Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Dependenţa de alcool. Cine este in control, eu sau alcoolul?


I. Ce este adicţia?
II. Criteriile de încadrare în diagnosticul de tulburare a consumului de substanţe
III. Consumul de alcool. Date statistice
IV. Alcoolismul în România
V. Cauzele dependenţei de alcool
VI. Simptomele dependenţei de alcool
VII. Etapele dependenţei de alcool
VIII. Afecţiunile induse de consumul de alcool
IX. Elaborarea unui plan de tratament
X. Abordarea din perspectivă familială, socială şi economică
XI. Informaţii utile pentru persoanele dependente de alcool şi aparţinători
XII. Concluzii

Referinţe bibliografice


I. Ce este adicţia?


National Institute for Drug Abuse defineşte adicţia ca fiind o tulburare cronică, recidivantă, caracterizată prin: a) căutarea compulsivă de substanţe, b) utilizarea continuă în ciuda consecinţelor dăunătoare, c) schimbările de lungă durată în creier. Este considerată atât o tulburare cerebrală complexă, cât şi o afecţiune mentală.

Dependenţa este cea mai severă formă a unui spectru complet de tulburări de consum de substanţe. [1]

Dependenţa de alcool consumul adicţie


II. Criteriile de încadrare în diagnosticul de tulburare a consumului de substanţe


Criteriile de încadrare în diagnosticul de tulburare a consumului de substanţe sunt, conform Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (DSM-V):
  • Criteriul 1. Individul consumă substanţa în cantitate mai mare sau pentru o perioadă mai lungă decât şi-a propus iniţial.
  • Criteriul 2. Individul îşi exprimă dorinţa fermă de a opri consumul sau de a-l controla şi declară că a făcut numeroase eforturi fără succes de a scădea sau opri consumul.
  • Criteriul 3. Individul petrece o mare parte din timp pentru a procura şi consuma substanţa şi pentru a se recupera după efectele acesteia.
  • Criteriul 4. Nevoia intensă (craving) se caracterizează prin dorinţa nestăpânită de a consuma substanţa şi se poate manifesta în orice moment, dar apare cu probabilitate mai mare atunci când individul se află într-un mediu în care a obţinut sau consumat anterior substanţa.
 Criteriile 1-4 reprezintă controlul deficitar al consumului substanţei.
  • Criteriul 5. Consumul recurent al substanţei poate conduce la incapacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile la serviciu, la şcoală sau acasă.
  • Criteriul 6. Individul continuă să consume substanţa în ciuda problemelor persistente sau repetate apărute în viaţa socială sau în relaţiile interpersonale, cauzate sau amplificate de efectele substanţei.
  • Criteriul 7. Activităţile sociale, profesionale sau recreative importante pot fi abandonate sau limitate din cauza consumului substanţei.
Criteriile 5-7 reprezintă disfuncţia socială a individului.
  • Criteriul 8. Substanţa se consumă în mod repetat în situaţii în care acest lucru implică un risc fizic.
  • Criteriul 9. Individul continuă să consume substanţa, deşi ştie că are o problemă persistentă sau recurentă, fizică sau psihologică, provocată sau exacerbată cu mare probabilitate de acea substanţă.
Criteriile 8-9 reprezintă consumul periculos al substanţei.
  • Criteriul 10. Toleranţa este indicată de nevoia de a creşte marcat doza de substanţă pentru a obţine efectul dorit, sau de reducerea substanţială a efectului dacă se consumă doza obişnuită.
  • Criteriul 11. Sevrajul este un sindrom care apare atunci când concentraţia sanguină sau tisulară a unei substanţe scade la un individ care a menţinut un nivel ridicat şi prelungit de consum al substanţei.
Criteriile 10-11 reprezintă criteriul farmacologic. [2]

Citiţi Despre Patologiile excesului


III. Consumul de alcool. Date statistice


Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), după fumat şi hipertensiunea arterială, alcoolul este al treilea factor de risc pentru boală şi moarte prematură pentru populaţia generală din Uniunea Europeană (UE).

Pentru adolescenţii şi tinerii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 24 ani, alcoolul este însă principalul factor de risc, fiind responsabil pentru 7% din anii de viaţă trăiţi cu incapacitate sau pierduţi prin deces prematur.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte consumul excesiv de alcool ca fiind consumul a cel puţin 60 grame alcool pur la bărbaţi sau 40 grame alcool pur la femei, cel puţin o dată în ultimele 30 de zile. În alte studii consumul dăunător este descris ca fiind consumul a cel puţin 5 băuturi alcoolice cu o ocazie, cel puţin o dată, unele în ultimele 30 de zile.

Consumul excesiv de alcool reprezintă consumul cu cele mai înalte riscuri din punctul de vedere al consecinţelor medicale, sociale şi legale, având o valoare înalt predictivă. Locuitorii ţărilor nordice, baltice, dar şi românii sunt între băutorii cu un model de consum de tip excesiv. [3]

OMS estimează că aproximativ două miliarde de oameni din întreaga lume consumă alcool, iar 76,3 milioane de oameni au diferite tulburări diagnosticate medical datorate consumului excesiv de alcool.

