Ultima ora

Viata lumii

Ştiri

Cauta in revista

ADHD Tulburarea de deficit de atenție şi hiperactivitate la copii: etiologie, comorbiditate şi factori de risc


Concepția diagnosticării/ intervenției timpurii pune copilul sub microscop, în loc să se acorde atenție nivelului la care se află copilul respectiv din punctul de vedere al dezvoltării și adecvării cerințelor cognitive, emoționale și sociale la care este supus în clasele pregătiroare,
afirmă Enrico Gnaulati (p. 56), autorul volumului Înapoi la normalitate: De ce copiii sănătoși sunt greșit diagnosticați cu ADHD, autism și tulburare bipolară.

Departe de a prelua dezbaterea „există-nu-există-ADHD” și a o diseca în seria de articole la temă pe care v-o propun, să realizăm o trecere în revistă a informațiilor referitoare la relevanța intervențiilor de tip farmacologic și de tip psihoterapeutic în tulburarea cu deficit de atenție/ hiperactivitate la copii și adolescenți.

ADHD baieti fete diagnostic medicatie

Cu toate că și din acest punct de vedere există o dezbatere (încă) destul de vie, controversa se cere ceva mai mult a fi analizată, în special în contextul proliferării cercetărilor de specialitate, dar și al avansului făcut de medicina pedo-psihiatrică și de psihologia clinică cu privire la aspectul sănătății și al bolii la copii, din punctul de vedere al dezvoltării lor psihoafective.

Un diagnostic de sănătate mentală este o etichetă,
afirmă Enrico Gnaulati, și,
ca orice etichetă, le poate defini copiilor rolul lor în viață (p. 89).
Având, așadar, deja această „povară” socio-culturală pe care trebuie să o poarte în spate – greutatea ei depinzând, desigur, de paradigmele fiecărei societăți în parte referitoare la sănătate, boală, tulburare psihică și, în mod aparte, copilărie, (hiper)activitate și, deci, ADHD –, găsim cu atât mai importante metodele de intervenție adecvate, asfel încât să nu predispună și expună copiii unor riscuri suplimentare și inutile.

Enrico Gnaulati ADHD autism
Enrico Gnaulati, De ce copiii sănătoşi sunt greşit diagnosticaţi cu ADHD, autism şi tulburare bipolară, Editura Trei, 2017

Ce este ADHD?

Mai întâi de toate, însă, este importantă și necesară înțelegerea cel puțin în ansamblu a tulburării de deficit de atenţie şi hiperactivitate la copii, din punctul de vedere al prevalenței, etiologiei și formelor de manifestare.

Astfel, referitor la prevalența tulburării, ADHD Institute furnizează următoarele date statistice:
  • O medie globală de 2.2% a prevalenței la copii și adolescenți sub 18 ani;
  • O medie globală de 2.8% a prevalenței la tineri și adulți cu vârste cuprinse între 18 și 44 de ani (Asia, Europa, cele două Americi și Orientul Mijlociu);
  • Prevalența raportată este mai mare în rândul celor de gen masculin.

De partea sa, DSM-5 estimează o prevalență de aproximativ 5% la copii și 2.5% la adulți, conform studiilor populaționale, și clasifică tulburarea ca fiind o tulburare de neurodezvoltare cu debut timpuriu (în primii ani de dezvoltare, însă cel mai evidentă o dată cu vârsta școlarității), caracterizată prin deficite specifice
care produc afectări funcționale în sfera personală, socială, școlară sau profesională,
în mod aparte ADHD apărând în comorbiditate cu tulburările de învățare din pricina dificultăților cauzate de inatenție și/ sau hiperactivitate.

Ca manifestare poate lua forma deficitului de atenție cu sau fără hiperactivitate, comportamentele simptomatice nereprezentând în mod exclusiv o expresie
a comportamentului opozițional sau incapacității de a înțelege sarcinile sau instrucțiunile primite.

