Ultima ora

Viata lumii

Ştiri

Cauta in revista

De ce ne apărăm de izolarea socială?


Cercetătorii cognitiviști Hugo Mercier și Dan Sperber, în volumul The Enigma of Reason, par să fi răspuns la întrebarea cum de ne menținem părerile chiar și după ce suntem confruntați cu fapte care le infirmă și ne demonstrează că sunt eronate?

Ei vorbesc despre faptul că abilitatea de a gândi critic, rațional pare să fie o trăsătură ce a evoluat odată cu inteligența, dar nu ca adaptare la mediul ambiental, ci mai degrabă drept răspuns la mediul social în plină dezvoltare; cu alte cuvinte, spun autorii, gândirea noastră s-a nuanțat spre a servi scopurilor de colaborare cu ceilalți indivizi.

izolarea socială respingerea eul

Discursul social: reprezentare de sine si introiectarea traumei abandonului

Dacă ar fi să adăugăm, tuturor acestor lucruri, faptul că setul de convingeri pe care îl are fiecare dintre noi este constant și puternic alimentat de forțe afective și determinat în cea mai mare parte de conținuturile experienței personale, atunci ne apropiem un pic mai mult de înțelegerea acestui fenomen nu chiar atât de irațional sau ilogic pe cât ar părea la o primă privire.

Convingerile sunt investite cu sens și scop pentru a se face din ele idealuri de construcție a modelelor de conduită de urmat. Într-un anumit sens, ne identificăm cu ele, căci nucleul lor îl transformăm în idei-valoare și uneori chiar în „sentințe” sociale și personale. Credințele și convingerile noastre ne spun cine suntem, ce avem de făcut și cum putem deveni.

Bineînțeles că astfel căutăm să ni le (re)confirmăm; avem nevoie de validare constantă, precum și de alți indivizi care să ne-o ofere. Credințele noastre ne reafirmă faptul că modelul nostru de lume este valid, că există – și, odată cu el, existăm și noi. Este, întrucâtva, o explicație și a erorii de confirmare – tendință prin care oamenii aderă la informații ce le susțin credințele și prin care resping informațiile care le infirmă.

Anxietatea sociala redusa daca faci fapte bune

Avem oroare de vid, am mai discutat acest subiect. De ce ar fi astfel atât de surprinzător faptul că aplicăm aceleași mecanisme defensive și lucrurilor mai mici din care este făcută existența noastră fragilă, lucruri precum vaccinuri, fake news ori fenomene sociale ca imigrația și relațiile de cuplu, ci nu doar necunoscutelor „mari” cum sunt fenomenul morții și divinitatea?

Ne apărăm și fugim de respingerea și izolarea sociale tocmai din aceste motive: din teama de dezorganizare existențială. Eul are nevoie de co-existență încă de la început pentru a se forma, astfel că este de la sine înțeleasă și tendința de a ne conforma și de a adera la părerile generale, la tendinţele de opinie; poate că asta și face ca fenomenul contagiunii sociale să fie atât de insidios și puternic – când ne vedem (inconștient) reflectați în ceilalți și, în același timp, când credem (deși eronat) că „dacă toată lumea face / crede așa, atunci trebuie să fie adevărat”, cum să ne putem conține conflictul? Cum face față disonanței?

Mercier și Sperber vorbesc despre myside bias:
oamenii nu sunt creduli la întâmplare. Când li se prezintă argumentul altcuiva, sunt destul de buni la a identifica inconsistențele. Aproape invariabil însă, suntem orbi cu privire la propriile erori de poziționare.

Așadar, cum ar fi cu putință să-i contrazicem pe ceilalți când ar însemna de fapt să ne contrazicem pe noi înșine? Dacă celălalt are dreptate, atunci noi nu avem, iar aceasta ne aruncă în acel vid de sens de care fugim.

Desigur, chestiunile se complică pe măsură ce și aspectele discutate devin mai complexe. Dacă, dintr-un anumit punct de vedere, a da dovadă de o astfel de „ignoranță” nu pare a aduce vreun prejudiciu, a persista în neștiință este cât se poate de nefast atunci când intră în discuție chestiuni de importanță socială, economică, politică. A lua, în aceste situații, decizii bazate pe ignoranță și necunoaștere se poate dovedi, la propriu, fatal.

Acesta este modul în care o comunitate de informații poate deveni periculoasă, 
concluzionează cercetătorii Sloman și Fernback, a căror lucrare Denying to the Grave: Why We Ignore Facts That Will Save Us este de asemenea citată – și relevantă – în condițiile globale actuale.

"Antisocial", ironia singuratatii in retelele sociale


Bibliografie: Kolbert, E. (2017, februarie). Why Facts Don't Change Our Minds. The New Yorker.
Foto: Tim Marshall on Unsplash

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!