Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

COVID-19: Citește știrile ca un om de știință!


COVID-19: Citește știrile ca un om de știință! Pe la începutul pandemiei de coronavirus o rudă de-a mea, care știa că sunt responsabil cu ieșitul din casă pentru cumpărături, mi-a telefonat cu următorul sfat:
Să bei imediat ce te întorci acasă o cană cu apă. Dacă ai virusul în gât, o să se ducă în stomac și va fi ucis de sucurile gastrice. Asta au spus la televizor. 
Ce-au mai ”spus” la televizor, în online sau pe Facebook? Au spus că în China se fac injecții cu vitamina C, că noul coronavirus e ”doar o răceală”, dar și că tot felul de echipe de microbiologi descoperă au descoperit peste noapte vaccinul-minune. Cum mai poți să alegi ceva credibil din toate aceste știri despre uimitoarele descoperiri medicale? Simplu: trebuie să citești printre rânduri, ca un ”om de știință”.


Să vedem deci ce trucuri putem fura de la veritabilii cercetători. Documentarea jurnalistică seamănă destul de mult cu cercetarea științifică – ambele necesită eforturi de informare acurată, de verificare multiplă, de construire a unor legături cauzale plauzibile etc. Să facem încă un pas și să ne punem chiar pe noi, publicul media, în postura de ”oameni de știință”.

Psihanaliza crizei: De ce stocăm hârtia igienică în vremea coronavirusului şi alte anxietăţi


Pe aripile vântului 


Am urmărit de curând o știre TV despre poluarea produsă în nordul Bucureștiului de fumul iscat de incendiul de la o fostă fermă de porci din Periș. Materialul sugera că acel fum nu doar că era nesănătos pentru plămâni, dar putea chiar să poarte prin aer temutul coronavirus. Vestea că virusul poate fi luat ”prin aer” m-a nedumerit de vreme ce, până atunci, ni se tot repetase că acesta se ia mai ales din contacte sociale și, eventual, de pe suprafețele recent contaminate. Existau oare dovezi pentru contagiunea prin niște particule care vagabondează prin aerul pe care-l respirăm?

La o primă ”googălire” am aflat cum cercetătorii de la Harvard ar fi demonstrat că persoanele din orașele poluate sunt mai vulnerabile la noul coronavirus (lucru de înțeles, căci plămânii lor sunt deja uzați), dar și că
cercetătorii americani au descoperit că particulele poluante păstrează şi împrăştie noul coronavirus în aerul pe care îl respirăm (v. site-ul de știri al postului KanalD). 
Negăsind argumentele pentru această ultimă concluzie, am continuat săpăturile, apelând la presa de limbă engleză. Am aflat de pe Deutsche Welle că ideea cu particulele aeriene care transportă virusul buclucaș nu e a americanilor, ci a unui grup de cercetători italieni de la Societatea Italiană de Medicina Mediului. Și că nu e vorba de un studiu acreditat, ci doar de un raport, de o notă de sinteză, care nu are încă OK-ul experților din domeniu – adică nu a trecut etapa de peer-review, de evaluare între colegi. Și, tot de pe site-ul în engleză al DW am aflat că poluarea aerului poate fi, într-adevăr, o ”precondiție” pentru îmbolnăvirea cu COVID-19, dar că aerul e puțin probabil să răspândească molima – și e citat acolo directorul departamentului de chimie a atmosferei de la Institutul Max Planck. Cu alte cuvinte, infestarea prin aerul poluat nu a fost dovedită, e doar o supoziție. Una infirmată, pentru moment, de OMS, care citează o analiză a 75 465 de cazuri de infectare cu COVID-19 (din China), în care
nu s-a raportat vreo transmitere prin particulele în suspensie (airborne transmission).

În concluzie:


Când citești știri cu iz științific, ar fi bine să le verifici temeinicia: 


1. Ține cont de faptul că nimic nu răsare peste noapte în zona de cercetare medicală. Concret, virusul SARS-CoV-2 (responsabil de COVID-19) este cunoscut de abia câteva luni și e nevoie de timp îndelungat pentru a-i studia în profunzime comportamentul și pentru a găsi un vaccin care să fie mai apoi testat/ validat. Prin urmare, toate „descoperirile” privind noul coronavirus despre care citești sau auzi în aceste zile sunt doar niște ipoteze, niște proiecte nefinalizate.