Nu în ultimul rând, referitor la etiologie lucrurile sunt nuanțate și multifațetate: pe de o parte, se vorbește despre predispoziție genetică și fiziologică, în care ereditatea de gradul I este un factor substanțial. Tot în acest sens, studiile au identificat o serie de gene corelate cu ADHD, varianții acestora fiind importanți pentru dezvoltarea cerebrală, migrația celulară și encodarea genelor responsabile de transportul și recepectarea catecolaminelor, afectând așadar căile de transmitere și recepție neurocerebrală a substanțelor implicate în atenție și controlul impulsurilor.

ADHD şi ”sindromul cercetătorului englez”

Totodată, au fost luați în calcul factori fiziologici precum expunerea la substanțe toxice în perioada intrauterină și/ sau postnatală, ori carențele nutriționale și anomaliile metabolice, însă nici acestea nu au beneficiat de susținere fermă în ceea ce privește rezultatele cercetărilor, sugerând cel mult asocierea, și nu cauzalitatea.

Totuși, factorii genetici și fiziologici nu au putut fi clasificați fără echivoc drept absolut necesari ori „suficienți ca factori cauzali”, din acest punct înainte factorii de mediu căpătând însemnătate, prin condițiile pe care le pun la dispoziția genelor de a se manifesta sau nu.

Spre exemplu, o meta-analiză realizată în anul 2009 a indicat asocieri puternice între prescripția de medicație ADHD (ca indicator al prezenței tulburării prin diagnostic și eliberare de prescripție medicală) și nivelurile scăzute de educație ale mamei, dar și cu proveniența dintr-o familie monoparentală.

Considerat a fi primul studiu controlat care a cercetat factorii de risc ai ADHD la nivel extins (7 960 de copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 19 ani), materialul a furnizat o serie de informații revelatoare din punct vedere al ponderii mediului în etiologia tulburării.

Astfel, rezultatele au relevat faptul că femeile care au un nivel scăzut al educației prezintă un risc cu 130% mai mare de a avea copii care să urmeze un tratament medicamentos ADHD. De asemenea, pentru copii, șansele de a urma un tratament farmacologic ADHD sunt cu 54% mai mari dacă provin dintr-o familie monoparentală. În plus, proveniența dintr-o familie care primește ajutoare sociale crește cu 135% șansele unui copil de a urma un tratament medicamentos pentru ADHD.

Mai mult, în ceea ce privește diferențierea de gen, conform aceluiași studiu băieții prezintă un risc de trei ori mai mare de a urma un tratament farmacologic ADHD față de fete, medicația fiind cel mai folosită la copiii cu vârste între 10 și 15 ani, nefiind identificate diferențe statistice semnificative între efectele socioeconomice avute asupra băieților și cele asupra fetelor.

Fetele cu ADHD sunt de două ori mai predispuse la obezitate

Explicațiile cercetătorilor față de aceste rezultate s-au centrat pe lipsa timpului și a banilor drept factori „neintenționați”, aceștia fiind mult mai întâlniți în familiile monoparentale, precum este și mult mai întâlnită absența suportului social, dar și prezența conflictelor familiale (separație, divorț, absența parentală).

Pornind de la aceste câteva informații, se desprind unele puncte de pornire în abordarea centrată pe cercetarea clinică, relevante în primul rând pentru eficiența intervențiilor la nivelul factorilor de mediu și a măsurii acestora de a determina schimbări în simptomatologie. De asemenea, relevanța efectelor intervenției farmacologice la nivelul organismului și în dezvoltarea copilului, considerate a avea deja o predispoziție la vulnerabilitate de cauză incertă, se cere cu atât mai mult abordată.

Și tocmai pe acestea le vom prezenta, într-o selecție a studiilor de profil realizate de-a lungul ultimelor decade și care s-au îndreptat exact în aceste două mari direcții ale intervenției terapeutice în ADHD la copii, analizând deopotrivă efectele fiziologice și psihoafective atât pe termen scurt, cât și lung.

ADHD-ul între ignoranţă şi stigmat


Bibliografie


Foto: Allen Taylor pe Unsplash

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!