Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

COVID-19: Prognoza răspândirii şi impactul pentru carantină, medicamentele folosite şi cursa pentru vaccin


COVID-19: Prognoza răspândirii virusului şi impactul modelelor de răspândire pentru carantină, medicamentele folosite şi cursa contracronometru pentru descoperirea vaccinului: Despre toate acestea aflăm date şi informaţii concrete, precum şi care sunt tendinţele şi progresele în cercetare de la Kai Kupferschmidt, corespondentul ştiinţific la Berlin al revistei Science, în dialogul său cu Sarah Crespi, gazda podcastului săptămânal „How COVID-19 disease models shape shutdowns, and detecting emotions in mice”.

Transcrierea şi traducerea interviului în limba română au fost realizate de Teodora Dobrescu. Mulţumim pentru permisiunea acordată şi amabilitate publicaţiei ScienceMag.org şi AAAS - The American Association for the Advancement of Science.


Kai Kupferschmidt în dialog cu Sarah Crespi


SARAH CRESPI: Bine aţi venit la podcastul ştiinţific din 3 aprilie 2020. Sunt Sarah Crespi. În această săptămână am vorbit mai întâi cu corespondentul Kai Kupferschmidt despre rolul procesului de modelare în răspunsul nostru la coronavirus. Şi despre un nou studiu la scară largă, referitor la medicamente cu potenţial promiţător în combaterea bolii. [...].

În primul rând, astăzi vom avea o discuţie cu corespondentul Kai Kupferschmidt. De câteva luni el relatează despre coronavirus. Şi, să notăm, înregistrăm vineri, 27 martie. Bună, Kai!

KAI KUPFERSCHMIDT: Bună, Sarah!


SC: Împreună cu editorul de ştiri internaţionale, Martin Enserink, ai scris un articol despre importanţa modelării, pe măsură ce coronavirusul se răspândeşte pe mapamond. De ce te-ai concentrat pe prognoza răspândirii bolii?

covid-19 SARS-CoV-2 coronavirus vaccin

KK: Întotdeauna, prognozele sau modelele au avut un rol în multe dintre epidemiile despre care am scris. Cred că în pandemia actuală acestea sunt mai importante decât au fost vreodată. Iar motivul este destul de simplu. Multe din epidemiile trecute au fost cu agenţi patogeni despre care ştiam ceva, care existau, chiar, de zeci de ani. Uneori avem vaccinuri sau medicamente împotriva lor.

Cu COVID-19 sau SARSCoV-2 nu avem nimic. Practic nu avem intervenţii farmaceutice. Deci ce vedem în acest moment este că întreaga lume încearcă să aplice intervenţii non-farmaceutice: blocările în case, distanţarea socială sau distanţarea fizică, aşa cum probabil ar trebui să o numim, spălarea igienică a mâinilor.

Modelele devin extrem de importante dacă dorim să înţelegem care dintre aceste măsuri va avea cel mai mare efect probabil, când şi cum trebuie să le implementăm. În majoritatea ţărilor politica guvernamentală a fost mult influenţată de modelele prezentate de cercetători. Cred că politica face ca modelele să fie extrem de importante şi să exercite multă presiune asupra oamenilor care le întocmesc. Este o responsabilitate uriaşă.
 
COVID-19: Citește știrile ca un om de știință!


SC: Aceasta nu este ştiinţă de ultimă oră. Modelele nu sunt noi. Matematica nu este complicată, însă obţinerea variabilelor-cheie poate fi cu adevărat problematică. Când construim aceste modele ce date importante avem şi ce ne lipseşte?

KK: Ei bine, depinde puţin la ce întrebare vrei să răspunzi. Am identificat unii dintre parametrii de bază ai acestui virus. Câte persoane infectează la rândul ei fiecare persoană infectată? Cât durează pentru ca o infecţie să îşi urmeze cursul? Dar în acelaşi timp, desigur, există lucruri pe care nu le ştim. De exemplu, câte persoane au infecţii asimptomatice? Aceasta a fost de la început o mare întrebare.

Vom putea răspunde la această întrebare după ce efectuăm studii extinse de serologie, deci căutând anticorpi la oameni, încercând să înţelegem câte persoane ar fi putut avea o infecţie, dar nu au fost diagnosticate niciodată. Aşadar, există aceste întrebări, dar, dacă faci cu adevărat modelare, dacă ar trebui să închizi şcolile sau să recomanzi un blocaj, alte aspecte devin de asemenea extraordinar de importante. De exemplu, lucruri precum: câţi oameni vor urma de fapt acest sfat şi cât timp le va lua?