2. Nu te lăsa prins în capcana frazărilor senzaționaliste. Jurnaliștii sunt nevoiți să traducă limbajul științific arid, dar uneori devin din traducători-trădători (traduttore, traditore!). ”Coronavirus: cercetătorii din Timișoara au găsit leacul”, titrează Sputnik. Din alte surse media, aflăm că este vorba despre un institut (OncoGen) de imunoterapie pentru cancer, care promovează un tip de vaccinare ”personalizată” în funcție de datele genetice ale populației dintr-o anumită regiune, dar că eventualul ”leac” e, pentru moment, doar un proiect pe hârtie.

Despre cum să ştii care sunt ştiri reale şi care fake news citește și Cinci porunci pentru tine, cititorule

3. Vezi ce voci sunt citate și dacă există linkuri sau alt gen de trimiteri către sursele originare (site-ul OMS, centre de sănătate publică sau epidemiologie, comunicate de presă ale laboratoarelor științifice etc.). Urmărește cui aparțin argumentele (jurnalistului sau specialiștilor?) și ce fel de autorități sunt citate (una este, în cazul articolelor despre COVID-19, să ai opinia unui specialist în boli infecțioase și alta e să-și dea cu părerea un oftalmolog).

4. Controlează parametrii cercetării invocate. Sună cam pretențios, dar ideea e simplă: vezi câți subiecți au fost supuși observației/ experimentului (de preferat este să fie peste 1 000) și cât de reprezentativ este eșantionul celor observați. În luna martie s-a iscat o isterie anti-ibuprofen, Ministerul Sănătății din Franța trimițând chiar o circulară în care cerea evitarea tratamentului cu ibuprofen pentru cei infectați cu COVID-19. E adevărat că acest anti-inflamator poate să ajute noul coronavirus să treacă de membrana celulară, însă doar în cazurile în care se combină cu medicația pentru hipertensiune și diabet (vezi discuția în Wired). Cu alte cuvinte, studiul care diaboliza ibuprofenul se referea la o categorie redusă de subiecți, nereprezentativă pentru întreaga populație.

5. Și un ultim sfat, dincolo de considerațiile epistemologice. În loc să verifici din oră în oră câți morți și câți infectați au mai fost anunțați de oficialități, ar fi de preferat (dacă ești prezent pe rețelele sociale) să distribui în aceste vremuri povești de viață strategii de supraviețuire găsite de alții, cu soluții pentru a face față claustrării frustrante, dar și pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Distribuirea acestor știri ”pozitive” transmite două lucruri: există căi de adaptare și e nevoie de solidaritate, căci suntem toţi în aceeași barcă.

(Pentru sfaturile de mai sus, m-am inspirat de aici, aici și aici.)


Cum rămâne cu paharul cu apă - chiar mă ferește de virus? 


În fine, un ultim sfat: consultă regulat rubricile sau materialele special dedicate falselor știri, de tipul ”Fact Checkings”. Într-un articol de acest gen de pe un site de jurnalism civic (HealthCentral.com) am găsit un top al miturilor despre COVID-19. Pe locul 9 avem următorul mit: ”Dacă beți apă veți preveni infectarea cu COVID-19”. Tot de acolo aflăm că la fel de neserioase sunt și sfaturile care vă îndeamnă să faceți gargară cu sare sau oțet. Autoarea este specialistă în comunicarea și educarea publicului pe teme medicale, iar articolul a fost revăzut de un medic specializat în biosecuritate.

Coronavirus, pericolul contagiunii emotionale si al isteriei in masa

Foto: EVZ

Citiţi mai multe la Cafe Gradiva despre pandemia de coronavirus / COVID-19

Victor Popescu Cafe Gradiva

Victor Popescu

este filosof si jurnalist specializat in etica mass-media.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!