Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Violenţa domestică sau pandemia când #stamacasa: când „nu” se transformă în „da” sau în „nu mai da”


Casa ar trebui să fie cel mai sigur loc pentru o femeie, dar acasă poate fi un loc al unei relaţii abuzive, violente din punct de vedere fizic, psihic şi verbal.

În contextul pandemiei de coronavirus / COVID-19 şi al lui #stamincasa (#stauacasa, #stamincasa, #statiincasa / #stayhome, it could save lives), realitatea este că de fapt creşte numărul de femei agresate în propria locuinţă, de către bărbaţii din familia lor.

Violenţa domestică şi pandemia COVID-19

  1. Cadrul teoretic
  2. Discriminarea sexuală şi violenţa pe parcursul vieţii unei femei
  3. Date statistice
  4. Situaţia actuală în România şi alte ţări
  5. Ce poţi face tu
Referinţe bibliografice


Violenţa domestică - Andreea Bragă, Filia
Andreea Bragă - Coordonatoare advocacy (Centrul Filia) [1]


1. Cadrul teoretic


Apariţia şi dezvoltarea comportamentelor agresive împotriva femeii, într-o relaţie de familie/cuplu, sunt determinate de factori exogeni şi endogeni.

Citiţi despre Violenta domestica si sanatate mintala


A. Factorii exogeni


A.1. Factorii culturali

Sunt prezente atitudinile şi stereotipurile sociale ce legitimează rolul dominant al bărbatului şi pe cel subordonat al femeii, perpetuate de-a lungul istoriei omenirii (mai puţin în comuna primitivă - formă de organizare social-economică în care a dominat matriarhatul).

Percepţia asupra desfacerii căsătoriei. Există încă, moştenită prin educaţia primită în familia de origine, perspectiva conform căreia divorţul este recunoaşterea unui eşec, de multe ori al femeii, considerată a fi principala responsabilă de unitatea familiei. Atunci femeia se îndreaptă, în primă instanţă, către familia de provenienţă şi către mediul din vecinătate, putând fi dezaprobată pentru intenţia ei de a divorţa. Fiind respinse, neprimind ajutor, multe dintre femei se resemnează şi nu mai speră că situaţia lor se poate schimba/ cineva le poate ajuta.

Permisivitatea socială faţă de violenţa domestică. Slaba lipsă de reacţie a celor din jur (anturaj, comunitate) denotă indiferenţă sau chiar o aprobare tacită a conflictelor violente din familie, în care femeia este victimă.

Violenţa este văzută ca o formă de soluţionare a situaţiilor tensionate/ conflictuale. Prin violenţă se încearcă impunerea unei viziuni proprii asupra aspectelor divergente.

A.2. Mijloacele de comunicare în masă

Violenţa este o formă a agresivităţii care se învaţă, cea mai uşoară formă de învăţare fiind imitaţia. Chiar dacă în familia de origine nu au avut loc acte de agresiune, violenţa este prezentă în societate, în instituţiile de învăţământ, în ştirile programelor de televiziune (Avertizarea : „atenţie, urmează imagini care vă pot afecta emoţional“ este de folos doar televiziunii, pentru a nu primi amendă), etc.

A.3. Factorii socio-economici

Sărăcia este unul dintre cei mai des incriminaţi factori responsabili în apariţia şi proliferarea violenţei în familie. Dependenţa financiară a femeii, existentă în multe dintre cazurile de abuz, favorizează lipsa de reacţie a acesteia. Femeia rămâne lângă partenerul său pentru că singură nu are resurse pentru întreţinerea ei şi a copiilor, pentru închirierea/ cumpărarea unei locuinţe.

Nu trebuie să concluzionăm că violenţa domestică este o caracteristică doar a familiilor sărace: acest tip de comportament se manifestă în toate mediile sociale.

A.4. Factorii juridici

Procedurile legale greoaie aplicabile în cazul solicitării custodiei copiilor, a ordinelor de restricţie împotriva agresorilor sunt alţi factori care îngreunează activitatea de prevenire şi combatere a fenomenului discutat. Totodată, criza încrederii în sistemul juridic poate constitui un factor agravant.