Începând din anul 1996, OMS a dezvoltat o bază de date (Global Alcohol Database - GAD), care oferă o sursă standardizată de informaţii pentru monitorizarea problemelor epidemiologice globale legate de consumul de alcool. Acest sistem de monitorizare permite OMS să disemineze date şi informaţii cu privire la tendinţele şi modelele de consum, morbiditatea şi mortalitea legate de alcool, politicile sociale elaborate în diferite ţări pentru combaterea alcoolismului. GAD oferă posibilitatea efectuării unor comparaţii între 189 de ţări, cu privire la situaţia consumului de alcool şi problemele legate de acesta.

Principalii indicatori ai GAD sunt:
  • consumul de alcool pe cap de locuitor (cu vârsta peste 15 ani),
  • consumul înregistrat (acolo unde este posibil), începând din anul 1961,
  • modelele de consum (abstinenţă, consum de risc înalt, consum abuziv de alcool în mod episodic, atât pentru populaţia generală, cât şi pentru cea tânără),
  • ratele de dependenţă de alcool,
  • băuturi alcoolice tradiţionale sau locale,
  • consumul neînregistrat de alcool,
  • mortalitatea datorată alcoolului (patru consecinţe cronice şi patru consecinţe acute),
  • morbiditatea legată de alcool,
  • probleme de sănătate şi sociale (inclusiv costurile sociale şi economice). [4]



IV. Alcoolismul în România


În România există extrem de puţine studii cu privire la consumul de alcool raportat de subiecţi şi la modelele de consum ale populaţiei. Un studiu distinct în acest domeniu a fost efectuat, în perioada iunie 2004-aprilie 2005, de către Agenţia Naţională Antidrog.

Un capitol aparte al studiului menţionat se ocupă de tendinţele consumului de alcool în ţara noastră, prin determinarea prevalenţei şi a modelelor de consum. Sunt evidenţiate principalele cunoştinţe, atitudini şi practici ale populaţiei între 15-64 de ani, fiind utilizaţi ca principali indicatori: sexul, vârsta, mediul de rezidenţă, regiunea istorică, nivelul de instrucţie, venitul, locul unde se consumă alcool, motivaţiile consumului, percepţia riscurilor acestui consum şi atitudinile populaţiei faţă de consum. Statisticile cu privire la consumul de alcool sunt bazate pe volumul vânzărilor raportate. Este necunoscută cantitatea de alcool vândută pe piaţa neagră sub formă de contrabandă; lipsesc informaţiile cu privire la volumul alcoolului produs în instalaţiile artizanale sau cele ale micilor producători. [4]

În România, consumul de alcool la populaţia în vârstă de 15 ani şi peste este de 14,4 litri de alcool pur/ persoană/ an, cu o evoluţie crescătoare în ultimul deceniu. Din acest consum, 25% este reprezentat de alcoolul neînregistrat, produs în gospodării, în afara regimului guvernamental de control.

Consumul de alcool realizat exclusiv de populaţia băutoare este de 21,3 litri de alcool pur/ persoană/ an. Aproximativ 92% din bărbaţi şi 70% din femei au consumat cel puţin o dată în viaţă alcool, în timp ce două treimi din populaţie consumă alcool în mod regulat.

România ocupă locul al III-lea în UE după cantitatea de alcool consumată şi locul al II-lea în rândul ţărilor cu cel mai dăunător model de consum.

Băutura preferată a românilor este berea. Mai puţin de 60% din români consumă vin. Băuturile spirtoase sunt consumate de 39% din băutorii sub 35 ani şi aproximativ 42% de cei în vârstă de 35-65 ani.

România ocupă locul 5 în topul ţărilor cu un model de consum de alcool de tip excesiv. [3]


Consumul de alcool pe tipuri de băuturi alcoolice
Consumul de alcool pe tipuri de băuturi alcoolicela populaţia 15+ ani (2016). Sursa: Global Status Report on Alcohol and Health (2018)


V. Cauzele dependenţei de alcool


Din ce se cunoaşte în prezent, nu există o singură cauză identificată care să conducă la dezvoltarea dependenţei de alcool. Cercetătorii şi clinicienii se referă la factorii de risc. Definim factorii de risc ca fiind condiţii sau experienţe care pot creşte şansa sau probabilitatea ca o persoană să dezvolte o boală sau o tulburare specifică. Însă doar având un factor de risc nu determină în mod automat ca o persoană să aibă o afecţiune. Multe persoane au factori de risc semnificativ pentru boli sau tulburări şi nu le dezvoltă niciodată.