SC: Ţine de caracteristicile unei populaţii.

KK: Da, exact. Şi vorbim doar despre lucruri de bază cum ar fi: „Ei, cum trăiesc oamenii împreună? Dacă oamenii rămân în casele lor, cum arată casele? Ce contacte există între case şi când se întâmplă cele mai multe contacte în afara lor? Ce fel de contact este, de fapt, cel care răspândeşte boala?” Toate aceste lucruri se încadrează în modele şi, de aceea, modelele au un grad ridicat de incertitudine. Cred că una dintre problemele pe care le avem, ca jurnalişti, dar şi ca politicieni, este că, atunci când citim doar concluziile unui model, pot sugera mult mai multă certitudine decât există de fapt. Vreau să spun că aceasta este încă o boală destul de nouă, despre care nu ştim foarte multe şi există mulţi alţi factori la fel de incerţi atunci când modelezi diseminarea.

Psihanaliza crizei: De ce stocăm hârtia igienică în vremea coronavirusului şi alte anxietăţi


SC: Există modele diferite utilizate de ţări sau regiuni diferite? Aceste diferenţe sunt o problemă?

KK: Nu cred că modelele generează o diferenţă atât de mare. De fapt, majoritatea lor sunt destul de consistente. Cred că întrebarea este pentru ce foloseşti modelele? Ce vrei să maximizezi? S-a încercat găsirea unei căi de mijloc. În prezent, avem dilema dacă să lăsăm acest virus să se răspândească, ceea ce va cauza îmbolnăvirea şi moartea la o scară teribilă. Pe de altă parte, se pare că felul în care a procedat China ar putea restricţiona răspândirea virusului. Vreau să spun că asta a fost înfăptuit în China, dar, dacă faceţi precum China, vă blocaţi în mare parte populaţia pentru cine ştie câte luni şi falimentaţi economia.

Provocând de asemenea multe efecte secundare, în ceea ce priveşte sănătatea mintală şi alte aspecte. Deci, ambele opţiuni par teribile. Unii dintre realizatorii modelelor au încercat să găsească o cale de mijloc. Există o modalitate de a scădea răspândirea virusului: asiguraţi-vă că se răspândeşte doar în acea parte a populaţiei mai puţin susceptibilă, unde provoacă stadii mai puţin severe ale bolii. Două exemple. Şefii de stat ai Olandei şi Marii Britanii au declarat: „Nu încercăm să suprimăm complet acest virus. Nu încercăm să reducem cazurile la zero. Credem că opţiunea mai bună este să-l lăsăm să se răspândească puţin şi să ne asigurăm că nu se răspândeşte atât de mult încât să copleşească capacitatea spitalelor noastre de a face faţă cazurilor.”


SC: Cum ar fi dacă s-ar produce un medicament sau un vaccin, iar oameni au murit pentru că au făcut parte dintr-un plan de expunere treptată a ţării? Ar fi groaznic. S-ar pierde multe vieţi omeneşti. Utilizarea unui vaccin sau descoperirea unui medicament util pot fi folosite în cadrul modelelor?

KK: Nu chiar, unele aspecte pur şi simplu nu ar putea fi incluse în modele. Dacă găsim un tratament medicamentos ce reduce riscul de mortalitate sau dacă un vaccin devine disponibil, asta poate schimba lucrurile. Probabil că un vaccin va deveni disponibil prea târziu pentru a conta cu adevărat în anul următor. Sigur, există medicamente pe care le putem folosi (cum ar fi cele deja disponibile şi utilizate în tratamentul altor afecţiuni), care ar putea scădea riscul de mortalitate şi, în consecinţă, ar reduce presiunea asupra spitalelor.

Depinde puţin de cât de probabil crezi că este modelul ales, de cât de mult eşti dispus să rişti în acest moment. Celălalt aspect pe care vreau să-l subliniez este: dacă procedezi aşa, poţi avea o arie mare de modelare şi poţi trasa o cale foarte îngustă către rezultatul dorit. Dar când faceţi astfel într-un mediu atât de incert, este extrem de riscant să spuneţi: „OK, avem un singur model aici care spune - dacă facem exact aceste lucruri şi totul merge conform planului, atunci vom evita o catastrofă.” Cred că de aici aţi observat o reacţie negativă din partea altor oameni de ştiinţă. Marea Britanie, cât şi, într-o anumită măsură, Olanda, par să se apropie tot mai mult de abordarea folosită de alte ţări europene.