A.5. Factorii politici

Se favorizează perpetuarea violenţei domestice în societate prin:
  • lipsa interesului politic pentru problematica femeilor, în general, şi pentru violenţa domestică, în particular,
  • valorizarea excesivă ca spaţiu privat a familiei, prin limitarea intervenţiei statului în viaţa cuplului, neimplicarea femeilor în viaţa politică.

Vedeţi şi instantaneul Impotriva violentei domestice: de ce sa nu lovesti o fata


B. Factorii endogeni - caracteristici ale personalităţii


B.1. Agresorul (A)

Abuzatorii sunt deseori descrişi ca având stimă de sine scăzută, gelozie excesivă, personalităţi agresive şi ostile, abilităţi scăzute de comunicare, abilităţi sociale scăzute, nevoie intensă de putere sau sentimente de neputinţă, anxietate sau teamă puternică de abandon, personalităţi narcisice, egoism etc.

De cele mai multe ori, persoanele violente în cuplu par a nu fi conştiente sau responsabile de acţiunile lor sau au personalităţi neechilibrate, neputându-şi controla furia sau accesele nervoase. Totuşi, exceptând cazurile patologice, agresorii sunt oameni normali din punct de vedere psihic, ce aparţin tuturor categoriilor sociale, fără deosebiri esenţiale sub aspectul educaţiei sau situării în ierarhia socială.

B.2. Victima (V)

Teoria învăţării sociale explică de ce femeilor le este dificil să iasă dintr-o relaţie violentă, pentru că, aşa cum comportamentul agresiv se învaţă, tot aşa se învaţă atitudinea şi comportamentul de neajutorare, comportamentul pasiv, lipsa de reacţie faţă de violenţă.

Femeile învaţă că nu pot controla violenţa sau că este ceva „normal” şi astfel devin deprimate, depresive şi incapabile să se ajute. Ajung să considere violenţa ca un dat al destinului lor, să o accepte ca pe o consecinţă a unei alegeri greşite şi să nu mai încerce altceva decât să reducă intensitatea ei, pentru că nu-şi mai pot imagina o altfel de viaţă.

B.3. Descrierea procesului abuzator

Procesul abuzator asupra V poate începe cu apariţia unor tensiuni, cereri de explicaţii, cu dorinţa progresivă de control a lui A, cu abuzuri verbale, emoţionale, fizice, cu restricţii/ limitări impuse lui V şi poate ajunge până la depăşirea limitelor umane de securitate şi conservare.

Într-o prima fază, V nu conştientizează sau nu dă importanţă diverselor tipuri de agresiuni care se îndreaptă spre propria persoană. Acest proces produce o devalorizare personală a acesteia, iar stima de sine descreşte gradual. Treptat, viaţa sa sentimentală se degradează, apar disfuncţionalităţi în sfera socială, îi pot fi afectate relaţiile cu prietenii, cunoştinţele, rudele, cu colegii (se poate izola la locul de muncă - mai ales când gelozia este motivul conflictelor), poate ajunge la depresii şi chiar la tentative de sinucidere.

V nu reacţionează adecvat, tace sau evită A. Se activează un mecanism de negare, de refuz de a recunoaşte realitatea existenţei unei probleme. În felul acesta, feedback-ul transmis spre A este cel de acceptare a abuzului, mesaj transmis fără ca V se realizeze că îşi dă de fapt acordul asupra unor astfel de comportamente.

Acceptarea pasivă a comportamentului agresiv al partenerului, precum şi stereotipurile legate de drepturile bărbatului în familie îl pot încuraja pe A să nu se mai controleze şi să devină din ce în ce mai violent. El poate deveni din ce în ce mai posesiv, mai brutal, va recurge la umilire, batjocură, iar femeia va deveni incapabilă pe parcurs să restabilească echilibrul relaţiei şi să se mai apere. Permisivitatea aparentă a V faţă de agresiune, reacţia ei defensivă, tendinţa de retragere din faţa A pot fi factori declanşatori al un comportament şi mai agresiv al partenerului.

