vieţii cu identificarea a opt etape de dezvoltare. Fiecare etapă constă dintr-o unică sarcină de dezvoltare, prezentată unei persoane sub forma unei crize ce trebuie rezolvată. Fiecare criză oferă o vulnerabilitate ridicată şi apoi un potenţial uman crescut. [6]

psihanalistul erik erikson stadiile dezvoltarii psihosociale

După Choy
persoanele vulnerabile diferă de victime, prin faptul că menţin accesul la logica adulţilor şi se implică în rezolvarea problemelor, folosindu-şi capacitatea de conştientizare pentru folosirea sentimentele lor ca sursă de date despre schimbările necesare. [7]

Ruşine ___ Vulnerabilitate ___ Empatie

Aceasta a fost diagrama propusă de Evelyne Papaux în cadrul workshop-ului „Vulnerabilitatea în lucrul cu copiii şi adolescenţii” (21-22.03.2020): trei cuvinte ce exprimă atât de multe. Vă invit pe fiecare dintre voi să vă faceţi propriul parcurs, în ordinea menţionată mai sus.

Expunerea la factori stresanţi din mai multe domenii ale vieţii creşte vulnerabilitatea spre anumite probleme.

Emoţiile, gândurile şi comportamentele noastre sunt interconectate. Când ne este teamă că se va întâmpla ceva, mintea începe să producă automat scenarii de prevenire a evenimentului respectiv. Realitatea este că nu putem controla viitorul; tot ceea ce putem controla sunt reacţiile noastre la ceea ce se întâmplă în prezent.

Sau, după cum afirma Viktor Frankl:
Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.
Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne putem aminti de acei oameni care, trecând din baracă în baracă, îşi dăruiau altora ultima lor bucată de pâine. Vor fi fost puţini la număr, dar îndeajuns de mulţi pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puţin un lucru: ultima dintre libertăţi - aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul mod de a fi. [8]

Vedeţi şi Viktor E. Frankl in cautarea sensului

Alegând reinterpretarea cognitivă, se schimbă modul prin care o persoană percepe o situaţie, având scopul de a modifica şi interpreta semnificaţia emoţională.

APA - American Psychological Association defineşte rezilienţa ca fiind procesul de adaptare în faţa adversităţii, traumelor, tragediei, ameninţărilor sau surselor semnificative de stres - cum ar fi probleme de familie şi relaţii, situaţii grave de sănătate, stresori financiari şi de la serviciu. Cât timp rezilienţa implică „revenirea” din aceste experienţe dificile, aceasta poate duce şi la o creştere personală profundă.

Asemănător body-building-ului :), creşterea rezilienţei necesită timp şi intenţionalitate.

Concentrarea pe patru componente de bază vă poate ajuta să rezistaţi psihic şi să învăţaţi din experienţe dificile şi/ sau traumatice:
  1. Conexiunile umane: prioritizarea relaţiilor existente, înscrierea într-un grup ce are un scop bine stabilit.
  2. Starea de bine: autoîngrijirea, evitarea mascării durerii psihice cu ajutorul substanţelor ce pot produce dependenţă: alcool, tutun, droguri, etc..
  3. Gândirea sănătoasă: de exemplu, dacă o persoană se simte copleşită de o situaţie, îşi păstrează în minte că: a) ceea ce se întâmplă/ s-a întâmplat nu este un indicator al viitorului şi b) ea poate fi ajutată. Nu vei fi capabil/ă să schimbi un eveniment foarte stresant, vei putea învăţa cum îl interpretezi şi care este reacţia ta la el.
  4. Găsirea sensului situaţiei: ajutorarea altor persoane prin practicarea voluntariatului, abordarea unei atitudini proactive, evaluarea oportunităţilor de redescoperire de sine. [9]

Exemplele prezentate mai sus nu sunt singulare: creativitatea este încă un mod prin care putem depăşi vulnerabilitatea.

Vă doresc tuturor să aveţi curajul de a fi vulnerabili/ vulnerabile!


Referinţe bibliografice


[1] https://www.libris.ro/curajul-de-a-fi-vulnerabil-brene-brown-CVE978-606-44-0234-9--p10903534.html
[2] Idem
[3] L. Hawkes, „The Permission Wheel”, Transactional Analysis Journal, Vol. 37, No. 3, July 2007, pp. 211-212
[4] Erik Erikson’s Theory of Psychosocial Development (2019)
[5] Idem
[6] Prezentarea susţinută de Evelyne Papaux (TSTA-E) în cadrul workshop-ului „Vulnerabilitatea în lucrul cu copiii şi adolescenţii”, 21-22.03.2020, precum şi notiţele personale.
[7] E. Papaux, „The Role of Vulnerability in Supervision”, Transactional Analysis Journal, (2016), 46:4, 331-342
[8] V. Frankl, Omul în căutarea sensului vieţii, Editura Meteor Publishing, Bucureşti, 2009
[9] APA Home // Psychology Topics // Building your resilience, 01.02.2020

Foto: Oliver Cole pe Unsplash

Teodora Dobrescu Cafe Gradiva psiholog clinician psihoterapie

Teodora Dobrescu

este psiholog clinician, absolventa a Masterului de Psihologie Clinica, Hipnoza si Interventii Terapeutice de Scurta Durata. Iubeste oamenii, este pasionata de psihoterapie, neurostiinte si interesata de tot ce este nou.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!