Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Tânărul Freud: pe Netflix și în realitate


Tânărul Freud: pe Netflix și în realitate. Țesut din intrigi paranormale, politice și polițiste, noul serial germano-austriac Freud (lansat de curând pe Netflix) este plasat în Viena anului 1886 și ni-l înfățișează pe tânărul Schlomo sub chipul unui rezident psihiatru amorezat de cocaină, hipnoză, ședințe de spiritism, dar și de intrigi detectivistice și femei isterice. Cât de ușor comunica Freud cu spiritele de dincolo și cât de ahtiat era după pacientele sale ”posedate”? Citiți mai jos despre cinci dintre mistificările biografice propagate de noul serial.

Freud Netflix cocaina hipnoza telepatie sex


1. Cocaina 


În serial, Freud este filmat constant bând cocaină dizolvată în apă. S-a afirmat adesea că Freud ar fi fost dependent de acest drog, că ar fi provocat flagelul cocainomaniei și chiar că și-ar fi scris opera sub influența acestei substanțe. Este adevărat, între 1884 și 1887, pe când era rezident la Spitalul General din Viena, Freud a cercetat efectele anestezice și tonifiante ale alcaloidului extras din frunzele de coca, sperând să ajungă la o mare descoperire care să-i aducă mult-visata celebritate academică (în plus spera să-și ajute, printr-un soi de tratament de substituție, un prieten devenit morfinoman). Ideile sale au fost rapid preluate și valorificate de un coleg oftalmolog (Carl Koller), cel care va fi recunoscut ca descoperitorul de drept al anesteziei locale (folosite inițial pentru operațiile pe ochi). Nu există dovezi că Freud ar fi fost dependent de cocaină, substanță la care renunță complet în 1892, când devine, ce-i drept, un fumător înrăit. De precizat că, la vremea aceea, efectele adictive ale cocainei era puțin cunoscute.

Aflăm că, în cabinetul său din Viena, Freud mai mult şoma, iar cazuistica îi era asigurată de propria imaginaţie descătuşată de o doză serioasă de cocaină. >>> ”Excluderea lui Freud din Partidul Comunist Francez”


2. Hipnoza 


În serialul TV totul (tratamente medicale, manipulări politice sau abuzuri familiale) se reduce la hipnoză. Filmul devine o scenă populată de somnambuli, Freud însuși fiind la un moment dat hipnotizat/ manipulat de o contesă malefică. În realitate, deși a deprins arta hipnozei clinice cu Charcot (la Paris) și apoi cu Breuer (la Viena), pe la începutul anilor 1890 Freud a observat că există pacienți (de exemplu Elisabeth von R.) care nu pot fi hipnotizați. A fost deci obligat să se bazeze doar pe dezvăluirile venite din ”asocierile libere” și din înfrângerea ”rezistențelor” pacienților săi. Noua abordare, cea a ”curei prin vorbire” (talking-cure), va lua curând locul reamintirilor provocate în stare de transă.
La încercările mele de a aplica pe scară mai mare metoda lui Breuer, m-am izbit de dificultatea de a nu putea transpune în hipnoză un număr de bolnavi, deși diagnosticul era de isterie... Am devenit mai stăruitor, le-am spus bolnavilor să se culce și să închidă de bunăvoie ochii și să se ”concentreze”, ceea ce a creat cel puțin o anumită asemănare cu hipnoza, și am constatat că, fără nici o hipnoză, se iveau pe neașteptate amintiri noi și mai vechi... Aveam însă de învins o rezistență, o forță psihică ce se opunea conștientizării (rememorării) reprezentărilor patogene, 
își amintește Freud în Studii despre isterie (1895). De aici începe drumul către inconștient, refulare, cenzură și asocieri libere.

Hipnoza nu este posibilă în prezenţa unui transfer negativ. >>> ”Comunicarea de la Inconştient la Inconştient”