Au fost identificaţi mai mulţi factori majori de risc, asociaţi cu dezvoltarea oricărei tulburări de consum de substanţe, inclusiv o tulburare de consum de alcool. Factorii majori de risc includ:
  1. Istoricul familial: având un membru al familiei cu diagnosticul unei tulburări de consum de substanţe, creşte riscul ca o rudă a acestuia să fie diagnosticată cu o tulburare de consum de alcool (sau cu orice tulburare de consum de substanţe). Cu cât gradul de rudenie este mai apropiat, cu atât riscul este mai mare. Istoria familiei desemnează adesea o componentă genetică pentru o boală sau tulburare; cu toate acestea, în cazul tulburărilor de sănătate mentală, istoricul familial poate reprezenta: a) factori genetici, b) factori de învăţare sau c) o combinaţie a ambilor. Chiar dacă au fost descrise numeroase asociaţii genetice pentru dezvoltarea tulburărilor de consum de substanţe, nu există un factor genetic singular care să poată fi desemnat ca fiind cauza unei tulburări de consum de substanţe.
  2. Diagnosticul altei tulburări de sănătate mentală: această interacţiune sau comorbiditate nu poate fi uşor explicată, chiar dacă mulţi încearcă să folosească noţiunea de auto-medicaţie pentru explicarea relaţiei dintre boala mentală şi abuzul de substanţe. Din practică se observă că multe persoane dezvoltă tulburarea de consum de alcool, înainte de a dezvolta anumite tipuri de tulburări mentale. Prezenţa unei tulburări pre-existente de consum de substanţe este un factor de risc crescut, care va fi diagnosticat ulterior cu un alt tip de tulburare de sănătate mentală.
  3. Experienţa traumei şi/ sau a stresului: persoanele care au trecut printr-un eveniment traumatic, stres etc., au un risc crescut de a utiliza substanţe precum alcoolul şi de a dezvolta tulburări de consum de substanţe. În funcţie de caz, acest risc poate fi sau nu legat de ipoteza de auto-medicaţie. Orice tip de situaţie traumatică sau legată de stres poate creşte riscul de abuzului de alcool. Anumite tipuri de experienţe (cum ar fi abuzul fizic sau sexual, pierderea unui părinte la o vârstă timpurie (chiar prin divorţ), fiind victima unei infracţiuni violente etc.) pot produce efecte mai importante.
  4. Lipsa supravegherii sau implicării familiei: relaţiile defectuoase din cadrul familiei, în special cele care apar în primele etape ale dezvoltării unei persoane, sunt adesea considerate a fi factori de risc semnificativi pentru abuzul de alcool. Aceasta poate include o supraveghere deficitară a membrilor familiei sau a părinţilor care sunt distanţi din punct de vedere emoţional şi nu oferă niveluri corespunzătoare de educaţie.
  5. Presiunea din partea persoanelor egale între ele: este un factor semnificativ în direcţionarea comportamentul unei persoane, în special la o vârstă mai mică, dar se poate manifesta la toate vârstele. În plus, presiunea societăţii şi diverse influenţe sociale (de exemplu, prin intermediul mass-media se dă impresia că alcoolul consumat este un mod normal de a face faţă stresului) pot creşte riscul abuzului de alcool.
  6. Vârsta primei utilizări: cu cât o persoană începe mai devreme să bea, cu atât este mai probabil ca ea să continue să bea. Utilizarea continuă şi/ sau regulată a alcoolului este asociată cu un risc crescut de a dezvolta o tulburare a consumului de alcool la orice persoană.
  7. Alţi factori: există mulţi alţi factori de risc care pot interacţiona pentru a creşte riscul ca o persoană să dezvolte o tulburare de consum de alcool. De exemplu, bărbaţii sunt mai susceptibili decât femeile să dezvolte tulburări de consum de substanţe, în special tulburări de consum de alcool, deci sexul poate fi un factor de risc semnificativ. Mediul social (de exemplu a trăi într-o comunitate în care consumul de alcool este acceptabil şi considerat un mod standard pentru abordarea stresului) poate creşte riscul de a dezvolta o tulburare de consum de alcool. Aceşti factori de risc pot interacţiona în moduri care încă sunt studiate. [5]

Cauzele dependentei de alcool

În cartea Alcoolul şi medicamentele-droguri?, Ralf Schneider scrie:
Rezultatele unor studii arată că persoanele care din naştere au o cantitate mai redusă de endorfină (substanţă de tipul morfinei, sintetizată de organism, care influenţează dispoziţia) reacţionează pozitiv faţă de alcool şi de aceea îl apreciază mai mult. Studii genetice au evidenţiat faptul că în familii din care au provenit persoane dependente, mamele suferiseră de depresii într-o măsură mai mare. [6]

Dependenţa de analist


VI. Simptomele dependenţei de alcool


Principalele simptome clinice ale tulburărilor mentale date de consumul de alcool sunt următoarele.


1. Afectarea controlului


Afectarea controlului se referă la o schimbare în abilitatea de a dirija un comportament specific. Implică o dorinţă puternică, fiziologică şi psihologică de a consuma alcool (craving), care nu permite oprirea consumului fără un efort deosebit. Din aceasta cauză, subiectul bea mai multa cantitate şi mai mult timp decât a intenţionat atunci când a început să bea. El îşi face mereu planuri şi promisiuni de a nu mai bea sau a reduce consumul, dar fie nu reuşeşte, fie poate să-şi menţină planurile doar pentru perioade scurte de timp. Uneori subiectul caută să atragă membrii de familie sau prietenii apropiati, pentru a-l ajuta să finalizeze aceste strategii, dar aceasta duce inevitabil la frustrări din cauză că: a) fie aceştia nu-l pot realmente ajuta, b) fie subiectul caută „alibiuri” pentru a se justifica (Beresford, 1991). Există o confuzie între „afectarea controlului” şi „pierderea controlului”, în sensul pe care l-a dat Jellineck şi pe care mişcarea Alcoolicilor Anomini (AA) îl păstrează. În cazul pierderii controlului, subiectul nu poate controla consumul odată ce „a pus gura pe alcool”, de aici şi expresia folosită de grupurile AA: „o înghiţitură, o beţie”. Pierderea controlului se referă la perioade scurte de timp. Afectarea controlului este o constantă a vieţii subiectului. Dintre toate trăsăturile dependenţei de alcool, aceasta este cea mai greu măsurabilă.