Există un cerc vicios al violenţei. Deşi totul debutează cu acceptarea unui prim act de agresiune („prima palmă”), cu timpul, episoadele violente pot deveni tot mai frecvente, intense şi grave. Adesea, după astfel de situaţii, A îşi cere iertare sau încearcă să-şi justifice propriul comportament. Nu de puţine ori acuză V şi o convinge că a avut partea ei de vină. V poate fi copleşită, mai mult sau mai puţin, cu diverse atenţii/ cadouri pentru a-i ierta comportamentul. Această fază, a pocăinţei A, se caracterizează prin comportamentul lui afectuos. Este perioada în care A poate manifesta disponibilitate faţă de parteneră şi nevoile acesteia, inducându-i impresia că relaţia lor este funcţională => poate adânci dependenţa dintre V şi A. Este faza denumită „luna de miere”, în care episodul petrecut este ignorat şi iertat. Tensiunile au fost eliberate prin comportamentele violente, iar perioada de regret şi de implorare a iertării pot determina V să vadă A ca fiind fragil şi nesigur, ca are nevoie de ea.

Procesul abuzator poate începe chiar înainte de formarea cuplului respectiv. Există o predispoziţie, un rol învăţat din copilărie: de victimă pasivă. Astfel de persoane au tendinţa inconştientă de a căuta în partenerul de viaţă un model văzut în familia de bază (model ce poate fi abuziv). Altele îşi proiectează un partener ideal într-o persoană de-abia întâlnită, refuzând să vadă adevărata personalitate a acestuia, trăind în propria fantezie, interpretând idealizat unele trăsături ale acestuia.

Adesea, A este iertat, dar, pe parcurs, o dată cu creşterea frustrării, creşte nivelul de tensiune, actele violente devin mai frecvente şi grave. Dependenţa emoţională şi financiară a V faţă de A determină însă V să îşi reprime instinctele de conservare, să găsească scuze A şi să rămână în această relaţie abuzivă. Există chiar situaţii în care femeia îşi poate modifica/ adapta personalitatea, comportamentul pentru a nu mai provoca comportamentele agresive din partea partenerului de viaţă.

Acestea sunt cazurile care se înscriu în zona de lungă durată a violenţei domestice. V din aceasta categorie ezită multă vreme până se hotărăsc să ceară sprijin sau doresc efectiv să iasă din relaţia disfuncţională. Dacă se întâmplă acest lucru, se întâmplă destul de târziu, după câţiva ani de la apariţia problemei la nivelul acelui cuplu, existând tendinţa de a amâna cât mai mult ieşirea din relaţie.

Conform celor relatate de specialişti, există însă şi situaţii extreme, mai puţin frecvente, de A de risc ridicat, cărora nu le este specific un proces etapizat/gradual al comportamentelor violente în cuplu, acestea fiind foarte grave de la început şi finalizându-se adeseori cu spitalizarea sau chiar cu decesul V. [2]

Violenţa domestică Covid-19 #stamincasa
Modelul procesului abuzator [3]

A fost promulgata Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie


2. Discriminarea sexuală şi violenţa pe parcursul vieţii unei femei


Faza
Tipul
Prenatală
Selecţia prenatală în funcţie de sex, lovituri în timpul sarcinii, sarcina forţată (viol în timpul războiului).
Copilăria mică
Uciderea fetiţelor, abuzul emoţional şi fizic, accesul diferenţiat la hrană şi îngrijire medicală.
Copilărie
Mutilarea genitală; incestul şi abuzul sexual; accesul diferenţiat la hrană, îngrijire medicală şi educaţie; prostituţie infantilă.
Adolescenţă
Violenţa avansurilor sexuale către adolescente, sexul impus de raţiuni economice, abuzul sexual la locul de muncă, violul, hărţuirea sexuală, prostituarea forţată.
Reproductivă
Abuzarea femeilor de către partenerii intimi, violul conjugal, abuzuri şi crime din cauza zestrei, uciderea partenerei, abuzul psihologic, abuzul sexual la locul de muncă, violul, abuzarea femeilor cu dizabilităţi.
Bătrâneţe
Abuzarea văduvelor, abuzarea celor de vârsta a treia (care afectează în majoritate femeile).