Tânărul Freud Studii despre isterie
Surse despre activitatea tânărului Freud

De ce Freud avea dreptate despre isterie


3. Fenomenele oculte 


Freud-cel-din-film trece printr-o serie amețitoare de peripeții paranormale: viziuni, posedări, ședințe de spiritism și comunicarea cu spiritele celor morți. În viața reală, Freud a acordat o oarecare atenție fenomenelor telepatice, mai cu seamă în anii '20. Asta chiar dacă, afirma el, viața de până atunci i-a fost extrem de săracă în ce privește fenomenele oculte. Mai mult, în Vis și telepatie (1922), el mărturisește că, deși în cei 27 de ani de analiză lucrase cu destule firi ”extrem de sensibile”,
nu am fost niciodată în situația să consemnez la vreunii dintre pacienții mei un vis cu adevărat telepatic. 
Nu exclude posibilitatea unui ”transfer de idei” la distanță (în vis sau în trezie), dar tinde să interpreteze fenomenele telepatice (la fel ca în cazul visului) ca pe o împlinire a unor dorințe refulate. Iată cum interpretează un vis telepatic al unui bărbat cu care corespondase. Visătorul avusese, dintr-o primă căsătorie, o fată aflată acum în ultima lună de sarcină. În noaptea în care ea naște, el visează că a doua sa soție (mama vitregă a fetei însărcinate) dă naștere la doi gemeni. Ulterior află că fiica sa născuse într-adevăr doi gemeni – veste pe care nimeni n-o anticipase în acele vremuri lipsite de ecograf. Freud interpretează: bărbatul combină în visul său două dorințe: dorința preconștientă a primei soții de a avea mulți copii (ea a lăsat în urmă-i doar o fată), plus dorința inconștientă a visătorului de a fi în locul ginerelui său, despre care credea că nu o merită pe fiica sa.


4. Viața erotică a lui Freud 


Într-o discuție cu prietenul său Breuer, Freud-cel-din-film afirmă că a fost nevoit să facă dragoste cu bizara sa pacientă, o anume Flore Salomé (vom reveni mai jos la ea), căci doar așa putea s-o vindece. În realitate, Freud a avut o viață sexuală scurtă și austeră. După ce între 1887 și 1895, soția lui Freud, Martha, aduce pe lume șase copii, Herr Professor, pentru a-și cruța soția, recurge la abstinența totală la doar 40 de ani, renunțând chiar și la mijloacele contraceptive ale vremii (coit întrerupt, diafragmă, prezervative). Această abstinență nu duce însă la nevroză (cel puțin în cazul lui Freud), căci pulsiunile sale sexuale sunt sublimate în acte culturale, într-o ”viață iubitoare în slujba omenirii”, cum îi scria lui Jung în 1907. În ciuda imaginii care i-a fost creată, de pansexualist și de promotor al libertinajului, Freud nu a avut relații extraconjugale și nu-i vedea cu ochi buni pe colegii săi infideli. Totuși nici nu a pledat în favoarea puritanismului moral. (Abstinența era bună, spunea Freud, nu pentru că salva monogamia, ci pentru că, fără sublimarea pulsiunilor, nu puteau decurge activitățile creativ-spirituale.)

Amândoi [Otto Weininger şi Otto Gross] deşteptându-i lui Freud amintiri urâte. Otto Gross cu deosebire, acest psihanalist turbulent care pleda pentru un ”imoralism erotic” şi care păstra din sejururile sale în America de Sud un gust excesiv pentru cocaină, morfină şi opiu. >>> Otto Gross, profet al revoluţiei sexuale


5. Relația cu Salomé 


În serialul de pe Netflix, Freud aproape că este pus în umbră de flamboianta Flore Salomé, pacientă lui posedată și iubirea lui posesivă. Scenaristul face, desigur, aluzie la aristocrata germană Lou Andreas-Salomé, o intelectuală emancipată care îl cunoaște pe Freud abia în 1911, la Weimar. Avusese deja o relație de trei ani cu poetul Rainer Maria Rilke și refuzase deja iubirea înflăcărată a lui Friedrich Nietzsche. La momentul la care face cunoștință cu Freud, are un amant mai tânăr cu 15 ani, un psihanalist sudez. Freud o adoptă pe Lou în cercul elitist al psihanaliștilor și sublimează atracția pe care resimte față de ea într-o
prietenie alcătuită din eleganță, seducție, curtoazie și un schimb intelectual de păreri așa cum nu mai avusese niciodată cu vreunul dintre discipolii și interlocutorii săi, 
notează Élisabeth Roudinesco în monografia Freud. În vremea lui și în a noastră. O va prețui atât de mult, încât i-o va trimite chiar pe fiica lui preferată (Anna) pentru a continua analiza pe care tânăra o începuse cu nimeni altul decât cu tatăl ei.

Surse


    Victor Popescu Cafe Gradiva

    Victor Popescu

    este filosof si jurnalist specializat in etica mass-media.

    Toate articolele acestui autor

    Un comentariu

    1. Chiar mă întrebam dacă acest serial are o bază reală:)) Pare ușor extravagant

      RăspundețiȘtergere

    Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

    Atentie, se interpreteaza!