2. Toleranţa


Toleranţa se referă la schimbarea detectabilă de către subiect sau cei din jur, în a obţine un efect diferit atunci când consumă alcool. Un subiect se poate simţi ameţit la o anumită cantitate de la o vârstă tânără sau la contactele timpurii cu alcoolul. După mai mult timp, efectul „de a fi ameţit” apare după o cantitate semnificativ mai mare. În limbajul obişnuit, se spune că persoana a început să „ţină” sau să „reziste” la alcool. Aici este vorba de o toleranţă „pozitivă”: subiectul poate să bea cantităţi mai mari pentru acelaşi efect. Există şi o toleranţă „negativă”: datorită afectării ficatului (organul unde se metabolizeaza alcoolul), subiectul începe să nu mai reziste la cantităţile pe care le consuma în trecut.


3. Sevrajul


Sevrajul este efectul opririi consumului de alcool la un subiect care deja are o creştere a toleranţei la alcool şi o obişnuinţă metabolică şi neurobiologică, cu mari cantităţi de alcool în sânge. Simptomele de sevraj apar cel mai devreme la 4-6 ore după declinul concentraţiei de alcool în sânge şi se manifestă prin: tremor al extremităţilor (inclusiv a vârfului limbii), greaţă, vomă, transpiraţii, creşterea presiunii sanguine, tahicardie, febră, anxietate, tulburări de somn, astenie. După 2-3 zile, apar progresiv convulsiile tonico-clonice şi delirium tremens (manifestat în principal de onirism terifiant, halucinaţii sau iluzii, diferite tulburări ale câmpului de conştiinţă, de la obnubilare până la confuzie). Delirium tremens reprezintă o urgenţă medicală şi necesită internarea rapidă pentru un tratament specializat.


4. Afectarea socială 


Se poate subdiviza în:

  (a) ignorarea activităţilor, respectiv neglijarea sau abandonarea activităţilor majore din ariile socială, ocupaţională şi familială, din cauza timpului petrecut bând sau a stării generate de consum (de exemplu: chiul de la şcoală, absenţe, întârzieri sau randament slab la serviciu, neefectuarea activităţilor casnice esenţiale etc.);
  (b) timpul petrecut pentru băut este crescut, pentru procurarea băuturii, a bea şi a se reface din mahmureală sau ieşirea din sevraj;
  (c) consum hazardat, respectiv comportamente de ignorare a prudenţei, precauţiei, riscurilor fizice sub influenţa băuturilor alcoolice;
  (d) incapacitatea de a îndeplini rolurile majore (respectiv comportamente de ignorare a regulilor, atitudinilor şi relaţiilor esenţiale atunci când este la servici, acasă, şcoală, etc.), ceea ce se traduce prin neglijenţă, inadecvare, murdărie, limbaj vulgar, grosolănie, cverulenţă, sfidare, dezordine, lipsă de pudoare etc.;
  (e) băut în pofida conştientizării problemelor: individul continuă să bea, deşi ştie că problemele persistente sau recurente de sănătate, de la servici sau acasă, sunt date de consumul de alcool.


5. Preocuparea cu consumul de alcool 


Este relevată de comportamentul de accentuare a căutării băuturii sau a situaţiilor de consum, de îngustarea tiparului de consum, subiectul consumând într-un mod din ce în ce mai tipic, rutinier şi rigid.


6. Negarea 


Este un comportament specific consumatorului excesiv de alcool, prin care se minimalizează impactul asupra sănătăţii şi vieţii lui sociale, profesionale şi familiale. El nu acceptă evidenţa, nu pare să înţeleagă consecinţele băutului, severitatea problemelor şi consideră deplasate comentariile de acest fel. La baza negării se află mecanisme fiziologice (pierderea memoriei, episoade de black-out sau rememorarea selectivă doar a evenimentelor vesele, euforice, etc.) şi psihologice, precum mecanisme de apărare (efortul deliberat de uitare, rejectarea inconştientă a ideilor şi impulsurilor, amânarea, minciuna şi lipsa de onestitate, etc.). Acest proces complex poate fi principalul obstacol în tratamentul acestor subiecţi.


7. Consumul compulsiv 


Apare ca o expresie a două procese: craving (dorinţă şi poftă irezistibilă de a bea) şi urge (impuls şi stimulare internă de a bea), fiind susţinute de mecanismele neurobiologice de reîntărire şi dependenţa de premiere (Cloninger, 1987). [7]
  
Câteva considerații psihanalitice asupra consumului de droguri


VII. Etapele dependenţei de alcool


Etapele dependenţei de alcool evidenţiază parcursul evolutiv al persoanelor cu un consum problematic de alcool. Nu toţi parcurg acest drum în totalitate. În funcţie de etapa în care ne blocăm, acest comportament poate avea efecte negative asupra noastră. Altfel spus, cu cât eşti mai la început în etapele dependenţei de alcool, cu atât nu vei considera că ai o problemă şi vei trata lucrurile mai superficial - comportament care are şanse mari să te ducă într-o fază mai avansată. Pe de altă parte, persoanele care au atins faza cronică vor avea dificultăţi foarte mari în redresarea acestei situaţii.