În tabelul anterior [4], am extins aria de prezentare a manifestării violenţei, de la mediul familial la cel social. Există un cost social al violenţei, însă procentele şi banii nu pot sumariza violenţa psihologică, cea nevăzută.

La nivel economic, violenţa împotriva femeilor reprezintă un factor ce influenţează negativ forţa de muncă productivă: un studiu la nivel naţional realizat în Canada indică faptul că 30% dintre femeile care sunt bătute de către soţii lor au fost nevoite să renunţe la activităţile obişnuite din cauza abuzului, iar 50% dintre femei au fost nevoite să-şi ia concediu medical din cauza leziunilor.

La nivel naţional, violenţa împotriva femeilor are drept consecinţă costuri foarte mari la: cheltuieli pentru îngrijiri medicale, acţiuni în justiţie şi acţiuni ale poliţiei, precum şi pierderi în domeniul realizărilor educaţionale şi în cel al productivităţii.

În SUA agresiunile din partea partenerului intim sunt estimate la un cost de 12,6 miliarde de dolari pe an. Un studiu din India arată că fiecare act de violenţă face ca femeile să piardă în jur de 7 zile de lucru. Un studiu făcut asupra femeilor victime ale abuzurilor din Managua şi Nicaragua arată că acestea câştigă cu 46% mai puţin decât femeile care nu au trecut printr-o experienţă similară, chiar şi după analizarea altor factori care ar putea influenţa câştigurile.

În martie 2014, FRA (Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene) a dat publicităţii rezultatele celui mai cuprinzător studiu din lume realizat până în prezent cu privire la violenţa împotriva femeilor, arătând amploarea abuzurilor suferite de femei acasă, la serviciu, în public şi online. Femeile au fost întrebate despre experienţele de violenţă fizică, sexuală şi psihologică pe care le-au trăit, inclusiv incidente de violenţă domestică, despre urmărirea în scopul hărţuirii şi hărţuirea sexuală, precum şi despre rolul jucat de noile tehnologii în experienţele de abuz pe care le-au trăit femeile. În urma anchetei reiese o imagine de abuz extins ce afectează vieţile multor femei, dar care este, în mod sistematic, insuficient raportat autorităţilor.

În România
  • 30% dintre femei spun că au fost afectate de violenţa fizică sau sexuală la un moment dat în viaţă după vârsta de 15 ani, încadrându-se în media la nivel european;
  • 24% dintre femei au suferit violenţă din partea partenerului;
  • 14% dintre femei au suferit violenţă din partea unei alte persoane decât partenerul.

Legat de experienţa de violenţă în copilărie, 24% dintre femeile din România spun că au fost supuse la violenţă fizică sau sexuală de către un adult înainte de vârsta de 15 ani.

Violenţa psihologică afectează între 30 şi 39% dintre femei.

6% dintre femei au suferit violenţă sexuală din partea partenerului sau a unei alte persoane, în 97% dintre cazurile de violenţă sexuală agresorul fiind bărbat.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a efectuat în 2012 un studiu „Expunerea la experienţe abuzive în perioada copilăriei”, desfăşurat în România pe o populaţie de studenţi. Consecinţele abuzului în copilărie asupra sănătăţii sunt clasificate în:

1. Consecinţe fizice:
  • traumatisme abdominale şi toracice;
  • traumatisme la nivelul creierului;
  • traumatisme la nivelul sistemului nervos central;
  • fracturi;
  • dizabilităţi;
  • vânătăi.