Cum îşi gestionează Germania epidemia de coronavirus și cum reacţionează cu dispreț la politicile lui Trump


SC: Corect. Ceea ce înseamnă să încercaţi să conţineţi virusul cât de mult posibil, pentru cât mai mult timp.

KK: Exact.


SC: Să analizăm posibilitatea unui tratament medicamentos pentru această pandemie. Ai scris săptămâna aceasta un articol cu Jon Cohen, un alt reporter al nostru care a transmis ştiri despre coronavirus. Un articol despre Organizaţia Mondială a Sănătăţii ce a lansat un proces de testare globală a patru medicamente, potenţial eficace împotriva COVID-19. Intenţia este ca, în testarea acestor medicamente, să fie implicate spitalele ce tratează activ pacienţii. Este ceva ce a început deja?

KK: Sper ca, la dată publicării podcastului, testarea să fi început deja. În acest moment se află în pregătire. Speranţa era că vor avea primii pacienţi săptămâna aceasta. Încă nu m-am conectat cu ei (OMS – n. red.), dar s-ar putea să anunţe în conferinţa de presă zilnică. Este ceva fără precedent. Ne aflăm în mijlocul acestei pandemii şi nu avem medicamente. Pentru că este nevoie de prea mult timp pentru a dezvolta noi medicamente, probabil că îşi îndreaptă atenţia spre cele deja disponibile, ce pot fi folosite cu un anumit efect asupra infecţiei cu COVID-19.


SC: Spre ce medicamente îşi îndreaptă atenţia şi cum au fost alese?

KK: Încă din ianuarie grupul de experţi ai OMS examinează o listă prioritară de medicamente. Iniţial pe acea listă s-a aflat Remdesivir, un medicament antiviral dezvoltat pentru a trata Ebola şi viruşi similari. A fost testat în Congo în timpul epidemiei de Ebola (din 2018 – n. red.) şi nu a avut nici un efect. Există însă unele date, rezultate din studii pe animale şi culturi celulare, sugerând că ar putea avea efect împotriva SARS-CoV-2. Deci acesta este un fel de numărul 1 al listei. Unii pacienţi din SUA au fost trataţi cu Remdesivir, la fel ca şi primul pacient din Snohomish, Washington. Există o lucrare în NEJM (New England Journal of Medicine) care descrie cum starea lui s-a îmbunătăţit după o zi; desigur, nu este o dovadă că acest medicament funcţionează. Însă, cu siguranţă, oamenii au mai multe speranţe că Remdesivir ar putea avea efect decât în cazul altor medicamente.

Coronavirusul scoate la iveală ce credem de fapt despre îmbătrânire şi persoanele în vârstă


SC: Mmhmm.

KK: Numărul 2 din listă este un medicament mai vechi împotriva HIV numit Kaletra, de fapt o combinaţie de două substanţe, Ritonavir şi Lopinavir. Kaletra acţionează împotriva proteinei din HIV, pentru că virusul are nevoie să-şi producă proteinele. Ar putea avea acelaşi efect asupra SARS-CoV-2. Nu ştim cu certitudine. A fost realizat un studiu comparativ în China, unde au fost tratate 199 de persoane, fie cu Kaletra, fie folosind medicaţia standard de îngrijire. Nu s-a găsit în mod direct o diferenţă semnificativă între rezultate. Desigur, una dintre problemele pe care le avem cu toate aceste medicamente este că pacienţii cei mai bolnavi le primesc, deoarece spitalele sunt copleşite. Or, s-ar putea să fie deja prea târziu pentru a avea un efect cu adevărat bun al acestor medicamente, dat fiind că le administrăm doar pacienţilor aflaţi în stare gravă.


SC: Să discutăm despre celelalte două medicamente testate, iar apoi vom vorbi despre cum ar putea să se desfăşoare acest proces, în timp ce spitalele sunt pline. OK, deci numărul 3.

