Ultima ora

Viata lumii

Ştiri

Cauta in revista

Cercetarea clinică și intervenția de tip farmacologic în ADHD: perspectiva pro


Așa cum menționam și în articolul anterior, cercetarea clinică referitoare la eficiența și utilitatea intervențiilor în ADHD este dominată în cea mai mare parte de o dihotomie atât a rezultatelor științifice, cât și a părerilor empirice. Cu toate că, în ultimii ani, au început să se facă auzite tot mai multe voci care atestă fără echivoc beneficiile intervenției de tip combinat în tratarea ADHD, nu se poate face abstracție de faptul că disputa pro versus contra medicație / psihoterapie a modelat într-o mare măsură atât direcțiile de cercetare, cât și pe cele de la nivelul abordării clinice, practice.

Începem de această dată prin prezentarea unei serii a câtorva dintre cele mai recente studii de cercetare clinică ce au obținut rezultate favorabile și semnificative ale eficienței intervenției de tip farmacologic în tratarea tulburării ADHD, deopotrivă la nivel comportamental, cât și cognitiv și socio-emoțional.

intervenţia farmacologica ADHD clinică

ADHD la Arad: Inca un caz de discriminare in scoala

Spre exemplu, Ghirandi et. al. (2019) au descoperit faptul că medicația ADHD s-a asociat cu o reducere a diferitelor tipuri de traumatisme neintenționate la copiii și adolescenții de ambele genuri, în selecția eșantionului, considerând un participant ca urmând un tratament pentru ADHD dacă într-o perioadă de o lună pe numele său era prescrisă o rețetă în acest sens.

De asemenea, au monitorizat numărul cazurilor care ajungeau să solicite serviciile departamentelor de urgență medicală dintre acești participanți selectați, constatând astfel o scădere a rănirilor sau a traumatismelor (neintenționate ori fără o cauză cunoscută).

Cu trei ani înainte, rezultatele studiului lui Chorny și Kitashima (2016) au evidențiat un fapt asemănător: tratamentul farmacologic reduce probabilitatea angajării în comportamente de risc și, implicit, și a apariției consecințelor negative ale acestora.

Au fost cercetate efectele medicamentelor ADHD asupra probabilității riscului față de consecințele comportamentelor sexuale de risc (boli cu transmitere sexuală și sarcină), asupra tulburărilor date de uzul și abuzul de substanțe, precum și asupra rănirilor.

Ce a rezultat a constat în următoarele date:
  • probabilitatea de a contracta o boală cu transmitere sexuală scade cu 3,6 puncte procentuale (5,8 puncte procentuale dacă este inclus un protocol de screening) pentru cei care urmează un tratament;
  • probabilitatea față de tulburările de abuz de substanțe scade cu 7,3 puncte procentuale pentru cei care urmează un tratament;
  • probabilitatea față de răniri scade cu 2,3 puncte procentuale pe an și s-a asociat și cu o scădere a utilizării asigurărilor medicale.

Protestul elevilor impotriva colegului cu nevoi speciale: cine pe cine discrimineaza?

Revenind la câteva dintre informațiile prezentate în articolul anterior, putem deduce astfel faptul că efectele pozitive ale medicației au avut impact în mod special în sfera impulsivității, în sensul reducerii acesteia și al îmbunătățirii caapcităților neuronale aferente.

Cât privește aspectele cognitive, este binecunoscut că tulburarea conduce la efecte negative din punctul de vedere al capacității atenționale și mnezice, prin instabilitatea comportamentală, dar și neurostructurală, ceea ce predispune și expune copiii la un risc crescut în fața performanțelor școlare slabe.

Cercetarea lui Jangmo et. al. (2019) și-a propus să investigheze tocmai aceste aspecte, alături de posibilitatea ca tratamentul farmacologic să aibă efecte benefice asupra performanței școlare. Ei au comparat astfel performanțele școlare ale elevilor cu ADHD cu cele ale elevilor fără ADHD pentru a vedea măsura asocierii dintre tratamentul farmacologic ADHD și performanțele școlare.

Astfel, rezultatele au indicat faptul că ADHD a avut un impact negativ substanțial asupra performanțelor școlare, pe când tratamentul farmacologic pentru ADHD s-a asociat cu niveluri înalte în câteva măsurători ale performanței școlare. Mai mult, asocierea constatată, dintre ADHD și performanța școlară scăzută, s-a realizat în mod independent de factorii de mediul socio-economici!

Acest fapt este în mare măsură relevant din punctul de vedere al discuției anterioare, întrucât studiul lui Hjern et. al. (2009) a indicat faptul că factorii de mediu negativi, în mod special sociali și economici, s-au asociat semnificativ cu prescripția de medicație ADHD – putând astfel să-i considerăm dacă nu factori cauzali ai tulburării, atunci poate cel puțin factori de predispozanți ai acesteia.

Totuși, descoperirile ambelor studii atrag atenția asupra importanței de a detecta ADHD de timpuriu pentru a reduce impactul negativ al performanței școlare, dar și a necesității de a interveni cât mai eficient pentru a combate efectele negative la nivelul proceselor cognitive și a susține buna lor dezvoltare.

Așadar: cel puțin din punctul de vedere al efectelor asupra sistemului nervos și a dificultăților de inhibiție, este destul de limpede faptul că medicația și intervenția de tip farmacologic aduc o îmbunătățire semnificativă și consistentă în tratarea simptomatologiei și în combaterea consecințelor negative ale acesteia.

Cu toate acestea, întrebarea referitoare la eficiența utilizării medicației pe termen lung și a justeții efectelor sale secundare rămâne de referință și, așa cum efectele pozitive ale intervenției pe termen scurt și concentrat nu pot fi trecute cu vederea, nici cele negative ale intervenției îndelungate nu pot fi omise – după cum vom vedea în articolul următor.

ADHD Tulburarea de deficit de atenție şi hiperactivitate la copii: etiologie, comorbiditate şi factori de risc

Bibliografie

  • Chorniy, A., Kitashima, L. (2016). Sex, drugs, and ADHD: The effects of ADHD pharmacological treatment on teen’ risky behaviors, Labour Economics, Vol. 43, Dec. 2019, Pages 87-105.
  • Ghirardi, L., MSc, et. al. (2019). Attention-Deficit/Hiperactivity Disorder Medication and Unintentional Injuries in Children and Adolescents, Journal of the Americam Academy of Child & Adolescent Psychiatry, July 2019.
  • Hjern, A., Weitoft, G.R., Lindblad, F. (2009). Social adversity predicts ADHD medication in school children – a national cohort study. Acta Paediatrica, 99 (6): 920.
  • Jangmo, A., MSc, et. al. (2019). Attention-Deficit/Hiperactivity Disorder, School Performance, and Effect of Medication, Journal of the Americam Academy of Child & Adolescent Psychiatry, Vol. 58, Issue 4, April 2019, Pages 423-432.

Foto: Gabe Pierce pe Unsplash

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!