2. Consecinţe psihologice şi comportamentale:
  • întârzieri în dezvoltare;
  • afectarea funcţionării cognitive;
  • hiperactivitate;
  • performanţă şcolară scăzută;
  • tulburări alimentare şi de somn;
  • sentimente de vinovăţie;
  • stimă de sine scăzută;
  • relaţii sociale precare;
  • depresie şi anxietate;
  • tulburare de stres post-traumatic;
  • tulburări psiho-somatice;
  • idei şi comportamente suicidare şi de auto-mutilare;
  • abuz de alcool şi droguri;
  • comportamente delicvente, violente sau implicarea în comportamente riscante.

3. Consecinţe asupra sănătăţii sexuale şi reproductive:
  • disfuncţii sexuale;
  • infecţii cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA;
  • sarcini nedorite;

4. Alte consecinţe asupra sănătăţii pe termen lung:
  • fibromialgie;
  • sindromul colonului iritabil;
  • boli cardio-vasculare;
  • boli ale ficatului;
  • boli pulmonare;
  • cancer.

Vedeţi proiectul fotografic Impotriva abuzului sexual


3. Date statistice


Violenţa domestică în 2017, conform datelor furnizate de IGPR

În anul 2017 au fost raportate Poliţiei un număr de 20 531 de fapte de loviri şi alte violenţe comise între membrii familiei, conform statisticilor Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), furnizate la solicitarea Centrului Filia. Majoritatea agresorilor sunt adulţi de sex masculin (92%), iar majoritatea victimelor sunt adulţi de sex feminin (76%), dar şi minori.

Agresori: 18 835 bărbați (92%), 1 588 femei (7,7%), 85 băieţi şi 23 fete.
Victime: 15 584 femei (76%), 4 029 bărbaţi (20,5%), 538 fete şi 466 băieţi.

Majoritatea faptelor s-au petrecut la domiciliu. Comparativ cu cifrele anterioare din anul 2016, se constată o creştere a numărului de cazuri raportate Poliţiei. [5]

Violenţa domestică în cuplu, femei şi bărbaţi
Infografic - violenţa domestică în România (2017) [6]. Realizator: Cristian Ioan

Citiţi despre Sarcina la adolescente si violenta


4. Situaţia actuală în România şi alte ţări


Să analizăm ce se întâmplă după 24.03.2020, când a fost emisă Ordonanţa Militară nr. 3, ce impune măsuri mai stricte în România. Aceste dispoziţii sunt emise în contextul pandemiei declarată de OMS la 12.03.2020, pentru infecţia cu noul coronavirus SARS-CoV-2.

Au avut loc restrângeri ale multor domenii de activitate, concedieri, aplicarea regimului de telemuncă; în consecinţă V şi A se regăsesc acasă un timp considerabil mai mare. În contextul în care acasă este un loc periculos pentru o femeie agresată, iar în situaţia actuală cu atât mai mult.

Perturbarea rutinei,
ştirile false care denaturează o realitate şi aşa complicată,
insecuritatea,
frica,
stresul,
anxietatea,
panica,
lipsa banilor,
singuratatea,
abandonul,
dezorientarea, ca în carusel,
confuzia,
devierea,
surescitarea
...
fără speranţă,
frica de moarte, în final.
Oare voi muri din cauza lui? Ce se va intampla cu cei dragi mie?

Violenţa domestică coronavirus #stamacasa
Pandemia domestică [7]

Citiţi şi Nu sunt decat o femeie de Boris Cyrulnik

Ce crezi că este mai important pentru mine? Siguranţa sau sănătatea? Acum sigur o să mor. Nu mai am putere.
Acesta este răspunsul unei femei aflate într-o relaţie abuzivă, pe care i l-a dat doamnei Ana Rădulescu, directoarea Asociaţiei Asistenţilor Sociali din România, zilele trecute.

Nu este uşor nicicând să pleci dintr-o relaţie abuzivă, şi este chiar mai dificil acum, când mesajul tuturor – de la apropiaţi la autorităţi – este să stai acasă. În China, unde pandemia durează de câteva luni, cazurile de conflicte violente în familie s-au dublat; şi este vorba doar de cele raportate la poliţie. Alte ţări europene au tras deja semnale de alarmă în privinţa aceasta, fiindcă izolarea în acelaşi loc cu agresorul, dificultăţile economice, oraşele închise, extenuarea resurselor umane din serviciile sociale şi poliţie sunt contexte favorabile ca femeile să fie abuzate mai des şi ele să raporteze mai rar.