Etapele dependenţei de alcool
Etapele dependenţei de alcool

Parcursul dependenţei de alcool
Parcursul dependenţei de alcool

Pentru o persoană dependentă de alcool este important să aibă „dorinţa sinceră de a primi ajutor”. [8]


VIII. Afecţiunile induse de consumul de alcool


Bolile cronice şi afecţiunile pentru care consumul de alcool este o cauză componentă, identificate prin diverse meta-analize şi recenzii, enumerate în studiul Global Burden of Disease (2005) sunt:
  • Neoplasme maligne - cancer: de gură; de nazofaringe şi alte tipuri de cancer de faringe; de esofag; de stomac; de colon şi rect; de ficat; de laringe, de trahee, bronhii şi plămâni; de sân şi ovare (la femei), de prostată (la bărbaţi), de rinichi; limfom Hodgkins; limfom non-Hodgkins; alte neoplasme.
  • Diabet.
  • Tulburări mentale şi comportamentale: tulburări depresive unipolare.
  • Afecţiuni neurologice: boala Alzheimer şi alte demenţe, epilepsie.
  • Afecţiuni cardiovasculare şi circulatorii: boala hipertensivă cardiacă, boala ischemică cardiacă.
  • Afecţiuni cerebrovasculare: AVC ischemic.
  • Psoriazis. [9]

În completarea listei de mai sus, prezentăm afecţiuni care prin definiţie sunt atribuite alcoolului (alcohol-attributable fraction AAF = 100%):
  • Sindromul pseudo-Cushing indus de alcool.
  • Tulburări mentale şi de comportament atribuite consumului de alcool: intoxicaţie acută, dependenţa de alcool, sindromul de abstinenţă la alcool cu/ fără delir, tulburare psihotică, sindromul amnezic, tulburare psihotică reziduală şi cu debut tardiv, alte tulburări mentale şi de comportament, tulburări mentale şi de comportament nespecificate.
  • Degenerarea sistemului nervos atribuită alcoolului.
  • Polineuropatie alcoolică.
  • Miopatie alcoolică.
  • Cardiomiopatie alcoolică.
  • Gastrită alcoolică.
  • Boli alcoolice hepatice: ficat gras alcoolic, hepatită alcoolică, fibroza alcoolică şi scleroza ficatului, ciroza alcoolică a ficatului, insuficienţă hepatică alcoolică, boli alcoolice hepatice (nespecificate).
  • Pancreatită acută/ cronică indusă de alcool.
  • Sindromul alcoolic fetal (fetus şi nou-născut afectat de consumul matern de alcool).
  • Sindromul Sjogren-Larsson (alcoolism grăsos).
  • Intoxicaţii accidentale şi expunere la alcool, auto-otrăvire intenţionată şi expunere la alcool, intoxicarea şi expunerea la alcool, intenţie nedeterminată. [10]


Influenţa consumului de alcool
Influenţa consumului de alcool asupra principalelor organe


Complicaţiile nutriţionale datorate consumului de alcool


Alcoolul este o sursă importantă de calorii lipsite de valoare nutriţională, fiind una din cauzele majore ale deficitului nutriţional. Factorii ce contribuie la deficitul nutriţional sunt: toxicitatea directă asupra ţesuturilor, perturbarea absorbţiei nutrienţilor şi a metabolismului lor. Lipsa tiaminei (vitamina B1) duce la sindromul Wernike-Korsakoff, boala beri-beri şi polineuropatie. Deficienţa vitaminei B6 produce disfuncţii neurologice, hematologice şi dermatologice. Diminuarea cantităţii de acid folic şi vitamina B12 se manifestă prin anemie megaloblastică şi deficitele neurologice asociate acesteia. Simptomele neurologice includ parestezii în picioare şi mână, mers dificil şi pierderi de memorie. În stadiile avansate, pacienţii pot prezenta anomalii severe ale mersului, pierderea echilibrului, cecitate prin atrofie optică şi tulburări psihice. La unii pacienţi anomaliile neurologice pot să apară fără anemie. Scăderea zincului în organism este asociată cu piele uscată şi aspră, letargie mentală, afectarea simţului gustativ şi apetit scăzut. Nivelele de vitamine A, B2, C, D, E, K, Mg, Ca, folat, fosfat şi Fe sunt scăzute la consumatorii cronici de alcool. Îmbunătăţirea nutriţiei şi abstinenţa de alcool sunt necesare pentru a corecta aceste deficite, precum şi suplimente cu tiamină, acid folic şi multivitamine pentru cel puţin 3 luni. Cazurile severe de malnutriţie trebuie tratate prin administrare intramusculară de tiamină, deoarece absorbţia deficitară a acesteia este frecvent prezentă.

Complicaţiile hormonale şi sexuale datorate consumului de alcool. Concentraţia hormonilor: paratiroidian, insulină, adenocorticotropină, prolactină, cortizol şi a hormonului de creştere pot fi alterate de consumul de alcool. La bărbaţi se observă, secundar scăderii producţiei de testosteron, diminuarea numărului şi motilităţii spermatozoizilor, disfuncţie sexuală, infertilitate. În cazul disfuncţiei hepatice avansate, cu secreţie anormală de estrogen, pot apare atrofia testiculară şi ginecomastia. La femei se poate instala menopauza prematură şi pot apare ciclu neregulat, dismenoree şi metroragie datorate malnutriţiei şi coagulopatiilor. Cantităţi precum o singură unitate (12 grame de alcool pur/ săptămână) pot duce la scăderea fertilităţii la femei.