KK: De acord. Deci numărul trei combină practic Ritonavir şi Lopinavir (utilizate în tratamentul HIV/ SIDA), cu Interferon Beta, o moleculă de semnalizare folosită de corpul uman pentru a lupta împotriva virusurilor. Ideea este că, dacă se combină aceste trei medicamente, ar putea avea un efect mai puternic împotriva SARS-CoV-2. Apoi avem faimoasa - acum faimoasă, oarecum infamă, oricum doriţi să o denumiţi - Cloroquina sau Hidroxicloroquina; un medicament folosit de zeci de ani pentru tratamentul malariei.


SC: Da.

KK: Acele medicamente sunt interesante, pentru că nu trebuiau să fie incluse iniţial în procesul de testare, însă au fost multe informaţii din diverse locuri, susţinând efectul lor pozitiv. De exemplu în Franţa s-a efectuat o testare nealeatoare, fără grup de control, pe 20 de pacienţi. Şi Donald Trump le-a evidenţiat într-una dintre conferinţele sale de presă. Deci acesta a devenit un subiect şi cred că, într-o oarecare măsură, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a simţit nevoia să le includă doar pentru a le verifica. Să vedem dacă există, într-adevăr, un efect.

Violenţa domestică sau pandemia când #stamacasa: când „nu” se transformă în „da” sau în „nu mai da”


SC: Corect, fie le includem, fie le excludem.

KK: Exact. Aşadar, aici avem două medicamente, Cloroquina şi Hidroxicloroquina, foarte asemănătoare, însă uşor diferite. Deci, unele ţări vor testa Hidroxicloroquina, altele ar putea testa Cloroquina, dar, practic, ambele sunt incluse în testarea OMS.


SC: Cum va funcţiona? Cum vor fi administrate aceste medicamente pacienţilor care vin în număr mare la spitale?

KK: Când un pacient cu COVID-19 se prezintă la spital, medicul curant efectuează anamneza de bază, cum ar fi istoricul său de boli. Apoi va transmite unui program informatic ce medicamente are în prezent în spital: pacientul va fi direcţionat aleator la unul dintre medicamentele disponibile sau la protocolul standard de îngrijire. Desigur, pacientul trebuie să semneze un formular de consimţământ, ce va fi scanat şi trimis la OMS. Pentru moment, aşa se efectuează testarea. Singura informaţie care va mai fi înregistrată va fi ziua în care pacientul fie moare, fie iese din spital. Aşadar, durata internării în spital, indiferent dacă pacientul a fost ventilat sau nu, dacă a murit sau nu, este singura dată colectată.


SC: Nu şi dacă virusul este sau nu eliminat din organism. Este chiar foarte simplu. Această persoană se simte mai bine într-un timp mai scurt?

KK: Exact. Şi vreau să spun că acestea sunt rezultatele brute. De asemenea, este dificil de aflat, cu unele măsurători pe care ai putea să le faci, să ştii ce înseamnă cu adevărat. De exemplu, ai putea verifica virusul în gât şi poate că infecţia din gât se diminuează, dar poate că şi din cauză că virusul a avansat în plămâni - un semn al agravării bolii. Aşadar, în acest stadiu are sens să păstrezi doar rezultatele brute.


SC: Aceasta este o abordare globală. Pentru cât timp şi câţi pacienţi din întreaga lume speră Organizaţia Mondială a Sănătăţii să includă în testare?

KK: Acest proces rămâne practic deschis şi OMS speră să includă mii de pacienţi. Îmi imaginez că există o echipă de monitorizare continuă a siguranţei datelor. De îndată ce există un semnal că unul dintre medicamente nu acţionează în mod clar sau că funcţionează în mod clar, s-ar putea schimba testarea: fie se exclude un medicament, fie se include altul, fie se începe folosirea unui medicament ce şi-a dovedit eficacitatea la mai mulţi pacienţi.

Telemunca: noua normalitate pentru mulţi, dar vine cu riscuri ascunse - un nou studiu


SC: OK. Ei bine, Kai, să vorbim puţin despre viitor. Pe ce subiecte te vei concentra în săptămânile următoare? Care crezi că sunt tendinţele ştiinţifice importante de urmat în această pandemie?