Cazurile de ordin de protecţie se judecă în continuare în instanţele civile, pentru că sistemul de justiţie le-a considerat urgenţe. Rămâne de văzut dacă şi pe teren cazurile de violenţă domestică vor fi considerate prioritare de către poliţişti.

Acasă este locul cel mai periculos pentru femei, conform studiilor şi statisticilor internaţionale. În 2017, mai mult de jumătate dintre femeile care au murit au fost ucise de parteneri sau de alţi membri ai familiei, potrivit unui studiu global al Organizaţiei Naţiunilor Unite. [7]

Poliţia britanică a avertizat că numărul persoanelor, victime ale abuzurilor domestice, va creşte ca efect al unor măsuri menite să oprească răspândirea covid-19. A fi blocată acasă din cauza distanţării sociale este o „perspectivă foarte descurajantă” pentru victimele abuzurilor domestice, a declarat poliţia din comitatul Leicestershire (UK).
Cu situaţia actuală, suntem conştienţi cu acuitate de riscurile aflării în aceeaşi casă cu o persoană abuzivă, pentru o perioadă lungă de timp.

De asemenea, preocuparea pentru sănătate şi pierderile de locuri de muncă pot să sporească presiunea, determinând unii oameni să facă abuz pentru prima dată.

Se estimează că 1,6 milioane de femei şi 786 000 de bărbaţi au suferit abuzuri domestice în Anglia şi Ţara Galilor, în anul încheiat în martie 2019, conform Office for National Statistics.

Organizaţia de caritate Women's Aid a publicat sfaturi privind siguranţa, care includ păstrarea în permanenţă a unui telefon mobil.
Victimele ne spun că se simt nesigure în perspectiva de a fi izolate în casă cu agresorul lor. 
Unele servicii de asistenţă locală din comunitate pot fi suspendate temporar. Aceasta înseamnă că unele victime se vor simţi deosebit de izolate,
a mai comentat Women's Aid.
  
Telemunca: noua normalitate pentru mulţi, dar vine cu riscuri ascunse - un nou studiu


Recrudescenţă pe mapamond


Blocarea şi autoizolarea în casă au dus la sporirea actelor de violenţă domestică în numeroase ţări.

În provincia Hubei, inima focarului iniţial de coronavirus, violenţa domestică raportată poliţiei a crescut de peste trei ori într-un singur judeţ, în timpul blocajului din februarie, de la 47 anul trecut la 162 anul acesta, au declarat activiştii sociali mass-mediei locale.

Estimăm că a existat o creştere de 40% sau 50%,
a declarat Adriana Mello, judecătoare din Rio de Janeiro, Brazilia, specializată în violenţă în familie.
Trebuie să rămânem calmi pentru a rezolva această dificultate cu care ne confruntăm acum,
a spus judecătoarea, citată de cotidianul londonez The Guardian.

Guvernul regional al Cataloniei a declarat că apelurile la asistenţă au crescut cu 20% în primele zile ale perioadei de blocaj; în Cipru, apelurile către o linie similară au crescut cu 30% în săptămâna după 9 martie, când insula a avut primul caz confirmat de coronavirus.

În Italia, activiştii pentru drepturile femeilor au spus că apelurile către liniile de asistenţă au scăzut brusc, dar în schimb au primit multe mesaje text şi e-mailuri disperate.
Unul dintre mesaje provenea de la o femeie care s-a închis în baie şi a scris ca să ceară ajutor,
a declarat Lella Palladino, de la „EVA Cooperativa“, un grup pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor.
Cu siguranţă, există o urgenţă copleşitoare în acest moment. Există mai multă disperare, deoarece femeile nu pot ieşi.