Infecţiile. Uzul de alcool predispune la infecţii prin malnutriţie, disfuncţie splenică, leucopenie, disfuncţie granulocitară şi afectarea reflexului faringian. Pneumonia de aspiraţie, empiemul, HIV, bolile cu transmitere sexuală, abcesele cerebrale, meningita, peritonita bacteriană spontană şi tuberculoza sunt frecvente la consumatorii cronici de alcool şi au o rată crescută a mortalităţii. [11]

Afecţiunile prezentate anterior nu sunt exhaustive. Lista rămâne deschisă, pentru că influenţa consumului de alcool asupra organismului uman constituie o temă permanentă de studiu şi cercetare.

Ecaterina cea Mare: adicțiile unei împărătese


IX. Elaborarea unui plan de tratament


Elaborarea unui plan de tratament eficace cuprinde: evaluarea individualizată, stabilirea aspectelor importante/ prioritare, alegerea terapiei, formarea unei echipe multi-disciplinare, în funcţie de nevoile persoanei, aplicarea unor strategii de schimbare a comportamentului şi de modificare a cogniţiilor, învăţarea de noi abilităţi, integrarea în grupurile de suport, evaluarea progresului terapeutic, reintegrarea socială şi profesională (unde este cazul).

În Statele Unite, multe programe de tratare a tulburărilor de consum de substanţe folosesc abordarea bazată pe 12 etape, organizată în jurul filosofiei Alcoolicilor Anonimi (AA) (Bukstein, 1994; Institutul de Medicină [OIM], 1990). AA este o organizaţie care a început ca o bursă dedicată să îi ajute pe cei care doresc să nu mai bea. Din cei doi membri iniţiali din 1935 (Bill W., un agent medical şi Dr. Bob, un chirurg), a devenit o organizaţie internaţională formată din peste 73.000 de grupuri din întreaga lume, cu aproximativ 800 000 de membri în Statele Unite şi Canada (OIM, 1990).

Învăţarea şi practicarea celor 12 paşi constituie principalul obiectiv al AA.
  1. Am recunoscut că suntem neputincioşi în faţa alcoolului (dependenţa noastră) - că viaţa noastră devenise de nesuportat.
  2. Am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înşine ne poate readuce starea de sănătate.
  3. Am luat decizia de încredinţare către Dumnezeu a voinţei şi a vieţii noastre, aşa cum înţelege fiecare.
  4. Am făcut fără teamă un inventar moral al propriei persoane.
  5. Am recunoscut lui Dumnezeu, nouă înşine şi altor persoane natura exactă a greşelilor noastre.
  6. Eram gata în totalitate să-L rugăm pe Dumnezeu să îndepărteze toate aceste defecte ale caracterului nostru.
  7. L-am rugat cu umilinţă să ne înlăture defectele.
  8. Am făcut o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău şi am devenit dispuşi să modificăm consecinţele.
  9. Ne-am reparat greşelile în mod direct către acele persoane, acolo unde a fost posibil, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altor persoane.
  10. Am continuat să facem un inventar personal şi, când am greşit, am acceptat prompt.
  11. Am căutat ca, prin rugăciune şi meditaţie, să ne îmbunătăţim contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum înţelege fiecare, rugându-ne pentru cunoaşterea voinţei Sale pentru noi şi pentru puterea de realizare.
  12. După ce am avut această trezire spirituală, am încercat să transmitem mesajul altor alcoolici şi să practicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Eficienţa tratamentului este maximizată când un client este capabil să personalizeze conceptele exprimate prin acţiunile din propria sa viaţă.

Vedeţi Metode la zi de tratare a adicţiilor


De la AA la Modelul Minnesota


O adaptare majoră a modelului dezvoltat iniţial la Spitalul de Stat Willmar din Minnesota a devenit cunoscută sub numele de Modelul Minnesota. Obiectivele modelului includ:
  • îndepărtarea de îngrijirea custodială simplă a alcoolicilor,
  • clarificarea distincţiei dintre detoxifiere şi tratament,
  • identificarea elementelor variate de îngrijire dintr-un program.

În general componentele de îngrijire includ: un centru de trimitere şi diagnostic, un program de reabilitare rezidenţială primară, un program de îngrijire extinsă, îngrijire rezidenţială intermediară, îngrijire în ambulatoriu, îngrijiri medicale şi o familie program.

Fundaţia Hazelden a modificat în continuare acest model de îngrijire, prin faptul că a introdus mai multe zile de detoxifiere într-o unitate separată, apoi a efectuat înscrierea într-un program de îngrijire primară. Modelul Minnesota a încercat să faciliteze un mediu de recuperare într-un cadru îndepărtat din viaţa zilnică, de multe ori la ţară, timp de câteva luni.