KK: Medicamentele pe care le testează OMS sunt medicamente vechi ce atacă virusul. Există şi alte medicamente posibil importante, ce nu atacă virusul, ci mai degrabă interacţionează cu moleculele din corpul uman. De exemplu, ai putea bloca receptorul prin care virusul se ataşează de celulele umane. Ai putea bloca alte părţi ale căilor de inflamaţie, deoarece multe boli cu adevărat în stadiul final (ca sindromul de insuficienţă respiratorie acută) sunt într-adevăr mediate de sistemul imunitar, astfel încât (ne)medierea sistemului imunitar ar putea fi o modalitate de a face faţă.

Aşadar, acele testări vor fi începute. Avem serul obţinut de la persoanele în convalescenţă. Există această idee că dacă faci transfuzie cu sângele recoltat de la pacienţii recuperaţi persoanelor care se confruntă cu boala, anticorpii din sângele respectiv s-ar putea să-i ajute. Acest proces a început deja, l-au folosit în China într-o anumită măsură, îl încep şi în SUA şi cred că vom vedea şi multe alte idei la lucru. Transfuziile se vor efectua tot în contextul testărilor, pentru a putea concluziona dacă au efect sau nu.


SC: Da, aceasta este partea de tratament.

KK: Exact. Desigur, există şi o „cursă” pentru dezvoltarea vaccinurilor. Sunt câteva duzini de candidaţi. Ultimul număr pe care l-am auzit a fost între 50 şi 60.


SC: Uau.

KK: E ceva, nu-i aşa? Îţi doreşti să fie într-adevăr multe încercări reuşite. Unele încercări s-ar putea să eşueze, altele ar putea dura mult timp, deci are rost să ai mulţi candidaţi. În următoarele săptămâni cred că unul dintre aspectele pe care ne vom concentra puţin mai mult va fi modul în care autorităţile de reglementare şi oamenii de ştiinţă încearcă să atingă echilibrul între a avea teste cu adevărat riguroase că acest vaccin funcţionează, că este eficient şi sigur şi a-l include rapid în teste pe oameni.

Aflaţi De ce visăm atât de mult și de intens în timpul pandemiei


SC: În regulă, Kai. Mulţumesc mult.

KK: Mulţumesc, Sarah.

SARAH CRESPI: Kai Kupferschmidt este corespondent şi locuieşte în Berlin. Puteţi găsi un link spre articolele sale şi întreaga noastră reflectare editorială despre coronavirus la sciencemag.org/podcasts.


Traducere din limba engleză de Teodora Dobrescu


Citiţi în Science ultimele ştiri despre pandemia COVID-19, ca şi despre cercetările în curs şi editorialele documentate la temă.

Citiţi mai multe la Cafe Gradiva despre pandemia de coronavirus / COVID-19


Transcriere din podcastul săptămânal Science din 3 aprilie 2020: https://www.sciencemag.org/podcast/how-covid-19-disease-models-shape-shutdowns-and-detecting-emotions-mice?utm_campaign=news_daily_2020-04-02&et_rid=565686717&et_cid=3270927. Tradus și publicat cu permisiunea AAAS.

Această traducere nu este o traducere oficială a personalului AAAS și nici nu este aprobată de AAAS ca fiind exactă. În chestiunile esenţiale vă rugăm să consultați versiunea oficială în limba engleză publicată în original de AAAS.

Cititorii pot vizualiza, răsfoi și/ sau descărca materiale doar în scopuri de copiere temporară, cu condiția ca aceste utilizări să fie în scopuri personale necomerciale. Cu excepția situaţiilor prevăzute de lege, acest material nu poate fi reprodus mai departe, distribuit, transmis, modificat, adaptat, interpretat, afișat, publicat sau vândut integral sau parțial, fără prealabila permisiune scrisă a editorului.


Transcript from the April 3, 2020 Science weekly podcast https://www.sciencemag.org/podcast/how-covid-19-disease-models-shape-shutdowns-and-detecting-emotions-mice?utm_campaign=news_daily_2020-04-02&et_rid=565686717&et_cid=3270927. Translated & published with permission from AAAS.

This translation is not an official translation by AAAS staff, nor is it endorsed by AAAS as accurate. In crucial matters, please refer to the official English-language version originally published by AAAS.

Readers may view, browse, and/or download material for temporary copying purposes only, provided these uses are for noncommercial personal purposes. Except as provided by law, this material may not be further reproduced, distributed, transmitted, modified, adapted, performed, displayed, published, or sold in whole or in part, without prior written permission from the publisher.


Foto: Macau Photo Agency pe Unsplash

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!