În Spania - unde regulile de blocare sunt extrem de stricte şi multe persoane sunt amendate pentru încălcarea lor - guvernul le-a comunicat femeilor că nu vor fi amendate, dacă pleacă de acasă pentru a raporta abuzuri. Dar, pe 19 martie, s-a înregistrat prima victimă a violenţei domestice (din 14 martie, de când a început izolarea la domiciliu), când o femeie a fost ucisă de soţul ei în faţa copiilor lor, în provincia Valencia. Bărbatul s-a predat ulterior poliţiei.

În Germania, liderul parlamentar al Alianţei Verzilor, Katrin Göring-Eckardt, a declarat săptămâna aceasta că se teme pentru viaţa a mii de femei blocate cu parteneri violenţi şi a solicitat guvernului să deblocheze bani pentru refugii.
Spaţiile din refugii pentru femei sunt insuficiente chiar şi în perioadele obişnuite,
a declarat ea în mass-media germană. A cerut autorităţilor să ia în considerare transformarea hotelurilor şi a pensiunilor goale şi să suspende condiţiile de părăsire a casei pentru femeile vulnerabile. [8]

Citiţi despre Psihanaliza în vremea coronavirusului


5. Ce poţi face tu


  1. Dacă ai cunoştinţe sau prietene despre care ştii că au fost abuzate în trecut de partenerii lor, ţine activ legătura cu ele, având grijă în acelaşi timp să nu le pui în pericol.
  2. Întreabă-le când le poţi suna sau scrie, trimite-le către specialişti (asistenţi sociali sau psihologi), care le pot ajuta să-şi facă un plan de siguranţă, de folos în posibile conflicte.
  3. Dacă ai nevoie de sfaturi pentru a ajuta pe cineva sau eşti într-o situaţie de abuz, sună la linia telefonică naţională de urgenţă: 0800.500.333.
  4. Dacă auzi violenţă în blocul unde locuieşti, sună la 112. În perioada aceasta, poliţiştii şi asistenţii sociali ajung mai greu la victime, deoarece scade posibilitatea ca ele să raporteze ce li se întâmplă, fiind tot timpul cu agresorii în casă.
  5. Dacă poţi, sprijină asociaţiile care activează în zona violenţei în familie: Reţeaua pentru prevenirea şi combarea violenţei împotriva femeilor, Asociaţia Necuvinte, Asociaţia Touched, care are şi un adăpost în Bucureşti, Mental Health for Romania, Grup de suport – Reţeaua Învingătoarelor #sieureusesc

Estimăm o perioadă dificilă pentru organizaţiile neguvernamentale şi orice susţinere din partea comunităţii contează.
  1. Abonează-te la Jurnal de pandemie – un newsletter zilnic cu informaţii noi despre coronavirus, despre cum ni se schimbă viaţa în timpul pandemiei, cum putem rămâne conectaţi şi cum găsim resurse pentru rezilienţă, compasiune şi ajutor.
  2. Citeşte „Ghidul practic pentru victimele violenţei în familie”

Acele persoane care cred că sunt victime ale violenţei în familie sau care cred că riscă să ajungă victimele violenţei în familie vor găsi în acest ghid informaţii folositoare. De asemenea, specialiştii care lucrează cu victime ale violenţei în familie vor găsi informaţii utile pe care le pot folosi pentru îndrumarea şi consilierea persoanelor cu care lucrează. [7]

Pentru final, vă invit să urmăriţi două filme şi să urmariţi ce simţiţi în corp, sentimentele voastre, poate vă vin în minte amintiri ...

Aşa îşi începe Jackson Katz discursul său de la TEDxFiDiWomen: „Violenţa împotriva femeilor – o problemă a bărbaţilor”.


Vă voi prezenta o perspectivă care va schimba percepţia socială a violenţei împotriva femeilor: agresiunea sexuală, violenţa în familie, abuzul în relaţie, hărţuirea sexuală, abuzul sexual asupra copiilor. Întreaga serie de probleme pe care eu le numesc pe scurt „violenţă împotriva femeilor” este privită ca o problemă a femeilor, la care unii bărbaţi buni vin în ajutor, dar mie abordarea aceasta nu mi se pare în regulă şi n-o accept. Nu cred că sunt probleme ale femeilor, în ajutorul cărora vin nişte bărbaţi buni. De fapt, voi susţine că în primul rând sunt problemele bărbaţilor.

