Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Erich Fromm despre natura visului și coerența internă a vieții inconștiente


De la experiența decorporalizării în timpul somnului la expresia pasiunilor iraționale și inconștiente, concepția despre vis a variat în funcție de timpuri, cultură și, mai recent, orientarea științifică. Indiferent însă de perspectiva adoptată, un element comun se distinge cu precădere, asemenea unui fir roșu al naturii experienței onirice, și anume mesajul pe care îl conține.
O singură idee nu este nicăieri pusă sub semnul îndoielii: ideea că toate visele sunt pline de sens și de semnificație (p. 31),
subliniază Erich Fromm, a cărui concepție despre vis urmează întrucâtva direcția imprimată de psihologiile freudiană și analitică, prin aceea că este de acord cu faptul că visul este expresia cu sens și semnificație a „oricărui tip de activitate psihică” petrecută „în starea de somn”.

Erich Fromm vis inconştient Freud Jung

Dacă în starea de veghe preocuparea principală a sistemului psihic al omului este de a controla mediul în care trăiește, în starea de somn această preocupare dispare, fiind înlocuită cu o stare de neajutorare, pe de o parte, dar și de libertate, pe de altă parte, „scutiți” fiind de povara muncii, de sarcina de a ataca și de a ne apăra, de a privi și de a stăpâni realitatea (p. 34). Somnul pare că este, așadar, un moment de respiro de la existența socială, când putem uita de „lumea de afară” pentru a ne preocupa exclusiv cu noi înșine (ibid.).

René Roussillon: Chestiunea simbolizării primare în vis

Iar această cu totul nouă lume dispune de o logică proprie, internă, ale cărui elemente, fie ele oricât de variate, sunt în totalitate supuse coerenței specifice experienței onirice.
Somnul și starea de veghe sunt cei doi poli ai existenței umane,
consideră Erich Fromm, iar omul pendulează între aceste variabile ce îi conțin viața, trecând de la funcția acțiunii și a realității a stării de veghe la funcția experienței de sine a stării de somn.

Revenind la experiența visului din această lume a logicii interne, viziunea autorului se desprinde de conceptualizările clasice mai sus menționate și optează pentru o perspectivă în care visul, ca expresie a activității psihice din timpul stării de somn, nu mai este dependent de dimensiunea inconștientului – pe care, de altfel, Erich Fromm nu îl consideră a fi
nici tărâmul mitic al experienței moștenite (...), după cum credea Jung, nici tărâmul forțelor libidinale iraționale, așa cum zicea Freud (p. 35).

Erich Fromm Limbajul uitat simbol
Erich Fromm, Limbajul uitat. O introducere in intelegerea viselor, basmelor si miturilor, traducere din limba engleză de Costel Popa, Editura Trei, 2019

De fapt, Erich Fromm afirmă că inconștientul trebuie înțeles conform principiului „ceea ce gândim și simțim este influențat de ceea ce facem” (ibid.) – făcând ca inconștientul să devină experiența mentală caracteristică stării de existență orientată spre interior, ci nu spre lumea exterioară (cazul conștiinței, așadar). Practic, inconștientul lui Erich Fromm este „experiența legată de un mod special de viață – cel al non-activității”, iar din natura acestui mod de a fi rezultă și caracteristicile sale.

Comunicarea de la Inconştient la Inconştient

Dacă inconștientul, așadar, este inconștient numai în raport cu starea așa-numit „normală” de activitate, atunci expresia acestuia – visul – poate fi considerată modul prin care luăm act de lumea (internă) în care ne situăm. Complementar, sistemul perceptiv ar fi pentru starea de conștiință și de veghe ceea ce visul este pentru starea de somn.
Atât conștientul, cât și inconștientul sunt stări diferite ale minții care se referă la stări diferite ale existenței (p. 36),
afirmă fără echivoc Erich Fromm, lămurind și obiecția la faptul că stările se întrepătrund totuși și se pot cumva „contamina” una de la cealaltă: „gândirea și afectul nu sunt limitate în întregime la constrângerile spațiului și timpului” (ibid.), ceea ce face ca reprezentarea pe axa spațio-temporală să nu depindă de constrângerile lumii fizice, de prezența spațială și coexistența temporală a unui lucru sau a altuia.

Altfel spus, existența noastră psihică nu depinde de sistemul spațio-temporal pentru a se manifesta, cu toate că depinde de el – iar aceasta și Erich Fromm o admite – pentru a se forma...
Învățăm să gândim prin observarea celor din jur și prin ceea ce ei ne învață
și ajungem să ne dezvoltăm capacitățile cognitiv-emoționale prin influența creată de societate – fără a polemiza în vreun fel, în cadrul discuției de față, dacă această influență este bună sau nu.

Referitor la vis și la natura sa, Erich Fromm nu-l consideră a fi o supapă de presiune ce permite, prin intermediul mecanismelor regresive, manifestarea acelor impulsuri iraționale și profund cenzurate la nivel social, cu toate că este de acord într-o măsură limitată cu această explicație.

Erich Fromm despre simbol şi lumea interioară

Practic, ceea ce teoreticianul expune (întrucâtva în contra teoriei freudiene despre natura visului) este că dincolo de influențele socio-culturale, avem nevoie să înțelegem faptul paradoxal că
nu doar că suntem mai excentrici și mai indecenți în visele noastre
(deci, cumva, că defulăm și regresăm),
dar și că suntem mai inteligenți, mai înțelepți și capabili de o judecată mai bună atunci când dormim decât atunci când suntem în stare de veghe (p. 40).

Cum anume? Simplu: fiind scutiți de toate acele defense și mecanisme de cenzură pe care le folosim pentru a controla realitatea – scop suprem al stării de veghe, așa cum am arătat la începutul materialui de față.

Și ne putem accesa această înțelepciune, afirmă Erich Fromm, fiind atenți și exersându-ne o capacitate oarecum intuită de a înțelege
acele observații multiple și complexe pe care le facem (...) într-o fracțiune de secundă fără să fim conștienți de propriile procese mentale (p. 44),
observații care se păstrează în forurile lumii interne și care ajung să dea, așadar, acea logică și coerență interne care se exprimă prin vis și care nu mai sunt supuse
multiplelor raționalizări pe care le folosim pentru a reduce la tăcere vocea propriei conștiințe (pp. 49-50)...

Erich Fromm despre fenomenul narcisismului individual

Bibliografie: Erich Fromm, Limbajul uitat. O introducere în înțelegerea viselor, basmelor și miturilor, Editura Trei, Bucureşti, 2019

Foto: Tiko Giorgadze pe Unsplash

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!