Abordarea a fost foarte structurată şi a inclus: dezintoxicare, evaluare psihologică, tratament general şi individualizat, întâlniri de grup, prelegeri şi consiliere, trimitere la servicii medicale, psihiatrice şi sociale, după caz. Principala tehnică terapeutică a fost considerată consilierea de grup. S-a pus accent pe folosirea experienţei rezidenţilor mai în vârstă, mai avansaţi, pentru a transmite pacienţilor noi experienţe, cunoştinţe şi valori. Cele 12 etape au fost studiate cu atenţie, iar reuniunile AA au avut loc în cadrul tratamentului. Programul de îngrijire primară a fost conceput să dureze până la 60 de zile într-un cadru rezidenţial, în speranţa că un mediu suportiv şi cu un nivel scăzut de stres va facilita procesul de recuperare. [12]


X. Abordarea din perspectivă familială, socială şi economică


Consilierea familiei


Sub sloganul “Tu nu l-ai făcut să bea şi tu nu îl poţi opri să nu bea”, familia este şi ea implicată în procesul de recuperare, dincolo doar de a o ajuta să îl înţeleagă mai bine pe alcoolic (vezi capitolul „Pentru soţiile alcoolicilor” din Alcoolicii Anonimi, 2000). Fie că aceasta se desfăşoară într-o secţie special adresată familiei într-un „centru al familiei” (din centrul Hazelden, MI), într-o „săptămână a familiei” (în centrul Valley Hope, OK) sau într-un program de consiliere adresat membrilor familiei (de obicei, în cazul programelor ambulatorii), procesul de recuperare al familiei are drept obiective:
  a) educarea familiei cu privire la ce înseamnă boala de familie a alcoolismului, rolurile, comportamentele dezadaptative şi mecanismele defensive utilizate pentru a face faţă alcoolismului unei alte persoane,
  b) depăşirea izolării şi diminuarea stigmatizării de a fi soţul, soţia, copilul sau părintele unui alcoolic,
  c) identificarea şi realizarea propriilor nevoi,
  d) pe scurt, recuperarea propriei persoane indiferent de ce face sau nu face alcoolicul din familie.

În cazul în care şi alcoolicul este în abstinenţă, consilierea familiei e necesară pentru redefinirea rolurilor şi a relaţiei, ventilarea sentimentelor, luarea deciziilor comune privind viaţa de familie de acum înainte, aspecte extrem de necesare pentru menţinerea şi calitatea abstinenţei abia câştigate. [13]

Asociaţia Română pentru Promovarea Sănătăţii a finalizat recent studiul privind impactul economic al consumului dăunător de alcool asupra sistemului de sănătate din România. Studiul a relevat că, în condiţiile sistemului informaţional actual din sănătate, doar o mică parte din costurile generate de consumul dăunător de alcool sunt posibil de identificat – respectiv, sumele decontate spitalelor pentru internări din cauze atribuibile direct consumului de alcool. Chiar şi prin cunoaşterea limitată a problemei, studiul a relevat că sistemul de sănătate din România cheltuieşte anual cel puţin 107,5 mil. lei (aproximativ 25 mil. euro) pentru internări atribuibile direct consumului de alcool. Aceşti bani sunt plătiţi de casele de asigurări către spitale pentru aproximativ 70 000 de internări şi, respectiv, peste 570 000 de zile de spitalizare. La aceşti bani se adaugă multe alte cheltuieli, imposibil de diferenţiat, în asistenţa medicală primară şi ambulatorie de specialitate. O altă problemă majoră este reprezentată de faptul că multe din nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor cu consum dăunător de alcool rămân în continuare neacoperite, nefiind incluse în pachetul de bază sau în programele naţionale de sănătate (ex. programe de prevenţie secundară şi de tratament). [14]

Efectele sociale ale consumului de alcool se referă, dar nu se limitează la: daune provocate altor persoane, conflicte, infracţiuni cu sau fără violenţă, asociere în vederea producerii de infracţiuni, accidente auto, distrugeri materiale, accidente de muncă, dificultăţi de integrare/ reintegrare în societate, probleme legale (amenzi, închisoare), neglijarea îndatoririlor sociale, marginalizare şi izolare.


XI. Informaţii utile pentru persoanele dependente de alcool şi aparţinători


În decembrie 2016 a fost lansată AlcoLine 021.9335 – prima linie de asistenţă pentru lupta cu dependenţa de alcool.

Linia telefonică lansată de clinica ALIAT se adresează celor care sunt în proces de a face o schimbare în comportamentul lor de consum sau rudelor consumatorilor de alcool.

AlcoLine are rol de informare şi prevenţie. Numărul scurt 021 9335 poate fi apelat de orice persoană adultă, de luni până vineri, în intervalul 10:00-17:00, aplicându-se tariful standard pe apel. Serviciul este confidenţial.

Consilierii ALIAT oferă informaţii despre:
  • ce înseamnă dependenţa de alcool şi resursele terapeutice pe care ALIAT şi alte organizaţii le oferă în marile regiuni ale ţării,
  • serviciile existente în domeniu,
  • sfaturi şi consiliere, în funcţie de fiecare caz în parte. [15]

Oare Nouă ne pasă?


XII. Concluzii


Una din provocările consumului şi dependenţei de alcool este dată tocmai de accesibilitatea lui. Din punct de vedere legal este o substanţă permisă în România şi relativ ieftină.

Din informaţiile studiate, părerea noastră este: consumul de alcool început la o vârstă timpurie se asociază în mod direct cu dependenţa de alcool la o vârstă tânără, ulterior cu o dependenţă severă la o vârstă adultă.

Când vorbim de vârstă timpurie, ne referim chiar la bebeluşi care sunt înţărcaţi cu ţuică sau alte spirtoase produse în gospodării, cum se practică în anumite regiuni din România. Oare ce şanse au ei să reziste mai târziu tentaţiei de a bea alcool?