Private Violence (2014), SUA – despre violenţa domestică (trailer)



Private Violence explores a simple, but deeply disturbing fact of American life: the most dangerous place for a woman in America is her own home. Every day in the U.S., at least four women are murdered by abusive (and often, ex-) partners. Through the eyes of two survivors - Deanna Walters, a mother who seeks justice for the crimes committed against her at the hands of her estranged husband, and Kit Gruelle, an advocate who seeks justice for all women - we bear witness to the complex realities of intimate partner violence. Private Violence begins to shape powerful, new questions that hold the potential to change our society: "Why does he abuse?" "Why do we turn away?" "How do we begin to build a future without domestic violence?"
More info: https://www.youtube.com/redirect?event=video_description&v=lp6gCadKY8o&redir_token=l_UMd9-i863MFAROlnPeswR2PEV8MTU4NTkwODI1OUAxNTg1ODIxODU5&q=http%3A%2F%2Ffilmlinc.com%2F
Subscribe: http://www.youtube.com/subscription_center?add_user=filmlincdotcom
Like: https://www.youtube.com/redirect?event=video_description&v=lp6gCadKY8o&redir_token=l_UMd9-i863MFAROlnPeswR2PEV8MTU4NTkwODI1OUAxNTg1ODIxODU5&q=http%3A%2F%2Ffacebook.com%2Ffilmlinc
Follow: https://www.youtube.com/redirect?event=video_description&v=lp6gCadKY8o&redir_token=l_UMd9-i863MFAROlnPeswR2PEV8MTU4NTkwODI1OUAxNTg1ODIxODU5&q=http%3A%2F%2Ftwitter.com%2Ffilmlinc

1 in 4 women will be abused by a domestic partner in her lifetime.
75% of women who are killed in domestic violence homicides are murdered after they leave or in the process of leaving.
One woman seeks justice for herself!

www.privateviolence.com

Psihanaliza crizei: De ce stocăm hârtia igienică în vremea coronavirusului şi alte anxietăţi


Referinţe bibliografice


[1] Centrul Filia / Echipa
[2] Material preluat din „Studiu privind violenţa domestică, realizat în 2016 de către Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii”
[3] Idem
[4] Heise, L. 1994. Violence Against Women: The Hidden Health Burden. World Bank Discussion Paper. Washington. D.C. The World Bank.
[5] Analiză de situaţie realizată de INSP (Institutul Naţional de Sănătate Publică), CNEPSS (Centrul Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate), CRSPM (Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu Mureş), 2018, pp. 9, 10
[6] Infografice: Violenţa în familie în 2017, conform datelor oficiale ale Poliţiei, Reţeaua pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei împotriva Femeilor, 06.02.2018
[7] Oana Sandu, ilustraţie: Tuan Nini, „Pentru victimele violenţei în familie izolarea e periculoasă”, DoR, 22.02.2020
[7] https://violentaimpotrivafemeilor.ro/
[8] Petru Clej, „Coronavirus UK: Violenţa domestică în creştere din cauza izolării”, RFI, 28.03.2020

Foto: nonmisvegliate pe Pixabay

Aflaţi Cum îşi gestionează Germania epidemia de coronavirus și cum reacţionează cu dispreț la politicile lui Trump

Citiţi mai multe la Cafe Gradiva despre pandemia de coronavirus / COVID-19

Teodora Dobrescu Cafe Gradiva psiholog clinician psihoterapie

Teodora Dobrescu

este psiholog clinician, absolventa a Masterului de Psihologie Clinica, Hipnoza si Interventii Terapeutice de Scurta Durata. Iubeste oamenii, este pasionata de psihoterapie, neurostiinte si interesata de tot ce este nou.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!