Situaţia prezentată în paragraful anterior a relevat ulterior o asociere între dependenţa de alcool şi modelul consumului de alcool în familie, apoi în anturajul social.

Genetica oferă dovezi asupra influenţei factorilor genetici în familiile unde există cel un părinte cu dependenţă de alcool, în sensul că descendenţii lor de rang primar consumă cel puţin la un nivel excesiv/ dăunător.

Fiind inclus în categoria „drogurilor sociale”, există o toleranţă ridicată faţă de comportamentele persoanelor aflate în stare de ebrietate, de aici nevoia de psihoeducaţie, începând cu elevii din ciclul primar.

Dr. Gabor Maté, unul din cei mai apreciaţi specialişti în psihologia adicţiei, afirmă:
Addiction is not a choice anybody makes. It's a response to emotional pain.

Pentru finalul acestui articol, va invit să îi VEDEM pe aceşti oameni care au dependenţă de alcool şi pe care îi întâlnim destul de des pe străzi. Atunci când cei mai norocoşi dintre ei ajung să primească ajutor specializat, spun că observă când alte persoane îşi întorc privirea de la ei. Se simt invizibili pentru societate. Nimeni nu afirmă în mod public:
Eu am un prieten/ o prietenă alcoolic/ă.
Dar ei există, în ciuda obstinaţiei noastre de a-i ignora. Considerăm că acesta este primul pas în ACCEPTAREA lor ca fiinţe umane.

Ne propunem să revenim asupra acestui subiect care este foarte actual şi vă aşteptăm întrebările/ sugestiile/ opiniile la adresa de e-mail psihologtdobrescu@gmail.com.

Dependenţa într-o animaţie cu pasărea Kiwi

Referinţe bibliografice


[1] The Science of Drug Use and Addiction: The Basics, in National Institute on Drug Abuse NIDA. (2018, July 2). Media Guide (accesat la 04.12.2019).

[2] Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (DSM-V), American Psychiatric Association, 2013, pp. 518, 519

[3] „Luna naţională a informării despre efectele consumului de alcool - Analiză de situaţie”, realizată de Guvernul României, INSP (Institutul Naţional de Sănătate Publică), CNEPSS (Centrul Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate), CRSPB (Centrul Regional de Sănătate Publică Sibiu), pp. 2, 32 (accesat la 06.02.2020)

[4] S.M. Rădulescu, C. Dâmboeanu, „Devianţă şi criminalitate - consumul şi abuzul de alcool ca problemă socială şi medicală” (pp. 11, 12, 14, 15), în Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XVII, nr. 5-6, pp. 433–461, Bucureşti, 2006 (accesat la 06.02.2020)

[5] Editorial staff, „What Are the Causes of Alcoholism & Alcohol Abuse?” in Alcohol.org (An American Addiction Centers Ressources), updated on October 23, 2019 (accesat la 07.02.2020)

[6] „Cauze organice în instalarea dependenţei de alcool”, portal consultanţă psihologică (accesat la 07.02.2020)

[7] R. Vrasti, Alcoolismul – detecţie, diagnostic şi evaluare, Editura Timpolis, Timişoara, 2001, cap. 8 (accesat la 11.02.2020)

[8] „Etapele dependenţei de alcool”, clinica ALIAT (accesat la 11.02.2020)

[9] Shield, K. D., Parry, C., & Rehm, J. (2013). „Chronic diseases and conditions related to alcohol use”. Alcohol research : current reviews, 35(2), 155–173. (accesat la 11.02.2020)

[10] Rehm J. (2011). „The risks associated with alcohol use and alcoholism”. Alcohol research & health: the journal of the National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism, 34(2), 135–143 (accesat la 11.02.2020)

[11] Dr. E. Călinescu, „Alcoolismul - complicaţii somatice”, în Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament „Dr. Victor Babeş” (accesat la 11.02.2020)

[12] „Treatment of Adolescents with Substance Use Disorders”, Rockville (MD): Substance Abuse and Mental Health Services Administration (US); 1999. (Treatment Improvement Protocol (TIP) Series, No. 32.), Chapter 4-Twelve-Step-Based Programs. (accesat la 12.02.2020)

[13] N. Amariei, „Elementele Modelului Minnesota: abordare bio-psiho-socio-spirituală”, în Asociaţia pentru Recuperare şi Consiliere în Adicţii şi Dependenţe, 2011 (accesat la 12.02.2020)

[14] F. Furtunescu, A. Galan, C. Mihăescu, „Consumul de alcool generează internări de aproape 25 milioane de euro anual”, în Viaţa Medicală, 16.01.2014 (accesat la 06.02.2020)

[15] „AlcoLine 021.9335 – prima linie de asistenţă pentru lupta cu dependenţa de alcool”, în Sfatul Medicului, 06.04.2017 (accesat la 12.02.2020)


Foto: Tyler Nix pe Unsplash

Teodora Dobrescu Cafe Gradiva psiholog clinician psihoterapie

Teodora Dobrescu

este psiholog clinician, absolventa a Masterului de Psihologie Clinica, Hipnoza si Interventii Terapeutice de Scurta Durata. Iubeste oamenii, este pasionata de psihoterapie, neurostiinte si interesata de tot ce este nou.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!